Shri Krishna Puja 15 august 1993 - Cabella Ligure, Italia

 

Astăzi ne-am adunat aici pentru a face Shri Krishna Puja. Trebuie să înţelegem limpede că Shri Krishna este o zeitate foarte, foarte importantă din interiorul nostru, deoarece el este Vishnu ce rezidă în Vid, în Nabhi. El creează dharma în interiorul nostru. Când v-aţi primit Realizarea, nu v-am spus: „Nu faceţi asta, nu faceţi aia”. Nu v-am spus niciodată: „Asta nu e bine, aia nu e bine”. Pur şi simplu aţi procedat cum trebuia, deoarece Shri Vishnu era trezit în voi. El se află în Vid şi, dacă este trezit, vă duce la lumină, îndepărtează de la voi ignoranţa, îndepărtează de la voi întunericul, iar voi începeţi să vedeţi că tot ce făceaţi ducea la distrugerea voastră. Aşa se instaurează dharma. Desigur, dharma a fost stabilizată şi de cei zece Guru care au venit pe acest pământ, profeţii care ne-au învăţat despre dharma. Această combinaţie dintre Shri Vishnu şi cei zece Guru are rolul de a stabiliza dharma în interiorul nostru. Profeţii ne-au învăţat dharma, aşa cum aţi văzut pretutindeni. Ei au spus: „Nu faceţi cutare sau cutare lucru”. Ne-au vorbit de cele zece porunci. Fiecare profet a vorbit despre dharma, desprece se cuvine, până la un punct la care şi Christos a trebuit să vorbească despre dharma şi a spus: „Să nu aveţi ochi adulteri”. Dar Shri Krishna este cel ce spune: „Vin pe acest pământ atunci când există un glani”, adică un declin al dharmei. Când dharma slăbeşte, el vine pe acest pământ şi-i distruge pe oamenii vinovaţi de pierirea dharmei.

Al doilea lucru pe care-l spune este: „Îi protejez pe sfinţi. Îi protejez pe sfinţi şi-i ucid pe toţi cei ce sunt diavoli sau care sunt satanici, care provoacă distrugerea”. Acestea sunt promisiunile lui, făcute cu mult timp în urmă, când a venit ca Shri Krishna. Sub forma lui Vishnu îl cunoaştem doar drept cel care conferă dharma în mod deosebit; însă toate calităţile sale potenţiale s-au manifestat atunci când a venit ca Shri Krishna. Nici pe vremea lui Shri Rama aceste calităţi nu puteau fi exprimate astfel. Shri Krishna şi-a petrecut prima jumătate a vieţii în Gokul şi în Vrindavan, unde a făcut dovada manifestării caracterului său frumos, făurind ceea ce el numeşte leela, leeladhara. A spus că trebuie să deveniţi martor, să priviţi întreaga lume ca martor al unui spectacol, sakshi swarupa. Şi atunci, când priviţi întreaga lume întocmai ca un copil, cu voioşia şi bucuria unui copil, vă bucuraţi de viaţă. Asta vi s-a întâmplat şi vouă: aţi devenit asemenea unor locuitori din Vrindavan şi Gokul, prin felul în care vă bucuraţi de Sinele vostru, vă bucuraţi de compania celorlalţi, vă bucuraţi de beatitudinea lui Dumnezeu.

Apoi, ucigând pe Kaliya, ucigând pe Putana şi pe alţii, a mai arătat că, dacă cineva încearcă să-i supere pe copiii plini de bucurie ai lui Dumnezeu, el este cel care-i protejează negreşit şi ucide toate forţele care le creează necazuri. Însă mai târziu a devenit rege, iar când a devenit rege şi-a folosit puterile într-alt mod. Mai întâi, vedeţi, propriul său unchi, propria lui rudă, propriul său unchi, fratele mamei, era Kamsa, un om extrem de rău. Shri Krishna nu l-a cruţat, l-a ucis. A ucis atât de mulţi oameni. Înainte de a deveni rege a ucis atât de mulţi oameni. Ce înseamnă faptul că şi-a ucis propriul unchi? O însuşire pe care a avut-o, a avut-o putem spune Christos sau atât de mulţi sfinţi au avut-o, este iertarea. El n-a crezut în iertare. El este singurul care a spus: „Trebuie să pedepsesc”. Trebuie să existe cineva care să şi pedepsească! Cineva asemenea lui Shiva Shiva îi iubea şi pe rakshasas şi, în inocenţa lui, le dădea şi binecuvântări. Dar Shri Krishna n-a crezut deloc în iertare, pentru că era important să existe cineva cu o minte foarte fermă, cu convingeri neînduplecate, care să ştie că un demon e un demon, iar demonul trebuie ucis. A făcut asta în timpul vieţii sale a ucis foarte mulţi oameni. Asta nu înseamnă că noi avem dreptul să ucidem pe cineva. El eraShri Krishna noi nu. Noi trebuie să iertăm, căci suntem fiinţe umane. Când iertăm, îi transferăm lui Shri Krishna toată mânia, toată dorinţa de răzbunare. El o preia. Odată ce spuneţi: „Iert”, preia problema, pentru că el nu iartă. Imediat o preia de la voi şi, dacă are justificare, dacă e necesar, îi va pedepsi pe cei care-i chinuie pe sfinţi, care distrug dharma.

Este foarte surprinzător că, dacă cineva predică un lucru, practic se aplică exactcontrariul. E foarte surprinzător. De exemplu, am spus că Iisus Christos a afirmat: „Să nu aveţi ochi adulteri”, iar creştinii stau cel mai rău în privinţa ochilor. La fel, în religia hindusă se spune că în fiecare om se află Spiritul. Şi totuşi hinduşii suntadepţii castelor şi ai comunităţilor separate şi sunt mereu în conflict. Indiferent ces-a spus, se face exact pe dos. Chiar şi în Coran, dacă citiţi Coranul, vedeţi că Mohamed Sahib a vorbit mereu despre rahmat, însemnând compasiune. Însă ea nu există nicăieri. El n-a vorbit despre shariat şi nici despre multe lucruri pe care le practică musulmanii de capul lor. N-a spus că femeile trebuie să-şi acopere faţa sau capul, însă asta se practică, şi se face cu înverşunare. Asta ne arată că indiferent ce li se spune, oamenii încearcă să facă exact contrariul. Iar când se întâmplă astfel de lucruri, dharma intră în declin. Aşa cum ştiţi, ţara lui Krishna este America. El stăpâneşte America. Este o ţară bogată, căci Shri Krishna este Kubera, este Domnul bunăstării şi a dat bunăstare Americii. Mai mult, el este Vachana, însemnând comunicarea; o altă însuşire a lui este aceea că el comunică. El este cel care a dansat cu gopis şi gopas şi le-a transmis puterile sale. Puterea de a comunica e una dintre cele mai mari calităţi ale sale care se manifestă în America. Iar acum americanii fac exact invers: dacă există un război, de exemplu cu Saddham Hussein, America e prezentă. Dacă e război în Coreea, America e prezentă. Oriunde există o problemă, America trebuie să meargă. Se poate pune întrebarea: „Cine sunteţi voi? De ce, de ce vă bateţi capul? Staţi în ţara voastră şi simţiţi-vă bine acolo! De ce vă trimiteţi trupele pretutindeni? De ce aveţi grijă de toţi?” Chiar şi înfiinţarea Naţiunilor Unite a fost coordonată de americani. Au jucat un rol foarte important în constituirea Naţiunilor Unite şi a globalizării şi a păcii şi aşa mai departe.

Dar, în realitate, vedeţi, le lipseşte principalul lucru despre care a vorbit Shri Krishna. Procedează corect în ceea ce priveşte comunicarea. Procedează corectîn stabilirea relaţiilor între ţări. Însă cel mai rău lucru pe care l-au făcut e acela că nu există dharma, nici urmă de dharma, nici urmă de moralitate. Democraţie fără moralitate. Este ceva neobişnuit să vorbeşti despre moralitate în America. Nimeni nu-l înţelege pe cel ce vorbeşte despre moralitate. Bineînţeles acum oamenii suferă din cauza efectelor propriilor fapte. Au înţeles, unii dintre ei, că, datorită comportamentului imoral, au ajuns până acolo încât 65% din populaţie, din americani, se pot îmbolnăvi sau pot muri la o vârstă foarte tânără. O informaţie atât de categorică este un şoc; însă în ciuda acestui fapt, în ciuda acestor lucruri, oamenii continuă în acelaşi mod şi consideră că: „Nu, nu, nu, e în regulă! Asta nu ne priveşte! De ce să ne facem griji?” Pedepsele lui au început acum să se manifeste şi lumea nu înţelege cum s-au declanşat. Să presupunem că cineva duce o viaţă imorală şi, ca rezultat, se îmbolnăveşte; această boală nu se vindecă. Se face tot posibilul pentru găsirea unor căi şi metode de vindecare a bolilor cauzate de viaţa imorală, dar fără succes. Este o sarcină imposibilă pentru ştiinţele medicale americane să descopere cum se vindecă tocmai bolile cauzate de imoralitate.

Dar cel mai rău este că nici măcar nu se poate afirma că imoralitatea este dăunătoare; nici măcar nu se poate recunoaşte în mod deschis că un comportament imoral duce la aceste lucruri. Şi această imoralitate este pe deplinignorată în ţara lui Shri Krishna, unde s-a născut el o spune mereu tocmai pentru a instaura moralitatea! Moralitate artificială, asta este acolo, cum e cea de care vorbesc musulmanii sau de care vorbesc creştinii sau de care vorbesc hinduşii este artificială, căci sunt ipocriţi. Ei urmează un cod comportamental, dar în secret au adoptat un altul, doar pentru ei înşişi. Însă în America totul este pe faţă; indiferent ce fac, oamenii nu ascund asta.

Se spune: „Noi nu credem în ipocrizie”. Şi nu se ascund. Aşa că această ţară atât de mare, de frumoasă, de bogată şi de prosperă a ajuns în aşa un impas, încât nu ştiu cum îşi va reveni dacă nu se dedică Sahaja Yogăi. Un alt efect pe care-l are dharma asupra unui om obişnuit este că un om dharmic este întotdeauna introspectiv din fire. Încearcă să vadă: „Oare procedez aşa cum trebuie? E corect?” Nu-i permite minţii să justifice greşelile. Este una dintre caracteristicile unui om cu adevărat dharmic. Se poate să nu fie sahaja yoghin. Dar se întreabă: „E bine sau e rău?” Însă această capacitate a dispărut cu desăvârşire în America. Ei nu încearcă niciodată să-şi facă introspecţia. Dimpotrivă, tot timpul spun: „Ce-i rău în asta?” Aceia care procedează mereu aşa cu siguranţă vor avea parte de necazuri serioase, deoarece n-au un conducător moral, o îndrumare morală. Introspecţia e cea care vă dă o conştiinţă trează. Conştiinţa e cea care vă spune: „Asta nu e bine”. Or fi fiind americanii instruiţi în anumite privinţe. De exemplu, pot afirma: „Ne pricepem la administraţie”, poate, sau „Ne pricepem la să zicem transport feroviar, maritim, la alte lucruri, sau poate la economie, bănci sau ce-o mai fi”. Însă aceste lucruri sunt extrem de superficiale pentru fiinţele umane şi sunt exterioare. Interiorul e condus în întregime de conştiinţă, precum şi de introspecţia morală proprie.

Oamenii întreabă: „Mamă, ce este această conştiinţă?” Conştiinţa există. Există tot timpul, însă individul trebuie să fie conştient de ea: „Am o conştiinţă”. Şi această conştiinţă trebuie să dea răspunsuri. Acea conştiinţă din interiorul nostru este lumina lui Shri Krishna din noi, prezentă chiar şi înainte de Realizare. Aşa cum ştiţi, înălţarea lui Kundalini are loc prin Sushumna şi este controlată de Shri Mahalakshmi. Ea este puterea lui Shri Krishna. Ascultându-vă conştiinţa dobândiţi un bun canal al lui Mahalakshmi în interiorul vostru. Însă la oamenii care n-au conştiinţă, într-o anumită privinţă, nu e aşa. Trebuie să fie în toate privinţele, în toate felurile. Altminteri o chakra va fi în bună stare şi altă chakra va fi periclitată. Deci conştiinţa se referă la ceva de dincolo de raţiune. Ea nu este raţiune. Uneori poate părea raţional să ucizi pe cineva sau să jefuieşti banii cuiva sau să acaparezi pământul cuiva. Poate părea. Dar conştiinţa vă spune că asta nu este bine.

Pe vremea când oamenii cotropeau atât de multe ţări şi încercau să le stăpânească, America a fost singura ţară, trebuie să înţelegeţi, care nu şi-a extins graniţele pentru a deveni imperiu. Foarte surprinzător ce anume i-a reţinut! În acea vreme, când în întreaga lume se petreceau aceste lucruri absurde, într-o epocă în care oamenii nu se dădeau înapoi de la a-i subjuga pe alţii, de a le lua pământurile şi aşa mai departe, America n-a făcut asta. Înainte o făcuseră şi ei, odată pentru totdeauna. Au ocupat pământurile, au devenit proprietari, au devenit asta. Desigur, erau străini. Dar odată ce-au făcut asta, în epoca expansiunii imperiilor n-au procedat aşa. Care este motivul? De ce n-au făcut-o? Ar trebui să ne punem o întrebare: pe vremea când alţii îşi extindeau imperiile, de ce n-a făcut şi America la fel? Motivul e foarte simplu. În acele timpuri, s-au născut în această ţară câţiva oameni extraordinari, cu o conştiinţă măreaţă şi ei au călăuzit ţara. De pildă, îl putem aminti pe Washington. Desigur, au fost mulţi alţii şi simpla lor enumerare ar alcătui o listă lungă. Dar să le vedeţi caracterul, viaţa, felul în care au trăit… Abraham Lincoln, să-i urmăriţi viaţa numai conştiinţă, numai conştiinţă. Şi n-au permis ca naţiunea să se risipească în ambiţia de a acapara alte ţări şi a le supune. N-au făcut asta. Deci, în primul rând, aş spune, după ce Columb a ajuns acolo, i-a cucerit şi a încercat să… De fapt el n-a făcut prea multe. Dar spaniolii şi apoi alţii, şi apoi anglo-saxonii, cu toţii, după ce au cucerit acea ţară, odată ce s-au stabilit acolo, a fost ca şi cum era cuceririlor s-a încheiat odată pentru totdeauna. Apoi au început să vorbească despre libertate, despre democraţie şi valori înalte. Însă karmele trecutului lor, faptul că au ucis atât de mulţi aborigeni, atât de mulţi amerindieni, nu vor fi iertate de Shri Krishna până când nu se dedică Sahaja Yogăi.

În ciuda acelor vremuri când n-au încercat să domine alte ţări, să-şi extindă imperiul şi să comită tot felul de atrocităţi, ca Hitler, n-au făcut asta. Şi întotdeauna au fost de partea dreptăţii… adică cel puţin au încercat. După aceea au devenit şi ei ipocriţi, dar, în mare, în aparenţă, au încercat să arate că militează pentru unitatea întregii lumi, că se opun rasismului, fundamentalismului şi toate astea; adică au promovat doar un soi de idealism. Însă în ciuda acestor lucruri, în ei a început să se manifeste autodistrugerea. Aş spune că nu e nimic altceva decât karma care acţionează împotriva lor. Şi de aceea violenţa a crescut vertiginos acolo, au apărut numeroase boli, atât de multe probleme… Este semnificativ că toate aceste probleme au apărut foarte, foarte recent în America, deoarece începe demascarea. Mai mult, acolo sunt o mulţime de falşi guru care au venit şi i-au ademenit pe oamenii simpli şi inocenţi, care căutau adevărul. Am pierdut foarte mulţi dintre ei în America. De asemenea, aş spune că acolo pluteau în aer blestemele oamenilor pe care i-au ucis; ele s-au manifestat şi i-au făcut s-o ia pe căi greşite. Altminteri de ce-ar fi luat-o pe căi greşite în viaţa personală? Li s-a dat libertate, dar ei au considerat că libertatea le permite să se autodistrugă sau să-şi distrugă viaţa. E o concepţie greşită care a acţionat în ei.

Mai târziu ideea a devenit colectivă. Când a devenit colectivă, şi-au dat seama că le plac toate lucrurile care-i distrug. Aşa că acolo există Hollywood, există tot felul de organizaţii, muzicieni, şi putem spune forţe distrugătoare mari de tot care au format grupuri şi organizaţii militante care spun în mod deschis: „Noi suntem asta”. De exemplu, numai în America există organizaţii sataniste, organizaţii demonice, există vrăjitorie totul pe faţă. Sunt organizaţii înregistrate oficial, pe faţă. Nicăieri în lume nu există aşa ceva: organizaţia magiei negre, organizaţia vrăjitorilor sunt înregistrate pe faţă. La un astfel de nivel au ajuns şi au acceptat în mod colectiv! Motivul este pedeapsa. De aceea America este locul cel mai dificil pentru noi, pentru Sahaja Yoga. Trebuie să-i compătimim cu adevărat. Acum trec prin faza în care sunt pedepsiţi, pentru că străbunii lor au făcut tot felul de lucruri rele, iar ei, la rândul lor, n-au acceptat niciodată dharma ca principiu de viaţă. Au considerat că dharma înseamnă nimicirea libertăţii, dharma înseamnă răpirea vieţii personale, controlul vieţii private.

Deci ce putem face pentru instaurarea dharmei în America? Am fost în America de cel puţin zece ori mai mult decât în Rusia, şi vreau din tot sufletul să le aduc la cunoştinţă, într-un fel sau altul, că: „V-aţi pierdut dharma”. Însă pe ei nu-i interesează, deoarece sunt foarte egoişti. Dacă le spui asta, se supără foarte tare. Dimpotrivă, cei care le spun, precum Rajneesh şi cei de teapa lui: „Oh, asta, nicio dharma!”, le flatează slăbiciunile şi egoul. Asta-i face fericiţi. Aşa că e o sarcină grea să-i faci pe oamenii din acea ţară să înţeleagă că: „Vă aflaţi în plin proces de pedepsire. Scăpaţi de această pedeapsă numai dacă deveniţi sahaja yoghini.” Prin Sahaja Yoga dharma lor se va trezi şi toate pedepsele şi blestemele vor înceta. America are nevoie de Sahaja Yoga mai mult ca orice altă ţară. Grija mea pentru America are acelaşi motiv. Nu mă refer atât de mult la America de Sud, cât la America de Nord. Dar chiar şi în America de Sud am constatat că la nivel de naţiune oamenii n-au niciun fel de îndrumare în privinţa dharmei, nicio îndrumare. Se organizează în mod deschis carnavalul şi aşa mai departe. Cum puteţi face aşa ceva la nivel de ţară? Lumea calcă pe urmele Americii de Nord. De pildă, în America de Nord există prostia numită Halloween. Vreau să spun, imaginaţi-vă: în văzul tuturor, pe stradă, se face prostia numită Halloween. Deci imită carnavalul. Pentru ei: „Ah, ce mare lucru să mergi la Rio!”, ca şi când ar fi o mare realizare să meargă la carnaval din toate colţurile lumii. Vin oameni din Australia! Toate acestea acţionează cu putere împotriva lor. În multe privinţe situaţia lor e atât de proastă, încât nu e uşor să explici de ce se ajunge aşa departe.

De exemplu, în Brazilia, fete de 13 ani devin prostituate. În mod deschis. Se taie toţi arborii din delta Amazonului; în văzul tuturor. Toată contrabanda se face pe faţă. Politicienii lor sunt corupţi. Se practică extrem de multă magie neagră, extrem de multă; în mod deschis. Lumea calcă pe urmele nord-americanilor. Dharma lor este asemenea bisericii catolice… Ce-i va învăţa biserica asta catolică despre dharma? Oamenii se duc la biserică, fac tot ritualul şi se reîntorc acasă cu aceleaşi idei pe care le avuseseră înainte. Ţări peste ţări sunt atât de sărace, ceea ce arată că atenţia lui Kubera nu este îndreptată asupra lor. În mod obişnuit, oamenii săraci sunt dharmici, în mod obişnuit; pentru că, vedeţi voi, banii sunt aceia care le dau ego, precum şi ideile astea de a face tot felul de lucruri absurde. În mod obişnuit oamenii săraci sunt dharmici, dar acolo e altfel. Se practică excesiv magia neagră. Mi s-a spus că e vorba de magia neagră care a venit din Africa şi ei au adoptat-o. Dar este atât de răspândită în America de Sud, încât e imposibil de înţeles cum au putut accepta atât de uşor această absurditate care atrage blestemul asupra lor.

Trebuie să înţelegem că aceste probleme există şi în noi, în Vishuddhi chakra a noastră. Deci trebuie să ne menţinem Vishuddhi chakra în stare bună; ştiţi că avem două aspecte, unul stâng şi unul drept. Aspectul drept este Vishuddhi chakra care vorbeşte, care spune despre dharma şi care este situat pe partea agresivă, am putea spune. Acei oameni care sunt agresivi, care vorbesc într-un mod agresiv, care încearcă, să zicem, să-i domine pe ceilalţi prin cuvinte sunt oameni pe dreapta. Am văzut astfel de oameni, chiar fac lucruri rele. De exemplu, un servitor fură ceva. Îl chemi şi e atât de grosolan că te uimeşte. Individul ăsta e atât de grosolan! Cum a putut, cum a fost în stare să fure? Nu-i e teamă şi îţi întoarce vorba obraznic. Astfel, cei care sunt pe dreapta pot ascunde prin vorbe orice păcat pe care l-au comis, orice rău pe care l-au făcut, orice crimă pe care au comis-o. Pot vorbi foarte agresiv şi tăios. Oamenii se miră: „Cum e cu putinţă? Omul ăsta spune în gura mare orice!” Eşti pur şi simplu uimit şi-ţi spui: „Nu se poate! Cum e posibil ca cineva, care spune asta, să…?” La fel şi noi, ca fiinţe umane obişnuite, facem tot felul de lucruri absurde şi apoi încercăm să ne justificăm prin vorbe, ca să ne eschivăm. Ştiţi că mulţi criminali, criminali de război, au scăpat de pedeapsă doar vorbind, inventând poveşti, înfăţişând aşa ceva. Acest lucru este valabil pentru toate fiinţele umane: au această capacitate de se a ascunde în dosul vorbelor, indiferent ce rău au făcut. Dar ei nu înţeleg niciodată că răul pe care l-au făcut un va fi iertat, şi va fi şi mai puţin iertat dacă vorbesc aşa, pentru că Shri Krishna este distrus. Dacă încercaţi să vă justificaţi, să explicaţi logic toate faptele greşite, veţi fi pedepsiţi, şi veţi fi pedepsiţi foarte rău, în atâtea feluri, încât n-o să ştiţi cum să scăpaţi. Fizic, mental, emoţional în toate felurile. Deci pentru aspectul drept al lui Vishuddhi, trebuie să avem o fire, o educaţie, un fel de a fi, un comportament care să aibă calitatea lui Shri Krishna, şi anume madhurya, adică melodios. Melodios. Trebuie să vorbim în aşa fel încât să fie melodios. Cel care vă ascultă să asculte ca şi când ar asculta flautul lui Shri Krishna. Aşa de dulce ar trebui să fie vocea unui sahaja yoghin. Când vorbiţi cuiva, vocea să fie melodioasă. Nu agresivă, nici vorbă, ci dimpotrivă să fie melodioasă. Să nu fie sarcastică, să nu-l jignească pe celălalt. Un cuvânt care-i jigneşte pe ceilalţi nu poate veni dintr-un Vishuddhi drept în bună stare. Aşa că nimeni să nu jignească în niciun fel. Sper ca toţi sahaja yoghinii să capete vocea melodioasă a lui Shri Krishna, odată ce Vishuddhi lor este trezit.

Madhurya în comportament, madhurya este vedeţi voi, există atâtea gesturi prin care puteţi să vă exprimaţi madhurya când vorbiţi cuiva. De pildă, în special în Italia, şi nu numai acolo, am văzut că oamenii îşi folosesc mâinile prea mult. Asta e caracteristic tot lui Shri Krishna. Îşi folosesc mâinile într-atâta încât uneori nu înţelegi ce vor să spună. Iar uneori pot fi de-a dreptul agresivi în modul cum îşi folosesc mâinile. Mâinile ar trebui să fie folosite astfel încât să creeze madhurya. Am văzut asta în Rusia sau mai degrabă în blocul estic, unde oamenii îşi exprimă iubirea prin gesturi pune-o aşa, e frig când spun namaste. Întreaga expresie a feţei este extrem de gingaşă şi inima lor este plină când mă văd. Aşa încât nu ştiu cum să exprime asta. Îşi pun mâinile aşa, pur şi simplu… Sau sunt timizi şi fac aşa… Prin mâini, prin ochi, exprimă lucruri foarte, foarte suave. Lacrimile, vedeţi, creează realmente nori, aş spune, nori foarte denşi de compasiune în inima mea când le văd ochii plini de dragoste pentru mine. Totul, lacrimile, totul, faţa, ochii, mâinile toate acestea aparţin lui Shri Krishna. Aşa că prin comportament, prin vorbire se exprimă pe ei înşişi! Prin aceiaşi ochi vă puteţi arăta mânia şi vă puteţi înfuria. Mulţi oameni îşi folosesc ochii pentru a-i domina pe alţii. Fac ochii mari, se holbează, încercând să domine pe cineva. Sau îşi folosesc ochii pentru a dezaproba pe cineva. Uneori oamenii scuipă sau scot limba pentru a insulta.

În concluzie, comportamentul trebuie să fie plin de un fel de gingăşie. De exemplu, atunci când am fost în Anglia pentru prima dată învăţasem engleza în felul meu dar când am ajuns acolo, mi s-a spus: „Dacă rostiţi cuvântul thought, trebuie să-l pronunţaţi thought.” Am spus: „Poftim?” „Trebuie să scoateţi limba şi să pronunţaţi thought”. Am spus: „E absurd! De ce să scoţi limba?” Mi s-a răspuns: „Dacă nu scoateţi limba în acest fel, pronunţia nu este corectă”. Mi-am zis: „Iată limba engleză! Aţi ajuns să faceţi nişte lucruri absurde să scoateţi limba la toată lumea!” Chiar şi un copil, ştiţi, când e supărat, automat scoate limba! Toate manifestările acestea sunt a face mutre, cum se spune, a strânge din buze, vedeţi… Trebuie să fi auzit despre asta: să fii cu nasul aşa, vedeţi, cu nasul pe sus sau să-ţi compui o figură sau să rânjeşti doar ca să tachinezi pe cineva sau să strâmbi din nas. Oamenii mai fac aşa, vedeţi, ca şi cum ar da cu tifla cuiva. Toate aceste lucruri, manifestări vin din harul lui Shri Krishna, însă puterea lor este madhurya, este dulceaţa, delicateţea. Relaţia ar trebui să fie atât de frumoasă, încât să creeze o extraordinară bucurie şi o extraordinară fericire. Aţi auzit cântecul lui Baba Mama despre ochii mei. Doar l-am privit şi privirea, aş spune, a generat în el acea muzică frumoasă. Pe cât se poate pe cât se poate, îndreptaţi-vă ochii spre vegetaţie; este cel mai bine. Vă linişteşte şi în plus dezvoltaţi acea capacitate a vegetaţiei de a linişti. Le spun mereu oamenilor: „Mai bine priviţi vegetaţia din jur, să vedeţi cum vă linişteşte ochii”.

În acelaşi fel ar trebui să aduceţi şi voi alinare celui cu care vorbiţi. Acela ar trebui să fie topit. Pe când dacă începeţi să discutaţi în contradictoriu şi să vă certaţi, acela nu va fi niciodată topit. Dimpotrivă, veţi turna gaz pe foc. Asta a fost calitatea lui Shri Krishna, madhurya, şi a exprimat-o în timpul vieţii prin felul cum reuşea să spună lucrurile cu un farmec aparte, mai ales în copilărie. O altă însuşire a lui Shri Krishna, pe care o putem exprima prin Vishuddhi drept, este diplomaţia. Însă există două tipuri de diplomaţie: una autentică şi una artificială. În diplomaţia veritabilă nu trebuie să adopţi anumite standarde, nici nu trebuie să citeşti anumite cărţi pentru a afla ce este diplomaţia. O ai pur şi simplu. Totul lucrează foarte delicat, în mod natural. Eu însămi am folosit-o deseori şi puteţi şi voi s-o folosiţi de multe ori. Este posibil numai dacă nu vă înfuriaţi pe ceilalţi; nu se poate, dacă vă înfuriaţi. E o poveste, v-am mai spus-o, despre Gagangiri Maharaj. M-am dus să-l văd, iar el era foarte supărat, pentru că nu putea opri ploaia. Trebuia să oprească ploaia. Iar eu m-am udat din cap până-n picioare. Era extrem de supărat şi m-a întrebat: „Încercaţi să-mi controlaţi egoul?” şi a început o mică dispută cu mine. Am spus: „Nu, nu acesta este motivul”. „Atunci de ce nu mi-aţi permis să opresc ploaia?” m-a întrebat. „V-aţi udat de sus până jos!” Am spus: „Pentru că eşti un sanyasi şi mi-ai cumpărat un sari. Nu puteam primi un sari de la un sanyasi, aşa că trebuia să mă fi udat, de dragul tău.” Totul s-a încheiat. Toată mânia, furia s-au risipit.

Aşa trebuie să-i facem pe oameni să se topească. Diplomaţia nu constă în a convinge pe cineva prin raţiune sau prin temperament sau orice altceva, ci înseamnă a face pe cineva să se topească prin bunătatea ta, prin cuvintele tale bune, prin cuvintele tale drăguţe, prin firea ta iertătoare. Această calitate a avut-o şi a încercat-o cu mulţi oameni. Cu unii a mers, cu alţii nu. El n-a considerat că e un eşec. E important de văzut reacţia celuilalt. Aşadar această calitate a lui Vishuddhi drept ar trebui s-o aveţi: să le vorbiţi celorlalţi şi să-i faceţi să se topească. Sper ca în America oamenii să-şi dezvolte această calitate şi să încerce să-şi îmbunăţească relaţiile unii cu ceilalţi. În realitate, la vorbă sunt foarte drăguţi, trebuie s-o spun. Sunt foarte prietenoşi. Le dai o mulţime de cadouri, sunt foarte fericiţi, dar ei nu-ţi dau niciodată niciun cadou. Îi inviţi la masă, vin de zece ori la tine la cină, însă ei nu te invită la masă niciodată. Vedeţi, sunt foarte prietenoşi atâta timp cât tu faci ceva pentru ei. Dar când vine vorba să facă şi ei, li se pare foarte greu; n-o fac. Aşadar totul se reduce la o exploatare foarte delicată a celuilalt. Asta trebuie înţeles: prin delicateţe să nu exploataţi pe nimeni, ci prin delicateţe să faceţi omul să se topească şi să-l aduceţi la nivelul la care înţelege ce este bunătatea.

În ceea ce priveşte America de Sud, v-am spus deja că acolo oamenii sunt extrem de simpli şi inocenţi. Sunt foarte săraci, simpli şi inocenţi; însă în lumea lor a pătruns magia neagră, iar acum, din fericire, ei înţeleg că această magie neagră le provoacă necazuri. Dar într-un fel au ajuns atât de dependenţi de ea, pe stânga; se simt foarte vinovaţi din cauza ei, se simt foarte prost. Se vede că se simt mereu vinovaţi. Tot timpul se comportă ca şi cum ar fi făcut ceva rău, dar nu ştiu cum să se corecteze. Prin urmare e important să nu ne simţim vinovaţi pentru nimic. Suntem cu toţii sahaja yoghini. La urma urmei, cum să avem vreo vină, dacă suntem Spiritul? Spiritul nu poate avea vreo vină. Deci vinovăţia asta trebuie să dispară. Ceea ce pierdem din cauza vinovăţiei este puterea de a fi martor, pentru că, dacă există vreo vină, o punem aici, vina e aici. Dar nu vedem. Nu vedem ce e rău şi nu vrem să facem faţă unei greutăţi, greşelilor noastre sau problemelor pe care le avem. Doar le punem aici ca vinovăţie şi gata! Se adună aici frumuşel, vinovăţie! Dar nu vrem să le facem faţă. De exemplu, un bărbat sau, să zicem, o femeie este foarte crudă din fire; apoi dintr-odată îşi dă seama că a fost crudă sau cum o fi fost. Pune totul aici: „Oh, am fost foarte rea, am fost foarte crudă şi aşa şi pe dincolo!” Însă nu priveşte lucrurile în faţă. Să privească lucrurile în faţă înseamnă că trebuie să ştie: „De ce am fost crudă? Ce rost avea? Nu trebuia să fiu nemiloasă şi de-acum înainte nu voi mai fi crudă”. Atât. Însă: „Mă simt foarte vinovat, mă simt foarte vinovat” nu ajută. Dimpotrivă, ştiţi voi ce probleme atrage vinovăţia, şi cu aceleaşi probleme se confruntă azi America de Sud. Când am fost acolo, am fost uimită că în Brazilia persoana cea mai de vază mi-a spus: „Oh, ştim că avem o mulţime de defecte. Ştim că nu suntem buni” şi aşa mai departe. L-am întrebat pur şi simplu de ce nu se corectează. Dacă ştie că asta e greşeala, de ce nu se corectează? Apoi mi-a spus: „Să-mi faceţi o listă cu toate greşelile pe care le constataţi la noi”. A fost foarte drăguţ din partea lui. Aşa că a venit un ziarist şi i-am spus lui. Iar acum cred că fac ceva în acest sens. Încearcă să se îndrepte, şi situaţia se va îmbunătăţi cu siguranţă.

Însă în Rusia am constatat că, dimpotrivă, lucrurile stau cu totul altfel. În Rusia nu spun niciodată: „Suntem vinovaţi” sau aşa ceva, nimic de genul ăsta. Nu spun niciodată asta. Spun: „S-au dus vremurile acelea. Acum suntem în Împărăţia lui Dumnezeu. Gata. Ce-a fost a fost. Acum ne aflăm în Împărăţia lui Dumnezeu şi trebuie să ne bucurăm de viaţă.” Totul este pozitiv. Nu vorbesc niciodată despre trecutul lor, despre guvernele lor, despre evenimente sau Stalin sau Lenin sau altcineva. Nu-i interesează. Au depăşit asta: „De ce să ne facem griji?”, spun ei, „Să se certe. Să facă ce vor.” Nu vor să audă de politică, probleme sau altceva. Consideră că: „Problemele ni s-au rezolvat. Acum suntem suflete realizate. Ne bucurăm. Să ne bucurăm.” Este un mod foarte sincer şi deschis de a înţelege Sahaja Yoga. Dar am văzut cum unii îmi scriu câte zece pagini de spovedanii vedeţi, ca şi cum aş fi preot, preot catolic totul despre ceea ce au făcut, au făcut cutare lucru, nici nu vreau să citesc. Le arunc sau le ard. Oamenii caută să se spovedească. Nu e nevoie să vă spovediţi. Nu e nimic de spus. Şi nici nu insistaţi asupra greşelilor din trecut, ci bucuraţi-vă de ceea ce aveţi acum. E ca şi cum un cerşetor devine rege, da? Ar trebui să se bucure de regatul său, ar trebui să se poarte ca un rege. Dar el încă îşi aminteşte mai mult de trecut, aşa că, atunci când cineva trece pe lângă el, îi spune: „Dă-mi cinci rupii sau cinci lire.” Chiar aşa. Odată ce vă aflaţi în Împărăţia lui Dumnezeu, fiţi conştienţi că sunteţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Însă magia asta neagră este foarte, foarte periculoasă şi poate acţiona prin oricine. Poate acţiona prin rudele voastre, poate acţiona prin prieteni, poate acţiona prin oricine. Deci trebuie să fiţi foarte atenţi să nu deveniţi datorită vinovăţiei sau orice-ar fi vulnerabili la magie neagră. Vă poate distruge pe voi. Vă poate distruge familiile. Chiar dacă sunteţi sahaja yoghin vă poate distruge.

Deci trebuie să renunţaţi complet la acest sentiment de vinovăţie. Nu trebuie să vă simţiţi vinovaţi. Vinovăţia vă este băgată în cap. Cineva vă spune: „Eşti aşa de rău! N-ai făcut asta pentru mine! N-ai făcut aia!” sau aşa ceva. Vă bagă în cap idei. Atunci începeţi să simţiţi: „Oh, trebuia să fac asta pentru ei. Trebuia. A fost urât din partea mea…” sau ceva de genul ăsta, şi aşa începe vinovăţia. În loc să facă ceva pentru persoana aceea sau în loc să înţeleagă toată prostia asta, oamenii continuă să rumege ideile astea, le tot rumegă şi dintr-odată constată că sunt posedaţi sau sunt afectaţi de magie neagră. Aşa că trebuie să uitaţi toate acestea şi să pătrundeţi în acea ambianţă în care ştiţi că acum vă aflaţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Am simţit întotdeauna că orice s-ar spune despre Shri Krishna e mai puţin decât a spus el mereu, şi anume că munca lui de bază se desfăşoară prin intermediul creierului nostru, care este Virata. Aşa cum Shiva acţionează prin intermediul inimii noastre, el lucrează prin intermediul creierului nostru. Iar după Sahaja Yoga, după iluminare, încep să se manifeste şi să se exprime toate subtilităţile creierului, precum şi cunoaşterea. Dar lucrul cel mai grandios care se întâmplă e integrarea care are loc în creierul vostru. Nu că inima doreşte un lucru, iar creierul altul. Are loc integrarea. Şi când are loc această integrare, e foarte uşor să duci o viaţă foarte dharmică. Chiar fără să vă gândiţi la asta, fără să citiţi despre asta, deveniţi pur şi simplu dharmici. Nu trebuie să vi se spună să fiţi dharmici. Deveniţi dharmici în mod natural, datorită creierului vostru care folosit în mod obişnuit pentru explicaţii logice, pentru a justifica toate lucrurile rele devine dharmic, devine divin. Acesta e cel mai măreţ lucru pe care-l face Shri Krishna pentru voi: vă face creierul, creierul însuşi, dharmic. Devine un vehicul prin care înţelegeţi dharma, prin care duceţi o viaţă dharmică şi vă bazaţi ferm pe dharma.

Creierul, creierul este cel care vă îndepărtează de fapt şi în cea mai mare măsură de dharma, în afară de magia neagră. Însă odată ce Sahasrara vi se deschide, se exprimă Virata. Atunci vă miraţi de voi înşivă. Cel care îşi permitea orice, gândind: „Asta e plăcerea mea. E dreptul meu. Trebuia s-o fac. Cine-mi spune mie ce să fac?” şi aşa mai departe, devine dintr-odată profet. Asta e cea mai mare binecuvântare a lui Shri Krishna, deoarece el este Virata, iar Virata este creierul vostru, iar creierul lui Dumnezeu cel Atotputernic este Virata. Iată ce trebuie să înţelegem: că după Realizare omului îi vin idei care sunt întotdeauna constructive, iar dacă nu sunt aşa, nu sunteţi încă sahaja yoghin. Constructiv şi dharmic. Este foarte, foarte important să înţelegem unde ni se îndreaptă mintea. Ne contrazice sau ne spune altceva decât ceea ce este real? Trebuie doar s-o urmărim şi veţi fi uimiţi văzând cum creierul şi-a schimbat felul de-a fi. Dintr-un creier cu susul în jos a devenit normal. Puteţi obţine foarte uşor acest lucru, dacă doar meditaţi zilnic, şi-o să vedeţi voi înşivă cum însuşirile Sahasrarei pătrund în fiinţa voastră şi acţionează în viaţa voastră. Atunci toate puterile sahaja yoghinului se vor manifesta şi nu trebuie să vă mai îndoiţi de voi înşivă; iar ceilalţi nu se vor mai îndoi niciodată de voi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

 

Shri Krishna Puja 11 decembrie 1993 - Yamuna Nagar, India

 

Astăzi vom face Puja pentru Shri Krishna.

În viaţa lui Shri Krishna râul Yamuna a jucat un rol foarte important. Yamuna este un râu foarte adânc, iar apa lui are o culoare albastră. Se spune că Shri Krishna avea aceeași culoare albastră. Râul Gange curge mai repede şi este mult mai puţin adânc decât Yamuna. Anul viitor poate vom merge la Allahabad, ca să vedem punctul de confluență al acestor două râuri. Întregul ţinut al Haryanei este un loc încărcat de istorie şi mitologie. Cred că știți că Pandavas şi Kauravas au luptat la Kurukshetra şi de asemenea, toată această regiune a fost, din timpuri străvechi, un loc în care s-a meditat. Markandeya, al cărui nume l-aţi auzit menționat deseori, a meditat în această zonă. La început a fost în Maharashtra, unde aţi văzut Sapta Shringi. După aceea, a coborât aici şi a meditat şi şi-a scris tratatele. Pretutindeni veţi găsi un loc al unui pir (sfânt). Sunt suflete realizate care au fost respectate până în ziua de azi. De la început trebuie spus că aceasta este zona marii spiritualităţi, pentru că Shri Krishna a trăit aici. Şi în acele timpuri nu existau maşini, nici toate aceste mijloace de transport. Aşa că El a vibrat atât de frumos acest pământ. Îi plăcea foarte mult să se joace lângă râul Yamuna. Desigur, copilăria nu și-a petrecut-o aici. Dar mai târziu, când a devenit rege, obişnuia să vină aici foarte des.

 

Trebuie să-i înţelegem caracterul într-un mod foarte special. Mai întâi am avut încarnarea lui Shri Rama. Shri Vishnu, aşa cum ştiţi, s-a încarnat ca Shri Rama. Dar Shri Rama şi-a uitat originea divină. A fost făcut să-şi uite divinitatea şi a trăit ca o persoană obişnuită. A devenit rege, aşa cum Socrate L-a descris - regele binevoitor. A trebuit de asemenea, să-şi sacrifice soţia. Este ceva foarte simbolic, fără îndoială. În cealaltă parte din Nordul Indiei, vom putea vedea regiunile încărcate de vibrații prin care a trecut. Dar în Maharashtra, El a mers desculţ, a mers şi a mers şi a mers. De aceea această ţară este cu adevărat vibrată de mari sfinţi şi de mari încarnări. Shri Krishna era, pe de o parte, ca un copil şi nu dorea decât să creeze o atmosferă de veselie, de bucurie, pentru că pe vremea lui Shri Rama şi chiar și după El, religia a fost luată foarte în serios, iar oamenii au început să practice religia într-un mod foarte auster. Aceeaşi încarnare a venit din nou pe pământ ca Shri Krishna. Iar El a vrut să arate că spiritualitatea nu înseamnă austeritate, ci este „leela”. Este un joc pe care trebuie să-l joci. Şi în viaţa Sa a arătat acest lucru. Oamenii nu Îl înţeleg deloc, pentru că de la conceptele lui Shri Rama nu pot consimți să se coboare uneori la nivelul lui Shri Krishna, care era mult mai sus de fapt. Pentru că El a trebuit să arate că toată această lume este doar o glumă, este Maya, şi mai presus de ea este bucuria.

 

Întregul Său stil era foarte interesant. Pe vremea aceea nu puteau avea pendaluri atât de frumoase, nu puteau avea atât de mulţi discipoli, aşa că El a încercat în stilul Său propriu. Iar stilul Lui era - în vremea copilăriei Sale, erau multe păstoriţe numite „gopis”, care obişnuiau să facă baie în râul Yamuna; nu aici. El le spărgea ulcioarele de apă iar apa curgea pe spatele lor. Acest râu Yamuna fusese vibrat de Radhaji. Radha: „Ra” înseamnă energie, „Dha” cea care susţine. Ra Dha – Dhara este Radha - Dhara, Radha, Iar Shri Krishna nu ştia cum să le spună despre Kundalini, de aceea obişnuia să arunce cu pietricele în acele ulcioare, iar apa curgea pe spatele lor, dându-le astfel binecuvântările lui Kundalini. Stilul Său era extrem, extrem de simplu, jucăuş, plin de veselie, şi nimeni nu înţelegea de ce făcea toate aceste lucruri. De asemenea, copil foarte mic fiind, încerca să le ridice Kundalini doamnelor care făceau baie, ascunzându-le hainele pe care le vibra în acest timp. Așa că mulţi oameni nu înţeleg că un copil mic este atât de inocent. Iar Shri Krishna le tachina încercând să arate că viaţa nu este altceva decât bucurie, după care le înapoia hainele. Mai târziu, crescând, a devenit regele din Dwarika.

 

În ţara noastră există intelectuali foarte occidentalizaţi, care încearcă să afirme că au existat doi Shri Krishna. Vreau să spun că vor să analizeze totul fără să înţeleagă spiritualitatea, esenţa subtilă din spatele lucrurilor. Se spune că El a avut şaisprezece mii de soţii. Acestea erau puterile Sale. Vedeţi, pentru bărbați Eu sunt o Mamă. Pot avea mii de copii: băieţi, fete, bărbaţi, femei. Nimeni nu va spune nimic despre caracterul Meu. Dar în cazul unui bărbat, este foarte dificil. Așa că a avut toate puterile Sale născute ca femei, care erau căsătorite cu un rege; nu căsătorite - de fapt acel rege le răpise şi le întemniţase. Deci El le-a salvat, le-a eliberat şi s-a căsătorit cu ele. Ei bine, accentul este pus pe căsătorie. S-a căsătorit cu ele, acestea fiind cele şaisprezece mii de puteri ale Sale. Aşa cum ştiţi, El are şaisprezece petale, iar Sahasrara are o mie, fac şaisprezece mii de puteri, cu care s-a căsătorit. Apoi a mai avut cinci soţii; oamenii au obiecții și în privința lor. Numai Shri Krishna poate avea atâtea soții. Cele cinci soţii erau cele cinci elemente. Esenţa celor cinci elemente, cauza lor, a venit în forma soţiilor Sale iar El s-a căsătorit cu ele. Dar El era un suflet atât de detaşat.

 

Există o mulţime de povești despre detaşarea Lui. Era pe atunci un mare rishi - rishi înseamnă mare sfânt sau înțelept - care poposise pe cealaltă parte a râului Yamuna. Asta se întâmpla în Dwarika, iar pe acolo nu trecea râul Yamuna, dar acolo sunt râurile Narmada şi Tapti - iar soţiile Lui au vrut să meargă să-l servească pe înţelept. Dar când s-au apropiat de râu, au văzut că râul era foarte crescut. Aşa că, s-au întors la Shri Krishna spunându-i: „Uite, vrem să mergem să-l venerăm pe înţelept, dar râul este umflat”. El le-a spus: „Bine, mergeţi şi spuneţi-i râului un adevăr. Auzindu-l, râul se va retrage”. „Ce adevăr?” „Acela că Shri Krishna este un Brahmacharya, este un celibatar”. Avea cinci soţii. „Cum îi putem spune asta?” „Acesta este adevărul. Mergeţi şi spuneţi-i asta râului. Râul va înţelege adevărul. Puterea adevărului va retrage apele râului”. Aşa că ele s-au dus şi au spus: „Shri Krishna este un Brahmacharya”. Iar râul a scăzut, spre surprinderea lor. „Cum este posibil? El este soţul nostru, deci cum poate spune că este un Brahmacharya?” L-au servit pe înţelept cum au putut mai bine, i-au dat să mănânce, l-au îngrijit, şi când s-au întors, au constatat că râul era din nou umflat. Deci s-au îngrijorat din nou că nu vor reuşi să traverseze râul. Aşa că s-au întors la înţelept şi i-au spus: „Iată, trebuie să ne întoarcem iar râul este umflat, și nu ştim cum să traversăm”. Sfântul le-a spus: „Este simplu, e foarte simplu să treceți râul”. „Cum anume?” au întrebat ele. „Cum aţi venit?” „Krishna ne-a cerut să spunem râului că este celibatar, că El duce o viață de celibat.” Şi râul Narmada este de asemenea, un râu celibatar - râul a scăzut. „Bine, atunci mergeţi acum şi spuneţi râului că nu am mâncat nimic, absolut nimic. Postesc doar”. Şi-au spus: „Omul ăsta a mâncat ca un gurmand, şi ne spune o asemenea minciună. Cum am putea să credem așa ceva?” Aşa că s-au dus la râu şi i-au spus: „Acest înţelept nu a mâncat nimic, posteşte, deci te rugăm să îți retragi apele”. Iar râul s-a retras. Au fost surprinse că acel sfânt mâncase totul şi în ciuda acestui fapt, râul a crezut o minciună atât de mare. Așa că au traversat pe malul celălalt.

 

De fapt, oamenii care sunt la acel nivel, chiar şi când mănâncă, nu mănâncă de fapt, chiar dacă sunt căsătoriţi, sunt celibatari. Este o stare. Este o stare în care sunteţi complet detaşaţi, absolut detaşaţi. Nu simţiţi ataşamentul faţă de munca pe care o faceţi, sau de viaţa pe care o duceţi. Nu vă pot spune cum să deveniţi detaşaţi. Desigur, având Kundalini trezită, ea lucrează asupra voastră, Dacă meditați și faceți tot ce trebuie pentru a o stabiliza pe Kundalini, veți deveni detașați. Veţi fi uimiţi cum veţi deveni detaşaţi şi cum veţi gestiona lucrurile fără sentimentul că o faceți de fapt, cum veţi putea rezolva atât de multe lucruri fără a vă simți măcar obosiţi. Este o stare, și este starea pe care trebuie să o atingeţi. Pentru asta, fie că sunteţi la acel nivel sau nu, întâi trebuie să observaţi de câte ori folosiţi cuvântul „eu”, „mie”. De câte ori spuneți: „Eu am văzut asta, mie mi-a plăcut asta, eu fac una sau alta”? Sau: „Acesta este copilul meu. Asta este casa mea”, ceva în genul ăsta. Când începeţi să folosiţi cuvântul „eu” prea mult, înseamnă că nu sunteţi detaşaţi. Încercaţi să vă  faceți introspecția. De câte ori spuneţi: „Am de făcut asta, trebuie să fac munca asta. Trebuie să aduc asta, trebuie să obţin asta, acesta este ţelul vieţii mele”. Sunt toate expresii ale iluziei. Odată ce deveniţi detaşaţi, e o stare, vă spun din nou. N-aș spune că stând în cap veţi deveni detaşaţi sau ceva asemănător. Este o stare în care trebuie să creşteţi. Deci mesajul lui Shri Krishna, întreaga Lui viață, a fost detaşare completă.

 

Chiar şi atunci când a mers cu Arjuna la război, a spus: „Voi fi doar conducătorul carului tău de luptă. Dar nu voi purta nicio armă, nu voi lupta. Voi fi doar conducătorul carului tău de luptă; dacă accepţi această condiţie, voi fi acolo cu tine”. De fapt, când Arjuna a pus întrebarea: „Cum pot să-mi ucid rudele, învăţătorii? Sunt cele mai apropiate persoane, prietenii mei. Cum pot să-i ucid?” Şi a devenit foarte deprimat. Văzându-l supărat, Shri Krishna a spus: „Știi că, de fapt, ei sunt deja morţi? Tot ce se naşte trebuie să moară. Deci trebuie să-i ucizi”. Ei bine, unii ar putea spune că Shri Krishna predica violenţa. Nu, deloc. Dar ceea ce voia să spună era că oamenii lipsiţi de moralitate, care nu au simţul dharmei, care sunt foarte cruzi, care se împotrivesc foarte mult tradiţiilor dharmei, trebuie să fie ucişi. „Chiar dacă îi ucizi sau nu, sunt deja morţi, pentru că au comis atât de multe păcate. Sunt deja morţi, deci să nu crezi că tu eşti cel care îi ucide, ci este Divinul Însuși care îi va ucide, sau care aşa-zis îi ucide.” Şi astfel a început războiul. Chiar și din Gita oamenii înţeleg foarte puţin cu privire la ce a vrut Shri Krishna să comunice. Primul lucru... vreau să spun, războiul era în toi, iar El vorbea de filozofie. Vă imaginaţi detaşarea Lui? Primul lucru pe care i L-a spus lui Arjuna a fost: „Ar trebui să aspiri la Jnana”. „Jnana”  înseamnă „Bodha”. Aşa cum ştiţi, puteți ajunge la „Bodha”  numai prin Iluminare. Deci a spus: „Ar trebui să ajungi la Jnana, la Bodha, care înseamnă Iluminare”. Dar oamenii nu înţeleg Jnana. Ei cred că citind cărţi, citind tot felul de... există atât de multe critici pe marginea Gitei, citind toate astea, sau încercând să înţeleagă Gita... Sunt mulţi în această ţară care ţin prelegeri despre Shri Krishna, dar în vieţile lor private sunt oribili. Deci, prima dată i-a spus lui Arjuna cel mai bun lucru care ar trebui făcut, singurul de altfel. El a fost - cu siguranță, nu un om de afaceri. Un om de afaceri îţi va propune întâi ceva mai puțin bun, şi apoi, treptat, va oferi ceva mai bun, mai bun, şi mai bun.

 

Dar El a spus deschis că acesta este modul prin care deveniţi Sthita Pragya, însemnând că deveniți un Sahaja Yoghin. A spus-o clar. Dar Arjuna L-a întrebat apoi: „Dacă este aşa, de ce vrei ca eu să merg la război, să îndeplinesc această karma?” Acest lucru este de asemenea, foarte greşit înţeles. Numai după Realizare puteţi înţelege ce a vrut să spună prin a vă îndeplini karma. El a spus foarte clar: „Îndepliniţi-vă karmele, tot ce aveţi de făcut, acţiunile voastre, şi puneţi-le la Picioarele Mele de Lotus”, ceea ce este o situaţie imposibilă. Atât timp cât aveţi sentimentul că faceţi ceva - Aham bhava - datorită egoului, putem spune, atâta timp cât aveţi acest sentiment în interiorul vostru, sau poate când există încă acel „eu” în voi, puteţi spune: „Pun totul la Picioarele de Lotus ale Divinului”, dar nu o faceţi. Shri Krishna ştia când Arjuna i-a pus acea întrebare, că natura umană nu este deschisă, directă, că oamenii nu vor înţelege dacă le spune direct, aşa că în mod diplomat a spus: „Bine, pune totul la Picioarele Mele”, ceea ce nu puteţi face. Oamenii au încercat acest lucru, timp de secole au încercat şi au văzut că nu merge. Orice facem, ne simţim responsabili. Deci de ce am crede că punem totul la Picioarele de Lotus ale lui Shri Krishna? De exemplu, nişte criminali ar putea spune: „Bine, am ucis, dar am pus totul la Picioarele de Lotus ale lui Dumnezeu”. Această iluzie a existat. Au existat nişte oameni oribili în această ţară care obişnuiau să ucidă călători, în numele Zeiţei. Folosindu-se de toate aceste înțelegeri greșite, care le ofereau justificări, au început să se poarte ca atare. Deci Shri Krishna a spus: „Puneţi karma voastră la Picioarele Mele de Lotus”. Este posibil numai după Realizare, când simţiţi cu adevărat că nu faceţi nimic.

 

Dacă cer unui Sahaja Yoghin să dea Realizarea cuiva, îmi spune: „Nu merge. Nu funcţionează”. Vorbeşte la persoana a treia. Devine o a treia persoană. Niciodată nu se gândeşte că el face acel lucru. El ridică Kundalini cu propriile lui mâini. Nu spune: „Eu fac asta”. Va spune doar: „Nu merge Mamă, nu merge”. „Care-i problema?”. Va spune: „Chakra de aici, are problema asta”, dar nu va spune niciodată: „Eu fac asta”. Deci, această karma, această acţiune, devine akarma, însemnând „non-acţiune”. Deşi acţionaţi, faceţi totul, totuşi nu simţiţi că voi faceţi asta. Din acest motiv El a spus, că în mod normal, oamenii nu vor lua calea Realizării Sinelui, aşa că mai bine să le ofere această condiţie ca tot ceea ce fac să pună la Picioarele de Lotus ale lui Dumnezeu. Apoi, Shri Krishna a fost întrebat despre bhakti. Despre bhakti a spus - foarte inteligent, să ştiţi. Eu nu sunt atât de inteligentă ca El. Eu vă spun totul direct. Știa că fiinţele umane sunt prea isteţe, şi dacă trebuie să fie convinse de ceva, nu pot fi convinse spunându-le lucrurile în mod direct. Aşa că a spus: „Bine, orice - flori, apă, fructe - îmi veți da, voi accepta”. Acesta este aspectul de bhakti. „Dar - acum vine şiretlicul - bhakti (devoţiunea), este doar atunci când nu mai sunteți separați de Mine, Ananya. Ananya înseamnă că nu mai suntem tu şi Eu, ci suntem una. Asta înseamnă că trebuie să fiți conectați cu Mine. Doar atunci puteţi avea bhakti.” Dar nimeni nu înţelege sensul cuvântului „Ananya”, sau nu vor să-l înţeleagă. Ananya înseamnă că ești una cu Cel căruia îi dăruiești devoțiunea, adică eşti un suflet realizat. „Voi accepta doar această bhakti”.

 

Când îi văd pe cei de la Hare Rama având tot felul de probleme şi spunând: „Mamă, cum de suferim de probleme date de Shri Krishna?” Le spun: „Pentru că nu aveţi nicio conexiune cu Shri Krishna, nu sunteţi conectaţi”. Dacă acest instrument nu e conectat, nu va funcţiona. Şi există de asemenea un protocol. Shri Krishna este o încarnare. Aici, dacă vrei să te întâlneşti cu Primul Ministru şi îi strigi numele continuu, vei fi arestat. Shri Krishna este însă Cel Atotputernic. Cum poţi să-i rosteşti numele într-un mod atât de ieftin, de parcă ţi-ar aparţine sau L-ai avea în buzunar?” Deci, există un protocol. Dar lor li s-a spus că trebuie să spună numele lui Shri Krishna sau al lui Shri Rama sau numele lui Dumnezeu. „Roagă-te la Dumnezeu ca să nu uiţi de El”. Acesta este motivul. Dar nu aceasta este calea. Oamenii continuă să facă asta ca niște nebuni, și astfel Kundalini este vătămată. Am văzut că au probleme de Vishuddhi şi nu simt niciodată nimic în palme. Repetau mereu: „Mamă, nu simţim asta”. Sunt devoţii lui Shri Krishna, deci devoțiunea lor este falsă. Dar orice a spus Shri Krishna trebuie înţeles, citind printre rânduri ce a încercat El să spună. Poznele Sale, farsele copilăreşti pe care obişnuia să le joace, toate erau atât de dulci şi frumoase, pentru a crea un sentiment de inocenţă, de respect. Un indian, dacă vede un copil, dezvoltă un sentiment numit „vatsalya”, un sentiment de mare dragoste, afecţiune şi protecţie pentru copii. Dar în Occident, sunt surprinsă de modul în care sunt atacaţi. Copiii sunt atât de atacaţi. Nu ştiu de ce fac asta. Nu există deloc sentimentul de vatsalya. Este ceva atât de crud. Nu ştiu dacă sunt posedaţi, sau este un fel de influenţă din vieţile lor anterioare. Orice ar fi, este ceva foarte comun la ei. Felul în care atacă inocenţa, copilașii… Este imposibil de înţeles cum pot fiinţele umane să facă aşa ceva.

 

Deci, felul de a fi al lui Shri Krishna, ca un copil, este atât de frumos, încât te face să simţi acea dragoste, afecţiune şi protecţie pentru copii. Trebuie să vă vorbesc şi despre sora lui Shri Krishna. Aveam de gând s-o fac, dar Ea a crezut că aş putea uita. Aşa cum ştiţi, Shri Krishna a avut o soră, Vishnumaya, iar Ea este electricitatea. Am văzut cu toții în Cabella, în Canada, miracolele lui Shri Vishnumaya. Când am fost în Canada, fusese prezis de aborigenii de acolo că atunci când Mama Sfântă va veni, întregul cer va deveni roşu de fulgere. Şi fulgerele au început. În ziua următoare, chiar înainte de a se lumina, am văzut cerul roşu, complet roşu. Mulţi au putut vedea. Dar au fost şaisprezece mii de fulgere, şaisprezece mii de fulgere. S-a scris în ziarul local. Au continuat să se audă - dum-dum-dum-dum - toată noaptea. Mi-am spus: „Mă voi închide în baie, ca să înceteze”. Şi abia atunci s-a oprit. Altfel ar fi ţinut-o tot aşa. Deci electricitatea este... cum era El legat de frații Pandavas. Draupadi era de asemenea sora Lui. Deci Vishnumaya s-a născut ca Draupadi. De asemenea, Mama Sa era Yeshoda. Iar Radhaji, care era Shri Mahalakshmi, Fecioara Maria, L-a născut pe Shri Ganesha, care a fost Domnul Iisus Christos. În India nimeni nu s-ar îndoi de concepţia imaculată. Nimeni nu s-ar îndoi. Dar altora li se pare prea mult să creadă în concepția imaculată, sau o contrazic şi spun tot felul de lucruri fără sens. Shri Ganesha a fost creat prin concepție imaculată, iar Christos, asemeni Lui, a putut fi creat în același mod.

 

Deci Radha a fost Fecioara Maria. Dacă citiți Devi Mahatmyam, veți fi surprinși, că este scris limpede cine era Christos, că El era suportul. A fost numit Mahavishnu. El era suportul, adică Muladhara. El era suportul universului. Toate aceste încarnări au fost interconectate, dar noi ne luptăm prostește în numele lor, neavând de fapt, cunoaşterea realităţii. Deci Radhaji a vrut să-i dea lui Iisus numele Yeshodei. De aceea L-a numit Yesu - în ebraică este Yesu. De asemenea în India, Yeshoda mai este numită şi Jasodha. Mulţi îi spun Jesu. Şi astfel a devenit Jesus. Puteţi verifica ceea ce spun prin vibraţii. Deci Ei toţi sunt legaţi unii de alţii şi cel mai măreţ lucru este că sunt fiinţe divine. Nu-i putem înţelege, nu-i putem analiza, nu putem avea remarci la adresa Lor. Este un semn al aroganţei umane, pentru că de fapt, cunoaşterea umană este atât de limitată, şi cu această cunoaştere limitată, ființele umane vor să vorbească despre Divinitate, care este mai presus de minte, de inteligenţa oamenilor. Deci singurul lucru pe care îl putem face este să fim umili şi abandonaţi. Așa a apărut islamul, care înseamnă abandon. Dar cum se abandonează musulmanii, Dumnezeu ştie! Sau cum îl urmează creştinii pe Christos? Cum urmează hinduşii principiul că în inima tuturor rezidă Spiritul? Cum puteţi avea sistem de caste, dacă Spiritul este în interiorul tuturor?

 

Mulţumesc lui Dumnezeu că atât de mulţi oameni din întreaga lume au devenit Sahaja Yoghini. Am depășit toate aceste bariere artificiale în viaţa noastră divină. Cum ar putea Divinul să separe oamenii? Unii superiori, alţii inferiori… Nu poate fi aşa. Numai că trebuie să atingeţi acea stare în care vedeţi întreaga lume ca pe un spectacol, aşa cum a spus Shri Krishna, iar voi să fiți martorul, „sakshi”, al întregii drame. A trebuit să vă spun toată povestea lui Shri Krishna, deoarece râul Yamuna îmi aminteşte de lucrurile frumoase pe care Le-a făcut. Şi, de asemenea, am fost fericită ieri de modul în care ați dansat și v-ați bucurat, ceea ce este foarte, foarte semnificativ. Iar cei care au dansat acest dans înainte nu erau sfinţi, erau oameni obişnuiţi, pe care Shri Krishna dorea să-i ia de mână. Dansul se numește raas. „Ra” înseamnă energie. „Sa” înseamnă „cu”. Se ţineau cu toţii de mână, şi prin intermediul energiei lui Radhaji, cu toții își primeau Iluminarea. Toate aceste lucruri, ca de altfel în toate religiile, şi-au pierdut înțelesul, şi-au pierdut forma şi au degenerat. Asta pentru că au devenit doar o atitudine mentală; dacă este doar o atitudine mentală, atunci are propriile limitări şi după ceva timp, apare întotdeauna un declin al acestor proiecții mentale pe care le dezvoltați, pentru că în ele nu există puterea adevărului. De aceea vedem că există un declin în arte, în muzică, în absolut orice.

 

Dar acum aţi găsit Adevărul, aşa că, vă rog, încercaţi să înţelegeţi că Adevărul este cel etern, şi Adevărul este Iubire. Adevărul este Iubire Divină şi Iubirea Divină nu are așteptări. Nu cere absolut nimic, nu doreşte nimic, vrea doar să iubească. Şi când vedeţi această Putere Atotpătrunzătoare fiind atât de bună… Toți cei care vă aflați aici ați avut parte de un miracol şi cei mai mulţi Mi-au povestit atât de multe miracole: „Mamă, s-a întâmplat un lucru sau altul”. Totul este înfăptuit de Puterea Atotcuprinzătoare a Iubirii Divine. Și pentru a vă convinge, acționează în atâtea moduri interesante, prin care vă arată diferite fotografii ale Mele și alte lucruri. Dar cea mai bună a fost acum de Navaratri - în fotografia Mea am văzut un fundal care era foarte diferit, ca şi cum era ceva rotund acolo şi era şi o draperie, iar cineva părea că privește prin ea, aşa cum soarele se uită printre nori. Dar când am fost la Moscova, am fost surprinsă că toată acea scenă era pe fundalul din spatele Meu. Deci poza era dinainte ca fundalul să fie făcut sau conceput. A putut fi văzută acolo, la Navaratri Puja. Înseamnă că toate lucrurile pe care le concepeţi sunt sugerate chiar de către Divin. Altfel, cum ar fi fost posibil ca înainte cu o lună să facem acea fotografie? Mă întrebam cum putea fi acel lucru în spatele Meu. Şi toți au văzut că aceeași scenă era pe fundalul de la Moscova. E foarte surprinzător. Deci Shri Krishna creează tot felul de trucuri. Chiar şi când nu sunt într-un loc, arată că, de fapt sunt şi lucrează în atâtea moduri, încât oricine poate înţelege că ceea ce credem a fi un miracol este de fapt un joc al acestei Puteri Atotpătrunzătoare.

 

Sper că v-ați bucurat de şederea voastră aici şi mai avem încă mult de parcurs din acest tur. Sper că - acum că vor veni încă şi mai mulţi oameni - sper că vă veţi simţi confortabil aici. De fapt după Realizare, am observat că oamenilor nu le mai pasă de confortul fizic. Le pasă doar de confortul Spiritului. Oamenii sunt foarte profunzi; şi i-aţi întâlnit pe cei din India. Şi ei sunt oameni foarte profunzi, foarte buni şi umili. Suntem cu toţii parte integrantă dintr-o singură fiinţă - asta trebuie să ținem minte. Sper că sunteţi bine cu toţii, iar mâine vom fi undeva care se pare că este un loc foarte rece. Să vedem. Aşa cum soarele a venit aici, poate ne va ajuta și acolo.

 

Dumnezeu să vă binecuvânteze!