De vorbă cu yoghinii - Cum să stabilim atenţia, 27 ianuarie 1977 - Bordi, India

''Calitatea atenţiei se schimbă în funcţie de stadiul evoluţiei noastre. De exemplu, la un animal. [Shri Mataji răspunde cuiva separat] Deci unde este plasată atenţia în fiinţa umană? Nu există un punct fix. Puteţi spune că atenţia este suprafaţa sau muchia conştienţei. De fiecare dată când devenim conştienţi de ceva, atenţia este atrasă spre acel punct. Dac-ar fi să găsim o analogie - pilitura de fier are puterea de a fi atrasă de magnet. Nu puteţi să localizaţi unde se află acea putere, ea este peste tot: oriunde puneţi magnetul, pilitura este atrasă spre el. La fel este şi atenţia noastră – atenţia noastră se îndreaptă spre lucrul de care suntem atraşi. Ea există în tot corpul, în sensul că poate fi distrasă peste tot în afara corpului şi, de asemenea, în interiorul corpului, în caz că există o durere sau o problemă. Ea pluteşte deasupra nervilor, pluteşte deasupra întregului sistem nervos, dar există un centru de control în creier. Dacă-l lovim, atunci putem să rămânem conştienţi, dar fără nicio atenţie. De asemenea, se poate întâmpla aşa dacă cineva este lovit la Vishuddhi chakra, se poate întâmpla şi dacă cineva este lovit la chakrele inferioare. Acea zonă îşi va pierde atenţia, pentru că voi nu puteţi să simţiţi în acea zonă. Diferenţa constă în faptul că puteţi să acordaţi atenţie acelor puncte, dacă vreţi, chiar dacă ele sunt amorţite. De exemplu, dacă eu am mâna amorţită, pot să-i acord atenţie, adică pot să mă uit la mână, pot să mă gândesc la ea; dar există un punct în  fiinţa noastră care, dacă este lovit, noi nu putem nici să gândim, pur şi simplu zacem inconştienţi, dar ochii sunt deschişi, mâinile se mişcă, picioarele se mişcă. Acel punct este punctul chakrei Vishuddhi, aici, şi dacă voi puteţi să trasaţi o linie de aici până la punctul unde în interior este peetha chakrei Vishuddhi, în interiorul creierului, dacă sunteţi loviţi oriunde de-a lungul acelei linii, atenţia voastră se reduce, nu puteţi să fiţi atenţi la nimic. Această linie trece prin Agnya chakra. Pentru că, atunci când acest punct este conectat cu Vishuddhi chakra în spate, atunci aici, şi la peetha din interior, se formează un fel de triunghi şi această linie sau aceasta zonă poate să vă afecteze atenţia. Inimile voastre se mişcă, membrele voastre se mişcă, dar voi nu daţi atenţie la nimic. Deci când daţi atenţie la ceva, de fapt, voi daţi atenţie, în mod normal, când nu sunteţi realizaţi, prin centrii din creierul vostru. După Realizare, voi puteţi să daţi atenţie şi prin alţi centri. Faceţi acest lucru. Aceasta este o mare diferenţă între o persoană realizată şi una nerealizată. Sau puteţi spune că puteţi deveni eficienţi prin alţi centri ai voştri acordându-le atenţie. Puteţi să simţiţi centrii altor persoane – asta înseamnă că sistemul vostru nervos central a fost binecuvântat cu o conştienţă nouă prin care vă transmite, comunică cu voi, atenţia acordată prin centrii voştri şi, de asemenea, poate să vă ducă atenţia, într-un mod mai subtil, în centrii celorlalţi. Aşadar, primul lucru care se petrece cu voi este faptul că atenţia voastră devine mai subtilă. Atenţia devine mai subtilă – aceasta înseamnă că voi începeţi să înţelegeţi lucruri mai profunde. De exemplu, o pasăre poate să vadă o floare, dar  nu poate să perceapă frumuseţea unei flori. Şi o persoană nerealizată poate să vadă frumuseţea unei flori, dar  nu poate să perceapă vibraţiile florii. Deci voi deveniţi mai subtili, atenţia voastră devine mai subtilă. Voi sunteţi în mod sigur la un stadiu mai înalt de evoluţie faţă de alţi oameni.    Să vedem acum cum ne folosim atenţia. Chiar şi când nu eram realizaţi, am văzut că, dacă începeţi să dezvoltaţi o îndemânare manuală încă de mici, atunci voi dezvoltaţi o abilitate în acea îndemânare, pentru că pe nervii voştri creşte un fel de teacă de mielină. Tot aşa, când sunteţi realizaţi, când sunteţi, aş spune, o persoană nou-născută, dacă începeţi să vă respectaţi atenţia, atunci vă dezvoltaţi treptat o abilitate pentru Sahaja Yoga. Dar aşa de mulţi oameni, când sunt realizaţi, cu greu vin a doua oară. Chiar dacă vin a doua oară, ei nu dezvoltă mai mult simţul vibraţiilor, rămân tot preocupaţi de munca lor zilnică, irosindu-şi atenţia pe lucruri care nu vă dau simţuri mai profunde. Deci profunzimea, abilitatea în arta sahaj nu se dezvoltă singură. De exemplu, aş spume, o persoană care este excesiv de citită, imediat cum îşi primeşte Realizarea, începe să ţină evidenţă cu tot ce a citit. Aceasta îl face să-şi irosească din nou atenţia. De fapt, atenţia lui a fost stabilită prin aceste idei convenţionale – unele din ele sunt corecte, unele sunt incorecte, unele sunt absolute greşite, unele sunt inutile, unele sunt numai pentru că ei vor să facă bani şi atunci au fost publicate gunoaie. Imediat după Realizare, voi vă întoarceţi la propria voastră conştienţă grosieră şi începeţi să ţineţi evidenţa acestui subtil cu grosierul. Începeţi din nou să vă pierdeţi vibraţiile. De fapt am văzut că, după Realizare, copiii mici dorm multe ore, ar putea chiar să devină cam inactivi un timp. Dar un adult, după Realizare, va merge imediat la librărie, va cumpăra o carte despre Kundalini şi va începe să citească despre ea. Apoi unii dintre voi, neînţelegând că aţi devenit altcineva, iau acest lucru ca atare – “În regulă, Mataji a fost foarte drăguţă; eu am – ea spune că eu sunt departe, dar cum să cred eu?” De parcă crezând îmi vor da bani sau nu ştiu ce-mi vor da. “Pot să văd cum ies vibraţiile, dar la ce-mi folosesc vibraţiile, de ce ne dă Ea vibraţii?” Din nou se întorc la ideea grosieră de utilitate. Pentru că aceasta este natura umană, aşa a fost până acum, să facă totul util. Totul trebuie să fie utilizat, vedeţi. Omul se gândeşte neîntrerupt la el însuşi. Deci încep să raporteze  Realizarea la utilitate. “Ce utilitate are? Câţi oameni o vor primi? Ce se va întâmpla? Care este raţiunea? Care este programul? Ce este asta? Ce este cealaltă?” Vi s-a dat această subtilitate pentru a vă bucura de ea. De exemplu, dacă ne bucurăm de frumuseţea unei flori, doar ne bucurăm. Căutăm cumva în cărţi să aflăm: “Cum ar trebui noi, ce ar trebui noi să facem în legătură cu această bucurie a noastră, cum să ne bucurăm de aceste flori? Şi apoi ce să facem, să vedem dacă ne potrivim cu cei care au descris ceva despre flori?” Nu! Ci se face în mod absolut obişnuit şi eu cu adevărat nu ştiu cum să spun, pentru că este un lucru aşa de prostesc! Şi uneori mă tem că, dacă spun asta, ei se vor simţi prost, ca fiinţe umane ce sunt, se vor simţi prost din nimica toată. Este un lucru foarte prostesc. Copiii sunt foarte sensibili în această privinţă. Imediat cum primesc, încep să se bucure de asta, doar se bucură, doar se bucură şi nu-şi fac probleme. Ei gândesc: ”Asta e ceva de care trebuie să ne bucurăm, hai să ne bucurăm.” Deci se întâmplă aşa de la bun început. Şi un om nu ştie cum s-a făcut el singur chiar mult mai grosier decât a fost vreodată în această Kali Yuga, în aceste timpuri moderne. Organizând lucruri potrivit propriilor lui idei şi concepţii, noi devenim aşa de nenaturali, aşa de nebuni, încât el nu are discriminarea între bucurie şi urâţenie, este aşa de confuz! Deci mai întâi de toate, nu este doar un motiv, ci există multe motive, aşa cum v-am descris,  este inerent în activitatea umană grosieră înainte de Realizare. Dacă înţelegeţi boala - de unde vine, uneori este mai uşor s-o corectaţi. Voi nu puteţi doar să corectaţi boala fără să înţelegeţi istoria din spatele ei. Dacă sunteţi student la istorie, veţi şti cum s-au comportat fiinţele umane. Adică pur şi simplu veţi începe să vă întrebaţi: “Ce e rău cu aceşti oameni? Dumnezeu a creat o singură lume.” Vreau să spun că o persoană ca mine, venind pe acest pământ, vede deodată că sunt create aşa de multe ţări! În regulă, au fost create, puteţi să aveţi ţări separate dacă nu puteţi s-o scoateţi la capăt cu întreaga lume la un loc, dar atunci există lupte, se omoară între ei – tot felul de probleme pentru nimica toată; adică este aşa un balamuc!    Aşadar, dacă urmăriţi de-a lungul istoriei cum omul s-a făcut nebun pe el însuşi – nu este uşor să strângi totul într-o singură prelegere, veţi fi nevoiţi să scrieţi volume întregi! Cred că deja s-au scris nenumărate volume! Deci există o moştenire istorică care ne-a distrus atenţia. Fizic, cei care vin cu un handicap fizic, sau cu tulburări psihice, sau ceva de acest gen, pentru că sunt bolnavi, sunt puţin mai bine decât cei care nu au aşa ceva, pentru că ei profită de aspectul alinător al bucuriei. Dacă-şi primesc alinarea, există o mică umbră de bucurie pe care o simt şi apoi acea alinare pur şi simplu dispare…. fără să înţeleagă că există ceva mai măreţ decât să guşti şi să te bucuri. Şi însăşi bucuria fizică în Sahaja Yoga este suficientă pentru a vă menţine atenţia mai subtilă. Voi nu trebuie să vă stabiliţi atenţia, ci trebuie să mergeţi mai subtil şi mai subtil în atenţia voastră. Să vă stabiliţi atenţia, aşa cum ştiţi, este o metodă foarte greşită. Acest lucru a fost făcut de unii yoghini şi voi ştiţi care este rezultatul – chakrele lor au fost distruse şi terminate. Când ei îşi stabileau atenţia în Agnya chakra, aţi văzut că Agnya chakra era distrusă. Nu trebuie să vă stabiliţi atenţia, ci trebuie să vă faceţi atenţia mai subtilă şi mai subtilă. Aşa cum v-am spus, un magnet, când este pus, să zicem, lângă pietre, ele doar sunt acolo, puteţi să mişcaţi magnetul oricum vreţi. Dar numai când îl puneţi lângă pilitură de fier, pilitura este atrasă de magnet. În acelaşi fel atenţia unui sahaja yoghin ar trebui să simtă vibraţiile, el ar trebui să se gândească la vibraţii, ar trebui să mănânce vibraţii, să bea vibraţii, să se bucure de ele. Pe partea fizică, mulţi oameni îmi spun: ”Ne-am dus acasă la ei şi ei mi-au oferit laddus şi eu a trebuit să mănânc. Ce pot să fac, Mataji?” De fapt, vedeţi, ei s-au simţit atraşi de forma pe care o aveau acele laddus şi le-au mâncat. Dar după ce le-au mâncat, când au văzut vibraţiile pe care le aveau acele laddus, au avut probleme cu stomacul. Când au probleme cu stomacul, atunci spun: ”Mataji, ne-am pierdut vibraţiile, ce să facem acum? Am mâncat laddus.” Dar dacă aţi văzut că laddus nu au vibraţii, trebuia să spuneţi: ”Astăzi nu am de gând să mănânc nimic”, sau ceva de felul acesta şi n-ar fi trebuit să le mâncaţi. Dacă vedeţi un copil născut realizat, el nu va mânca niciodată, chiar dacă mama îl bate, copilul, va spune: ”În regulă, bate-mă, dar tot n-o să mănânc.” Pentru că ei n-or să mănânce spurcăciuni, se zice că astfel de copii sunt foarte încăpăţânaţi, se crede că ei sunt foarte încăpăţânaţi. Pentru că ei ştiu: ”Acolo nu există vibraţii, deci de ce să mănânc, pentru că n-o să mă bucur.” Deci pe partea fizică există aşa de multe greşeli pe care le-aţi comis. Dacă vă faceţi obiceiul, să zicem, să vă trageţi de păr…  Era o doamnă care avea obiceiul să se tragă de păr şi chelise aici, apoi aici, apoi dincoace. Apoi părul creştea, se trăgea de păr dincoace şi făcea iar chelie. Aşa o persoană! Aşadar, ea venise la mine pentru tratament. Imaginaţi-vă! Am întrebat-o: ”De ce faci aşa?” Ea spuse: ”Aşa este atenţia mea, începe întotdeauna prin a mă trage de păr.” “Ce să faci, ai dobândit o astfel de atenţie.” Ştiţi, sora ei mai mare obişnuia să-i dea peste mână. De fiecare dată când ea-şi apropia mâna, spunea: ”Trebuie să mă baţi, dacă nu mă baţi tu pe mine, o să te bat eu pe tine.” Când se băteau, toată lumea se uita la ele: ”Ce-şi fac ele?” Şi de atunci ea nu s-a mai putut opri. Toate obiceiurile sunt ca aceste gesturi de maimuţă. Toate sunt aşa, pentru că materia încearcă să stea deasupra atenţiei voastre tot timpul şi deci noi ne formăm obiceiuri. Anumite obiceiuri sunt în regulă, sunt potrivite şi convenabile ca acesta. Vreau să spun că unii oamenii renunţă la obiceiuri – ei spun: ” N-o să stăm nici pe pământ, nici pe scaun.” “Atunci unde o să staţi?” “O să stăm în poziţie de şezut şi-o să practicăm acest gen de lucru.” Vreau să spun că nu este nevoie să faceţi un asemenea nonsens. Adică anumite lucruri sunt în regulă, nu mergeţi la extreme. Dar anumite obiceiuri pe care le dobândim se datorează de cele mai multe ori modei. Şi începem pentru că cineva fumează, vă forţează, în regulă! Şi un obicei pe care l-am format este să nu spunem nimănui ”Nu”. Cum să spui “Nu”, vedeţi, ei beau cu toţii, ne oferă să bem şi noi spunem “Nu”, dar ei ne forţează şi arată foarte rău, ştiţi, să nu bea şi… Şi-mi oferă mie o cupă, un pahar de băutură; atunci eu am spus într-o zi: ” Bine, o să iau o picătură” şi apoi aşa am făcut. Şi apoi persoanele cu care aveam legături veneau, ne invitau la cină, noi trebuia să mergem, apoi ei începeau un dans de cabaret şi noi trebuia să ne uităm; la urma urmei, ar fi arătat foarte rău să nu vezi o femeie goală… O, noi suntem oameni foarte inocenţi, aşa explicăm mereu: ”Ce să faci? Aceasta este societatea, acesta este stilul, aceasta este aşa cum este.” Dar un sahaja yoghin este unul special, el este cel ales, pentru că voi nu v-aţi estimat propria voastră valoare. Voi nu v-aţi evaluat pe voi înşivă aşa cum v-am evaluat eu pe voi. Acest lucru este o certitudine pe care foarte puţini o realizează -  că, pentru a obţine Realizarea în felul acesta, Mataji trebuie să fi făcut ceva extraordinar. Ea trebuie să fi făcut multă muncă pentru a înfăptui Ea Însăşi, trebuie să fi făcut tapasyas extraordinare în toate vieţile Ei. Şi chiar în această viaţă, Ea trebuie să fi lucrat foarte greu, zi după zi. Şi noi suntem aici unde am primit, ce loc comun este lucrul în întregul lui - şi cum suntem noi în privinţa asta! Eu am crezut că dându-vă Realizarea, voi vă veţi vedea imediat propria valoare şi veţi gândi că sunteţi ceva măreţ şi că aţi primit această Realizare, această Sakshatkar! Dar nu este aşa şi voi începeţi să faceţi în viaţă compromisuri cu lucruri grosiere. Există o populaţie uriaşă care trebuie să fie condusă de unul din voi. Unul singur dintre voi poate să-i conducă pe toţi. Liderii nu se compromit, liderii nu rezolvă problemele oamenilor pe care-i conduc, ci le dau acestora probleme de rezolvat. Ei stau deasupra lor, sunt mult deasupra lor, nu se compromit, nu se pleacă, ceilalţi se pleacă în faţa lor. Dacă lumina începe să pălească şi să se stingă pe drum, ce va face persoana care duce lumina în mână? Voi sunteţi asemeni torţelor şi voi trebuie să decideţi ce fel de viaţă ar trebui să aveţi şi ce personalitate ar trebui să aveţi. Atenţia este aceea care vă dă priorităţile când înţelegeţi cum să vă îngrijiţi, cum să vă prezentaţi acest corp fizic al vostru - trebuie să fie curat, trebuie să fie frumos, trebuie să fie catifelat, drăguţ, trebuie să fie elegant, demn. Am văzut oameni în grupuri, când staţi jos, care se comportă într-un fel în care nu s-ar comporta o persoană obişnuită. Motivul este că voi încă nu realizaţi că sunteţi lideri şi că oamenii se uită la voi. Ar trebui să existe …sau cum s-ar putea spune, ar trebui să fiţi satisfăcuţi cu voi înşivă. Deci sub aspect fizic, ce mâncaţi, ce vedeţi, ce vă place, priorităţile se schimbă în  totalitate. Ce-ar trebui să fie cel mai important este Sahaja; în toate împrejurările, în toate metodele, un  singur obicei –sahaj! Sahaja înseamnă născut cu voi, Sahaja nu înseamnă că e uşor. Mulţi oameni confundă. Voi acum v-aţi dobândit dreptul care s-a născut cu voi. Deci acum este necesar să ştiţi că sunteţi sahaj şi că nu veţi accepta nimic care este asahaj. Sahaj înseamnă că voi luaţi lumina Sahaja deasupra a orice altceva, deasupra întunericului şi că nu acceptaţi ceea ce  este asahaj. Deci cum puteţi voi să aveţi vreun obicei pe care vi-l dă o dependenţă din sistemului simpatic? Sahaj înseamnă că voi aveţi o conştienţă specială, subtilă. Un rege nu mătură străzile. Sub aspect fizic, atenţia voastră este pierdută în felul acesta, pentru că voi vă complăceţi în toate metodele asahaj pe care le-aţi avut înainte, pe care le-au avut alţii. Voi cădeţi în sistemul asahaj al vieţii. Trebuie să vă schimbaţi total sistemul întregii lumi în care oamenii devin sahaj, nu asahaj. Numai atunci lucrurile vor deveni în întregime sahaj pentru voi. Este o mare neînţelegere în legătură cu sahaja yoghinii. Ei cred: ”O, când va deveni sahaj, atunci noi vom face această muncă, atunci o să mergem să vorbim oamenilor – trebuie să devină sahaj”; nu-i aşa, aceasta este o atitudine foarte greşită! Sahaja înseamnă că voi aţi primit lumina sahaja în interiorul vostru şi cum puteţi tolera ceva asahaj? …în ceea ce priveşte viaţa voastră, înseamnă că voi trebuie să ştiţi cum să vă îmbrăcaţi, cum să vorbiţi, unde să mergeţi, cu cine să vă întâlniţi, cine sunt fraţii voştri, cine sunt surorile voastre şi cine sunt părinţii voştri. Iată cum nu vă pierdeţi atenţia. Apoi obiceiurile grosiere: viaţa voastră dinainte care trebuia cizelată trebuie încheiată, nu puteţi să mai trăiţi aşa, pentru că, dacă o faceţi, vă veţi bloca ba ici, ba dincolo, apoi vă veţi frânge gâtul, veţi veni la mine “Mamă, mi-am frânt gâtul şi mi s-a întâmplat asta şi asta, mă doare, mă încălzesc, am dureri de cap, fac asta…” Până când nu deveniţi sahaj, acestea vor lucra în voi. Dar de ce să nu deveniţi Sinele? De exemplu, o fiinţă umană nu poate să doarmă ca un câine. Dacă începe să doarmă ca un câine, pentru că există câini în jur, atunci ea va simţi durere. Tot aşa, dacă voi continuaţi în stilul asahaj, pentru că toţi sunt asahaj, veţi da de necaz. Căci câinele nu simte, chiar dacă l-ar durea, el nu simte, dar voi în mod sigur simţiţi. Persoana care încă nu este născută din nou nu simte. Ea capătă problema, dar n-o simte; voi puteţi s-o simţiţi şi trebuie să renunţaţi cu bucurie la ea, cu cât mai repede, cu atât mai bine! Dacă nu renunţaţi la ea, atunci vă întoarceţi în acelaşi întuneric şi acest nou întuneric poate fi infernal, poate fi teribil. Este mai bine să muriţi ca fiinţe umane, pentru că altfel puteţi să ajungeţi să vă naşteţi din nou ca animale, una -alta. Dar ca să vă naşteţi din nou, să stiţi că, dacă vă întoarceţi la vechile obiceiuri, poate fi foarte greu. În felul acesta eu vă stabilesc atenţia în fiinţa voastră mai subtilă cu puţină teamă în mintea voastră. Numai fiinţa mai subtilă poate să se bucure. Dimineaţa v-aţi bucurat de meditaţie. Aţi devenit mai subtili, v-am împins acolo în profunzime. Dar voi trebuie să vă menţineţi mai subtili amintindu-vă, amintindu-vă ce s-a întâmplat, cât de bine v-aţi simţit fizic Unul din cele mai rele obiceiuri pe care le au fiinţelor umane este să se uite la ceas. Este aşa de dureros pentru mine ca, atunci când eu vorbesc, oamenii să se uite la ceas – pur şi simplu nu pot să îndur! Pentru că acum voi sunteţi dincolo de timp, dincolo de spaţiu; ce aveţi de gând să faceţi economisind timp, ce aţi făcut până acum? Arată asta priorităţile voastre? Priorităţile noastre trebuie să se schimbe şi voi puteţi să vi le schimbaţi uşor odată ce începeţi să vă bucuraţi. Odată ce aţi gustat nectarul Iubirii Divine, Amrutul, după aceasta n-o să beţi apă murdară. Dar mai întâi de toate amintiţi-vă că v-aţi bucurat. Aceasta este o cale de a vă stabiliza  - aşa-numita stabilizare – subtilitatea. Aceasta este atenţia care este acoperită de lucruri grosiere din viaţă, chiar aspectul ei emoţional. De exemplu, voi aveţi relaţii; am văzut sahaja yoghini pierduţi în acest fel – ei au avut relaţii foarte grosiere cu oameni, chiar cu guru, unii dintre ei erau prieteni şi, putem spune, alte relaţii murdare la care n-au putut renunţa şi s-au pierdut. Deci trebuie să staţi jos şi să aflaţi “De ce nu mă bucur de mine însumi? Eu sunt cel care pierde. Pentru că n-ar trebui să alerg, rând pe rând, după acele lucruri care nu sunt dătătoare de bucurie. Ele nu mi-au dat o satisfacţie deplină, deci de ce să mă întorc iar la ele?” Bucuriile emoţionale, pe care le consideraţi uneori ceva foarte important, trebuie recântărite în  noua dimensiune a atenţiei voastre şi a subtilităţii. Voi consideraţi  pe cineva ca foarte drag şi apropiat, sau aveţi relaţii de afaceri, sau un fel de nu-ştiu-ce tip de relaţii pe care le au oamenii. Trebuie să ştiţi că acestea sunt lucruri foarte superficiale şi voi nu vă puteţi bucura de ele. De exemplu, beţi apa dintr-o cană – cana este superficială, apa este superficială, cel mai important lucru este limba voastră care poate să simtă apa. Dacă limba nu poate să simtă apa şi dacă apa se simte de parcă ar fi pietre, ce rost are să bei apă? Aşadar, în limbă, în esenţă, cel mai important lucru este gustul. Tot aşa, esenţa bucuriei voastre este bucuria şi bucuria constă în simţirea vibraţiilor. Deci voi ar trebui să aveţi bucurie de fiecare dată când vă bucuraţi. Dar această nouă conştienţă nu a pătruns aşa de mult în fiinţa voastră, iată de ce asta este o problemă. Altfel, nu este greu să le spui “Aceasta e ceva bun, bea”; el bea şi vede că “Acesta este bun”, nu va mânca ceva care este amar. Dacă ar fi să-i dai ceva oribil la gust, va trebui să-i dai ciocolată înainte şi după. Dar fiinţele umane, când devin evoluate, am văzut că ele sunt mai înclinate spre lucruri oribile, datorită atracţiilor lor anterioare. Deci puneţi-vă întreaga atenţie pe Divin. Împingeţi-o complet spre El în aşa fel ca atenţia să nu fie deloc pe aspectul grosier. Chiar acum văd cum vin oameni şi mă întreabă: ”Mataji, am o problemă, vreau o slujbă, ce să fac, să fac asta, să fac cealaltă?” Desigur, să vorbeşti despre asta e-n regulă. Dar dacă acest lucru atrage atenţia voastră, înseamnă că v-aţi pierdut înţelegerea că voi sunteţi sahaja yoghini şi că bucuria voastră este în partea mai subtilă şi voi puteţi să vă bucuraţi de ea. Deci aceste lucruri grosiere nu vă vor da niciodată bucurie; şi atunci de ce să nu cereţi ceva care să vă dea acea bucurie subtilă care să vă bucure? Numai voi puteţi să vă bucuraţi de ea. Iată deci ce se întâmplă cu atenţia! Noi am pierdut-o din cauza ideilor noastre şi din cauza legăturilor noastre emoţionale. Şi, putem spune, şi din cauza aşa-ziselor noastre legături spirituale: “Noi suntem hinduşi, musulmani, creştini; suntem vegetarieni, non-vegetarieni, suntem –nu ştiu – brahmini, non-brahmini, suntem tot felul de lucruri, dar noi nu suntem ceea ce suntem.” Şi aceste lucruri se întorc iar la voi – “Noi suntem jainişti, deci suntem jainişti, suntem oameni foarte măreţi.” Arătaţi-mi un jainist, de unde-ar fi, sau pe oricine, de unde-ar fi, are el simţul vibraţiilor? Voi sunteţi acum maeştri. Vine oare directorul să înveţe de la copiii care sunt admişi în şcoală? Eu am văzut cum până şi un nou-venit, dacă are un badha, poate să atragă uşor cel puţin cinci la sută dintre sahaja yoghini. El va face pe grozavul, va epata, poate să introducă şi pe unii guru şi cel puţin cinci la sută vor alerga după aşa ceva. Cum explicaţi? Singurul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să nu fiţi unul dintre ei. Fiecare trebuie să gândească pentru el, nu pentru alţii. Trebuie să vă gândiţi dacă sunteţi sau nu capabili de asta. Deci atenţia voastră se pierde şi-n felul acesta, în legăturile spirituale  - toate aceste dimensiuni sunt exterioare. În descrierea pe care o face Brindavan despre Gokul, în mod sigur voi aţi citit că, atunci când Krishna cânta la fluier, toate femeile care lucrau – Gopis în gospodărie – lăsau lucrul, lăsau totul: nu conta că laptele era pe foc, că lucrul era la jumătate, sau terminat, nu conta că erau la ora mesei sau în orice altă situaţie ar fi fost -  ele se ridicau şi se grăbeau spre acel murli şi când se duceau acolo, stăteau exact ca o poză, chitrawat se thade – exact ca o poză, nicio mişcare în corp, nimic, doar stăteau şi ascultau cu toată atenţia. Ce era aşa de… El nici măcar nu vorbea! Era cântată o murli şi toate ascultau, pur şi simplu ca nişte poze. Ce era aceasta? Bucuria pe care o simţeau ele, bucuria pe care o simţeau ele înlăuntrul lor, asta era tot – ce era aceasta? Aceasta era subtilitatea acelei bucurii. Ele stăteau ca-n meditaţie. Tot aşa şi atenţia voastră şi mintea ar trebui să fie pe sahaj, pe fiinţa voastră, una cu Dumnezeu. Voi sunteţi una cu Dumnezeu; puneţi complet forţa voastră centrifugă asupra lui Dumnezeu. Puneţi-vă tot timpul în conexiune cu Dumnezeu şi tot ce a mai rămas de făcut se face, Yantrawat, exact ca instrumente, ele încep să facă întreaga muncă. Mintea umană este folosită pentru a face lucruri într-un fel ritual. Adică ele cred că, dacă trebuie să-şi ridice această casă, acum trebuie mai întâi să sape, apoi să ridice fundaţia, apoi stâlpii şi apoi trebuie să aveţi acoperişul. Şi iată cum planifică ei lucrurile unul după altul. Dar în Împărăţia lui Dumnezeu nu există nicio planificare, voi doar staţi jos şi vă bucuraţi. Dacă atenţia voastră este acolo, toată munca este făcută, toată atenţia şi apoi El preia munca şi acordă acesteia întreaga prioritate. Nu faceţi compromisuri în drumul vostru. Voi trebuie să-i ajutaţi şi pe ceilalţi să se ridice, deci trebuie să vă amintiţi şi, pentru asta, şi atenţia voastră trebuie să fie pe Atma al vostru, pe Spiritul vostru, pe Dumnezeu – complet una în interior, în acea bucurie. Inima este în întregime acolo şi, cu amândouă mâinile, cu amândouă picioarele, cu toată atenţia voastră, voi puteţi să-i scoateţi pe oameni afară, pentru că atenţia voastră este tot timpul hrănită, crescută şi îngrijită. Apoi o să vă placă şi să-i ridicaţi pe oameni.  Nimic nu poate fi în regulă până când voi nu dezvoltaţi subtilităţile atenţiei voastre. Şi ele se dezvoltă prin retragerea atenţiei voastre de la tot ce este grosier. Retrageţi-vă atenţia de fiecare dată când ea înaintează prea mult în acest fel “O, termină cu asta!” Dar puneţi întreaga atenţie pe vibraţii. Când vedeţi vibraţiile, acordaţi-le întreaga atenţie, când vedeţi propriile voastre vibraţii, acordaţi-le întreaga atenţie. Nu trebuie să vă faceţi griji cu alte lucruri, se va avea grijă de ele. Iată cum atenţia voastră este mai subtilă în Împărăţia lui Dumnezeu. Stilul este diferit. Când lotusul este în mâl, el trebuie să iasă în afară. Îşi face drum prin acel mâl, prin multe crăpături şi prin multe găuri. Dar când este în afară - afară, în câmp deschis – absolut eliberat, liber, atunci el nu se repede ici-colo, ci pur şi simplu se deschide şi primeşte roua cea frumoasă. Şi roua topeşte parfumul din lotus – parfumul începe să curgă automat. Acesta este complet alt stil, este o metodă diferită; este o cale diferită de viaţă – aceasta înseamnă să fii sahaj. Pur şi simplu, fie că dormiţi, fie că sunteţi în stare trează, menţineţi-vă atenţia… '' Sursa transcriere: Proiectul internaţional de subtitrări Traducere:    Ana Oproiu