Mențineți-vă atenția asupra sinelui vostru, 21 decembrie 1975 – Bombay, India

                       

Dragostea Sahaja Yoghinilor este atât de copleşitoare, că nu găsesc cuvinte să mă exprim...

Ştiţi probabil că, în prezent, în lumea întreagă, Sahaja Yoghinii păşesc pe calea evoluţiei lor. Mulţi dintre ei au atins o stare foarte înaltă şi prin ei se revarsă izvorul bucuriei. Unii au devenit subtili şi sunt activi într-un mod aparte. Dar observ că fiecare ţară are anumite particularităţi sau condiţionări. Fiinţele umane sunt la fel pretutindeni, iar Sahaja Yoga este o stare înnăscută a existenţei, care nu are nicio legătură cu exteriorul. Şi totuşi „atenţia”, care este o expresie a naturii, cunoscută de noi drept Kundalini, are înregistrate în ea toate ţările pe unde aţi fost, toate vieţile voastre trecute, experienţele pe care le-aţi avut şi stările trăite. Din acest motiv, constat că fiinţa umană diferă de la ţară la ţară. Este surprinzător cum fiinţele umane se agaţă cu atâta putere de tot ceea ce este „iluzie”. Dar, când este vorba să perceapă adevărul, de câtă aroganţă dau dovadă! Omul este extrem de letargic, acceptă adevărul foarte de greu, dar persistă mereu în neadevăr. De aceea mă surprind foarte mult aceste atitudini.

Stiam de la început că fiinţa umană consideră  ca fiind importante numele, locul unde trăieşte, statutul social sau toate aceste lucruri, dar este uimitor cât de profund ne afectează ele. 

De îndată ce totul dispare, de îndată ce este eliminată această iluzie, atenţia noastră devine din ce în ce mai uşoară. În Sahaja Yoga, această „atenţie” merge şi se uneşte cu Dumnezeu. Această „atenţie” se dizolvă în Parama Chaitanya omniprezentă şi iluminată. Aceeaşi atenţie umană pe care o considerăm o expresie a naturii... Această floare, care face parte din natură, se cufundă în oceanul de dragoste divină! Dar uneori este uimitor să vezi că atenţia umană este atât de greoaie, atât de împrăştiată.

Există un singur mod de a evalua [profunzimea în] Sahaja Yoga, anume după câtă bucurie, câtă pace este în voi, în câtă iubire vă scăldaţi.  Oamenii care trăiesc în iluzie nu pot înţelege Sahaja Yoga. Ce se poate face prin efortul meu? Pot s-o iau pe Kundalini a voastră într-a mea şi să vă las acolo, dar voi o lăsaţi mereu să cadă... Nici măcar nu puteţi să vă bucuraţi acolo unde vă duc.

În fiecare ţară există diverse tipuri de probleme. In primul rând, trebuie să înţelegem care este problema ţării noastre, pentru că trebuie să fim conştienţi mai întâi de problemele proprii. De asemenea, trebuie înţelese şi problemele din alte ţări. De exemplu, recent mi-am început munca în Marea Britanie, foarte lent, şi am decis să mă ocup de extrem de puţini oameni. Nu am vrut să mă ocup de mai mulţi, ci am considerat că este mai bine să încep mai întâi cu douăzeci şi cinci de persoane, care să se stabilizeze în Sahaja Yoga. O să vă surprindă, dar ei sunt suflete foarte înalte! Au o încredere deplină în Sahaja Yoga şi înţeleg că nu pot fi vindecate în nici un alt mod decât prin Sahaja Yoga. După ce aţi atins ultimul stadiu, Sahaja Yoga este un lucru extrem de „dinamic”. Iar ei consideră că nimic nu este mai minunat şi mai important decât un program de Sahaja Yoga. Se implică în acea activitate ore în şir, ca şi cum ar fi un lucru venit de la Dumnezeu şi care trebuie dăruit umanităţii. Şi acesta este adevărul, „este!”, fără îndoială, dar chiar şi după ce află adevărul, cauza imperfecţiunii lor – nu aş denumi-o greşeală – este faptul că nu s-au născut în Yoga Bhoomi (Țara  Yogăi), India.

Nu ştiu de ce Dumnezeu a dat naştere unor oameni extraordinari în acea bhoga bhoomi (Tărâmul Materialismului), iar voi v-aţi născut în Yoga Bhoomi. În acea bhoga bhoomi, nu există niciun fel de cultură. Lumea nu ştie nici dacă trebuie să-şi pună sindoor ( kumkum) pe frunte, ori pe nas. Nu se cunoaşte protocolul de Puja sau de rugăciune. Nu există nici un fel de cunoaştere despre Dumnezeu. Lumea nu ştie nici cum să stea pe jos. Nu au habar de absolut nimic, nici măcar cum să aplaude în timp ce se face Aarti. Cu toate acestea, sunt nişte suflete atât de măreţe, sunt dotaţi din naştere... extrem de iubitori... Mă iubesc foarte mult, îmi poată extrem de mult respect, atât de mult, încât mă uimesc. Ori de câte ori trec prin faţa mea – de fapt nu fac asta – dar, de fiecare dată când trec, se înclină şi trec cu capetele plecate. Ei mă iubesc atât de mult, încât nici un lucru din lume nu este mai preţios decât mine. Au sentimente atât de profunde pentru mine, încât nu ştiu cum să-şi manifeste mai bine respectul.  Chiar şi eu sunt surprinsă de înţelegerea profundă pe care o au în privinţa mea. Dar în ceea ce-i priveşte, sunt foarte stricţi cu ei înşişi,  de parcă s-ar controla singuri cu băţul, pe la spate. Le-am spus că pot face shoebeat numelui lor de o sută opt ori, dar ei triplează numărul. Oricând au ocazia, încep să facă shoebeat. Spun că vor să se autodisciplineze. Nu i-am auzit niciodată vorbind despre alţii, nu există nemulţumiri în privinţa cuiva, nimic. Ei se gândesc şi vorbesc doar despre ei înşişi, în schimb despre alţii spun: „Aceea e o persoană atât de binevoitoare, încât mă ruşinez în prezenţa sa.” Ei nu se uită la alţii într-un fel nepotrivit. Văd doar ceea ce este în neregulă cu ei înşişi. O să vă mire, dar se poartă de parcă s-ar controla singuri cu băţul, pe la spate. Observ că aici (în India) atitudinea este opusă, lumea vede doar exteriorul.

Au atât de multă dăruire, încât, la sosirea mea, aveau ochii plini de lacrimi. Orice am încercat, lacrimile lor nu s-au oprit. Trăirea lor este extrem de sahaj, de simplă... Până acum am putut aduna doar 21 de astfel de oameni. Dar ei sunt profunzi, sunt ceea ce numim oameni autentici. Ei vin şi-mi spun că nu sunt sinceri, ca şi cum cineva necinstit ar veni şi mi-ar spune că nu e onest: „Mamă, am acest defect, am această problemă, am acest neadevăr în interior, mai există neadevăr în interiorul meu...” Afirmă aceste lucruri cu inima deschisă.  Şi nu se sfiesc din cauza asta, nu se sfiesc să recunoască că e ceva greşit cu ei. Insă nu-i judecă pe ceilalţi. De asemenea, îmi explică motivele pentru care se comportă astfel. Vin şi spun: „ Sunt aşa pentru că tatăl meu era astfel, s-a întâmplat asta, deci, din punct de vedere psihologic, este aşa şi de asta mă comport în acest mod”. Imi explică motivele pentru care s-au comportat greşit şi spun că au ajuns să facă acel lucru datorită evenimentelor anterioare. Au mai venit încă unul sau doi care au foarte multe badhas (negativităţi). Ei muncesc din greu şi sunt tăcuţi. Nu spun decât: „Te rog, fă ca tot neadevărul să iasă din mine, poate că ceva se mai ascunde în interiorul meu”. Sunt cufundaţi adânc în liniştea interioară. Dar au acest neajuns, nu ştiu cum să facă Puja, cum să venereze - sărmanii nu au nici o idee despre asta. Le-am spus: „Deşi nu vă trimit nici un ban, totuşi cum vă descurcaţi?”

Odată le-am spus că-mi place foarte mult această pâine. Aşa că, de fiecare dată când vin, îmi aduc această pâine. „Cine va mânca atâtea pâini?” i-am întrebat.

Eu am facut o simplă afirmaţie, dar ei nu înţeleg cum să se abandoneze, cum să dea. Sunt intelectuali, persoane foarte educate, v-au citit toate scripturile, toată literatura.

Prin urmare, nu este greu să-i faci să înţeleagă Sahaja Yoga. Ei afirmă că Sahaja Yoga este procesul prin care ajungi de la grosier la subtil. Au scris o carte introductivă despre mine. Veţi fi uimiţi, au adus toţi filozofii din lume, i-au pus la picioarele Mamei spunând: „Ei nu valorează nimic. Aceşti filozofi doar au pus întrebări, însă Mama a răspuns la toate întrebările!”

Ei sunt mândri de destinul lor şi spun că sunt extrem de norocoşi să o aibe pe Mama. Într-o zi, Sahaja Yoga va ajunge foarte sus şi valoarea sa va fi recunoscută. Voi sunteţi temelia mea. Gândiţi-vă cât de stabile trebuie să fie pietrele de la temelie. Mai întâi aduceţi-vă atenţia în interior.

„Oare suntem sinceri?” Priviţi-vă pe voi, nu pe alţii. Uitaţi-vă la voi! „Sunt eu sincer?”

Vedeţi, ei nici măcar nu ştiu cum să pronunţe mantrele, nici măcar nu pot rosti „Shri Krishna” şi pronunţă cu mare dificultate „Radha Krishna”. Pentru voi este atât de uşor, încât vă puteţi curăţa centrul Vishuddhi. E de ajuns să spuneţi  „Radha Krishna” şi s-a vindecat. Cum ei nu pot pronunţa clar „Radha Krishna”, Shri Krishna se supără un pic. Pronunţia lor nu este corectă, dar vouă vă este foarte uşor, voi îl puteţi trezi foarte repede. Ei nu ştiu cum să pună kumkum şi nici măcar la ce foloseşte acesta. Nu ştiu cum să ofere flori, cum să-l reprezinte pe Shri Ganesha, nu ştiu cum să facă o swastika, o fac invers de fiecare dată. De fapt, nu au cunoscut niciodată aceste lucruri.

Dar chiar dacă sunt atât de devotaţi şi de abandonaţi, nu reuşesc să dobândească tot ceea ce aţi obţinut voi. Voi aţi dobândit foarte multe, totuşi foarte puţini dintre voi au reuşit să perceapă adânc, în interior, valoarea acestor lucruri. Nu se pune problema să nu le fi dat asta în mod Sahaj sau să le fi perceput vreo taxă. Le-am dat în acelaşi fel în care aţi primit şi voi de la mine. In schimb, dragostea lor pentru mine este nemărginită. Se pare că ei au înţeles relaţia pe care am avut-o cu ei vieţi de-a rândul, dar voi nu aţi reuşit să înţelegeţi acest lucru.

De ce vă limitaţi doar la persoana voastră? Cu toate că sunteţi celule ale aceluiaşi corp, parte integrantă din acelaşi corp, încă vă mai simţiţi separaţi şi diferiţi unii de alţii. Acolo nu există niciodată probleme în interiorul grupului, ei rezolvă totul între ei. Un băiat de acolo a început să fumeze. Toţi au început să facă eforturi pentru a-l corecta. L-au vindecat, în sensul că s-a lăsat de fumat. Au avut răspuns la toate argumentele lui, l-au ajutat în fel şi chip. De îndată ce au văzut că fumează, l-au chemat, au petrecut timpul cu el. Au mers acasă la el şi au ascuns toate pachetele de ţigări pe care le-au găsit. El nu fuma ţigări, ci... cum se numeşte... droguri. L-au ameninţat că, dacă va continua, îl denunţă la poliţie. Iar băiatul nu s-a supărat, ci le-a cerut să-l ajute. Chiar el  se ducea în grabă la ei şi le spunea: „Vă rog salvaţi-mă, am din nou acea dorinţă, salvaţi-mă cumva.” Ei se străduiesc din răsputeri să se corecteze.

Aici, (în India) societatea însăşi este aşa cum trebuie! Nici nu sunteţi conştienţi în ce ţinut de rai trăiţi! Acolo nu există noţiunea de mamă sau soră, există atât de multă murdărie şi dezmăţ. In fiecare casă găseşti alcool, băuturi. Intreţin relaţii atât de murdare. Familiile nu sunt normale, copiii nu ţin legătura cu mama, cu tatăl. Când întrebi pe cineva: „Ce mai face mama ta?” „Nu ştiu, s-a căsătorit cu altul şi a plecat”. Sunt lipsiţi de caracter. Toţi au o Mooladhara degradată. Chiar dacă se nasc într-o astfel de ţară, vin cu Shri Ganesha la mine...

„Mamă, te rugăm să ne dai inocenţă”. Si-au spart capetele în faţa lui Shri Ganesha, s-au tras de urechi, şi-au au cerut iertare... Au avut acest curaj. Sunt foarte conştienţi cum sunt ei şi cum sunt ceilalţi. Mi-au relatat atât de multe miracole şi experienţe în Sahaja Yoga. Aţi primit scrisoarea la care mă refer. Au aflat cu toţii acel lucru despre mine. Acel fapt deosebit, ei l-au descoperit. Voi nu aţi fost în stare să-l înţelegeţi, să vă daţi seama despre ce este vorba, dar ei au putut. Au înţeles că da, aşa este, acesta este adevărul din interiorul nostru, cu toate că în afară este Mahamaya.

Ei nu au dobândit ceea ce aţi obţinut voi. Dar n-au precupeţit niciun efort şi nici altceva, au înţeles că a sosit timpul evoluţiei, că Satya Yuga bate la uşă. Ei ştiu că, fără deschiderea acestei uşi, distrugerea nu poate fi preîntâmpinată. Şi se simt răspunzători pentru asta, simt că toată lumea trebuie să fie răspunzătoare. Ei răspund pentru Sahaja Yoga. Nimeni nu îndrăzneşte să vorbească împotriva Sahaja Yoga. Intre ei, nu vorbesc împotriva Sahaja Yoga, dar dacă altcineva o face, îl iau la rost şi-l fac să înţeleagă ce reprezintă Sahaja Yoga. Dacă le cer să stea douăzeci şi patru de ore fără să mănânce, ei o fac...! Dar asta nu înseamnă că voi sunteţi mai prejos. Unii dintre voi au atins nişte înălţimi şi stări extraordinare. Dar acel sentiment al împlinirii este problema relativ la sine.

Menţinerea unei atenţii stabile are un anumit rost. Asta nu înseamnă să priviţi în toate direcţiile. Atenţia este stabilă, atunci când toată murdăria din ea se curăţă, când devine uşoară. Asupra ţării noastre (India) planează un blestem foarte mare, localizat adânc în noi, pe care îl denumesc „păcat împotriva Tatălui”. Noi am păcătuit împotriva Tatălui din Ceruri. Cum anume? Gândind mereu că „suntem săraci, aici este sărăcie... nu avem bani, cum vor merge lucrurile aşa... cum îmi voi umple stomacul...”. Mentalitate de cerşetori: „Cum vom face rost de bani, ce se va întâmpla cu copiii mei...”. Dacă într-adevăr credeţi  în Dumnezeu, cel puţin lăsaţi în seama Lui grija de a vă da de mâncare. Altfel la ce foloseşte să crezi în Dumnezeu, dacă El nu vă poate hrăni şi nu poate să vă dea ce aveţi nevoie? Comitem un păcat foarte mare. Dacă indienii lasă în seama lui Dumnezeu toate problemele legate de mâncare şi de alte astfel de lucruri, vor ajunge foarte sus.

Există două feluri de păcate. Unul constă în a te îndoi de paternitatea Tatălui, iar cel de-al doilea este ceea ce denumesc „păcat împotriva Mamei”, prezent în occident, unde există imoralitate, complaceri în diverse lucruri, materialism, dependenţă de confort  şi libertate neîngrădită, scăpată de sub control. Aceasta este problema acolo. Ambele variante vă duc direct în iad. A face orice pentru bani, a fi dispus să faci orice lucru rău ca să câştigi bani, acesta este păcatul indienilor. Nu mă refer la guvern, ci la Dumnezeu, la Împărăţia lui Dumnezeu. Atunci când sunteţi în Împărăţia lui Dumnezeu, el vă va dărui tot ce vrea sau vă nu va da, dacă nu vrea. De ce să nu aveţi măcar  această atitudine în interior? El va face, dacă vrea, şi nu va face, dacă nu vrea. „Voi fi aşa cum e voia Ta”. Dacă Sahaja Yoghinul are acest sentiment în interior,  anume că „Voi trăi după voia Ta! Vreau să văd cum îmi porţi de grijă!”, atunci se poate bucura de orice lucru. Începeţi să vă bucuraţi imediat. O să spuneţi: „Să vedem cum vei avea grijă de mine. Mă vei lăsa flămând? Bine, să vedem câte zile mă vei lăsa flămând! Voi trăi aşa cum doreşti Tu! Dacă vrei să merg pe jos, aşa voi face. Dacă vrei să merg călare,  facă-se voia Ta”. Veţi intra în această stare de binecuvântare şi bucurie! Voi sunteţi atât de norocoşi că v-aţi născut în această ţară măreaţă, unde restul este în regulă, părinţii voştri sunt bine, la fel soţia şi copiii. Majoritatea sunteţi morali. Unii sunteţi... dar nu chiar aşa de rău... se poate corecta.

Există atât de mult păcate... Altul este acela că toţi se uită în toate direcţiile, aşa, tot timpul. Este un lucru obişnuit la toate femeile şi la toţi bărbaţii. Au foarte multă negativitate în ei. Îşi transmit negativitatea unul altuia, prin privire. O femeie vine şi priveşte bărbaţii, iar aceştia la rândul lor privesc alte femei şi tot aşa continuă la nesfârşit.

Am spus: „Ce înseamnă asta?” Ei mi-au răspuns: „Mamă, ce putem face, toţi au această negativitate în ochi. Ce e de făcut?” Le-am zis: „Menţineţi-vă privirea pe pământ.”, ca Shri Lakshmana, care se uita numai la picioarele lui Shri Sita. Țineţi privirea în jos. Treptat, toate aceste badhas vor disparea în mod spontan. Dacă nu procedaţi aşa, ce va face acea negativitate care se află mereu în voi?

Acel bhoot care acţionează prin voi, care face toate aceste lucruri şi care vă foloseşte, va fugi singur. Dacă nu duceţi privirea mereu dintr-un loc în altul, acel bhoot va fugi din voi.

Acei bhoot vor continua să stea în voi, cât timp vă veţi menţine privirea în mişcare. Ei au acceptat acest lucru, iar acum, când merg pe stradă, au privirea îndreptată în jos, spre Mama Pământ... Aceasta înseamnă să fii ascultător: „Mama a spus asta, iar noi acceptăm şi suntem de acord cu acest lucru!” Aşa sunt copiii ascultători. Este spre binele vostru, în avantajul vostru. Al vostru.

Trebuie să înţelegeţi acest fapt, anume că tot ce se poate primi în Sahaja Yoga trebuie dobândit în această viaţă. Spuneţi-vă; „Eu trebuie să obţin asta. Eu trebuie, nu altcineva”... Lăsaţi-i pe ceilalţi, nu vă faceţi griji pentru ei. Priviţi în interior: „Până acum, în ce măsură am obţinut acea stare, cât de profund şi de adânc am pătruns în Sahaja Yoga? Cum mă comport cu sinele meu? Cum acţionez relativ la sinele meu? De ce mă înşel pe mine însumi? De ce mă mint? De ce mă chinui singur? Ce am obţinut cu asta? Priviţi, întreaga comoară s-a deschis pentru voi... trebuie doar să intraţi...nu contează cum sunteţi, intraţi, poftiţi... Eu vă voi spăla şi vă voi face să luaţi loc purificaţi. Apoi la ce să vă gândiţi? La cât de adânc aţi pătruns în undele răcoroase ale Gangelui. El curge mereu, vă îndeamnă: „Ia tot ce vrei, ia asta, copilul meu...” Cât anume din tot vasul am umplut? Dar atenţia noastră este împrăştiată, fuge ici şi colo... In clipa în care veţi arunca o privire în interior, vă veţi da seama că voi sunteţi cei care s-au înşelat singuri, nimeni altcineva. Acesta este un mare obstacol. Este foarte dăunător pentru Sahaja Yoga. Cel mai dăunător lucru în Sahaja Yoga este să nu-ţi menţii atenţia asupra sinelui. Introspecţia stă numai în firea aceluia care a căutat vreme de multe vieţi... Acela  ştie că: „Din cauza greşelilor mele, nu am reuşit încă să obţin aceasta, dar de acum încolo nu mai fac greşeli.”

Este ca şi cum aţi fi închişi într-o casă întunecoasă şi nu aţi găsi ieşirea. Cel care şi-a spart capul lovindu-l de pereţi, în întuneric, ştie bine despre ce e vorba şi gândeşte: „Nu, uită-te spre uşă... păstrează-ţi atenţia înspre uşă, spre drumul care duce spre uşă”. Nu ştie nimic altceva, doar asta: „Da, ştiu, am primit asta, vibraţiile curg din interiorul meu. Sahasrara mea a fost străpunsă şi am aflat adevărul.” Iar faţa sa este îndreptată spre uşă... El s-a prins cu putere de acea uşă, iar dacă Mama spune ceva, nu se pune problema că „nu cred sau nu sunt de acord...”. Tot spune Mama, fiecare cuvânt al său este adevărat. Iar în momentul când ei spun acest lucru, toată înţelepciunea începe să curgă prin ei. Baithak (calitatea de a sta aşezat) a voastră ar trebui să fie perfectă. Ar trebui să fie stabilă. Lor nici nu le pot vorbi despre baithak. Ei nici măcar nu cunosc acest cuvânt. Limba engleză este nefolositoare. Ei nu au nici o cultură de acest fel, nici un limbaj de genul acesta. Sunt atât de lipsiţi de noroc... Aici există înţelepţi şi sfinţi. Sunteţi atât de norocoşi. Eu însămi am luat naştere în ţara voastră. M-am născut în această Yoga Bhoomi. Dar voi trebuie să vă daţi seama ce aţi primit voi, nu ce alţii au primit sau nu, ce spun alţii, unde sunt ei...nu are nici o legătură cu asta. Ci doar ceea ce aţi obţinut. În momentul când veţi obţine aceasta, vă veţi abandona lui Dumnezeu. Ce sunteţi, de fapt? Sunteţi doar o parte infimă din El, nu-i aşa?

V-am spus de sute de ori că am nevoie de 1000 de oameni care să fie stabilizaţi în Sahasrara. Am nevoie de 1000 de oameni care să stea pe cal şi care să nu capteze niciodată. Este greu? Cei care sunt detaşaţi... Dacă faceţi ceva pentru Sahaja Yoga, de fapt, faceţi pentru voi înşivă. Cineva spune: „Am fost în oraş şi am cumpărat atâta aur pentru mine, mi-am cumpărat foarte multe lucruri. Am muncit din greu.” Indiferent cât de intens aţi muncit, tot ce aţi făcut, totul este pentru voi, nu-i aşa? Pentru nimeni altcineva. Aţi văzut deja că vă bucuraţi de toate beneficiile lucrurilor pe care le-aţi făcut până acum.

Până acum, în întreaga lume, au fost foarte puţini cei care puteau obţine asta, câte unul sau doi în fiecare yuga (eră). Aţi întâlnit, văzut şi cunoscut extrem de mulţi oameni în lumea întreagă. Câţi dintre ei sunt realizaţi? Foarte puţini, după cum veţi constata. Iar azi există acest naad (sunet) puternic al erei Kali Yuga... In prezent, există atât de multe animale... Animale fără coadă.

Dar chiar în această Kali Yuga, în acest noroi, trebuie înfăptuită o muncă măreaţă - ştiţi că se întâmplă asta, în această perioadă. Trebuie să profitaţi cât puteţi de mult, altfel veţi fi aruncaţi în afara acestui proces evolutiv. Momentul acela nu este prea îndepărtat, am vorbit despre asta în 1979. Am spus că această muncă trebuie făcută până în 1979 şi că, până în 1999, Satya Yuga ( era adevărului) se va maturiza pe deplin. Acum totul depinde de înţelepciunea voastră, altminteri Kali Yuga va prospera doar din cauza voastră.

Dacă veţi refuza să faceţi lucrurile să funcţioneze, responsabilitatea distrugerii vă va aparţine. Folosiţi-vă înţelepciunea astfel încât să induceţi înţelepciune în intelectul vostru şi să vă întrebaţi: „Ce am absorbit din Gange? Ce am obţinut şi ce mai este nevoie să obţin?” Aţi obţinut foarte multă bucurie şi totuşi trebuie să dobândiţi mult mai mult. Trebuie să vă amintiţi mereu acel moment când aţi primit. Şi să vă spuneţi vouă înşivă: „Trebuie să fiu mereu ca în acel moment (al Realizării)”. Vă veţi fixa de acel moment. Opriţi toate gândurile inutile care vă vin în minte, opriţi-le. Această experienţă nu se refuză numănui, indiferent de vârstă. Nu se refuză pe criterii de culoare a pielii, de stare materială sau de castă.

Însă majoritatea oamenilor îşi taie singuri craca de sub picioare, formând grupuri... Nu ştiu ce ar fi de spus despre asta... Cum adică, sunteţi separaţi sau diferiţi unii de alţii? Dacă îmi mişc degetul aici, Sahasrara tuturor se începe să lucreze. Dacă-mi mişc piciorul un pic, efectul se poate simţi în Sahasrara tuturor. Prin ce sunteţi diferiţi unii de alţii, de vorbiţi mereu ca nişte individualităţi distincte? Chiar nu înţelegeţi? Nu puteţi exista separaţi. E ca şi cum aţi dezmembra o mână şi aţi pune-o deoparte, iar mâna începe să spună: „ Oh! Eu fac o muncă atât de grozavă! Mă întristează că sunt legată de acest corp, aşa că trebuie să mă desprind...”. Are legătură cu instinctul. Atunci când fiinţa umană îşi doreşte moartea, începe să aibe această atitudine. Dar, pentru acela care ar putea înţelege că este parte integrantă dintr-o „personalitate colectivă”, totul îşi găseşte rezolvarea într-o clipă. Ştiţi că sunteţi astfel...  sunteţi conştienţi de asta. Toţi sahaja yoghinii  ştiu asta. Fie că vin din Anglia, din America sau India spun acelaşi lucru, că se simte un blocaj de Agnya, sau un blocaj pe inimă, orice altceva... Ceilalţi nu pot cunoaşte aceasta. Nu cunosc nici acest limbaj al nostru. Aceasta este o limbă nouă. V-aţi gândit vreodată la asta? Imediat ştiţi care este problema, unde este blocajul, care este profunzimea unei anumite persoane, tot ce se întâmplă. Singura diferenţă este că, deoarece atenţia noastră nu este îndreptată asupra sinelui, nu putem vedea care este problema din noi, ci vedem foarte clar ce probleme au alţii. E ca şi cum o mână s-ar cangrena, iar celeilalte mâini nu i-ar păsa. Când mâna bolnavă va ajunge să nu mai simtă nimic, ce va avea de câştigat mâna sănătoasă? Nimeni nu trebuie să aibe de suferit, ceilalţi nu trebuie să sufere, dar mai întâi voi sunteţi cei care nu trebuie să cădeţi.

Ea îşi face lucrarea şi este mereu în acţiune, cuprinzând ceea ce denumim inconştientul. Cea căreia i se spune pranava (suflul divin) şi pe care o denumesc Iubire Divină, este pretutindeni, ajutându-vă, rotindu-se în jurul vostru. Bhairavanath este aşezat aici, Hanumana şade şi el aici, ei sunt cu miile alături de voi, străduindu-se din răsputeri, pentru binele vostru.

Până în prezent, oare câţi au putut să primească această experienţă şi Realizarea, pe care le-aţi primit voi? Spuneţi-mi... Vor fi existat mari înţelepţi şi sfinţi, dar a putut cineva să ştie atât de multe lucruri câte ştiţi voi despre conştiinţa colectivă? Indiferent de numărul de cărţi citite? Iar acei mari sadhus (înţelepţi) şi sfinţi mă întreabă: „De ce le-ai dat asta, în ce scop?”

Este un lucru extraordinar: v-am dat naştere în Sahasrara mea! Lor nu le-am dăruit asta, am venit la ei, dar vouă v-am făcut loc în inima mea, v-am născut prin Sahasrara mea. Într-o astfel de stare sunteţi!

Nici măcar lui Shri Ganesha nu i-am dat naştere cum v-am dat vouă!

Este ceva cu totul deosebit... v-am dat naştere şi v-am hrănit cu o dragoste nemărginită. Iubiţi-vă sinele! Atunci când vă veţi iubi sinele, veţi înlătura greşelile şi slăbiciunile. Dacă vă place acest sari şi vedeţi că ceva este în neregulă, încercaţi să îndepărtaţi acel lucru. Incercaţi să corectaţi orice lucru pe care-l iubiţi. Incercaţi să-l menţineţi într-o stare perfectă şi renunţaţi la orice lucru pe care nu-l iubiţi.

Eu v-am iubit atât de mult! Dar cât de mult v-aţi iubit sinele vostru? Dăruiţi-i iubire sinelui vostru!

Aştept cu nerăbdare acea zi în care această undă se va sincroniza permanent. Acum nu vă mai îndoiţi de asta, pentru că aţi simţit vibraţiile. Nimeni nu mai are îndoieli. Ştim că orice spune Mama este adevărat, pentru că simţim acest lucru prin intermediul vibraţiilor. De aceea nu ar trebui să mai fie îndoieli. Unii dintre voi au atins deja acea stare. Priviţi la cei care s-au ridicat la cele înălţimi, la acel nivel... Indreptaţi-vă şi voi în acea direcţie. Veţi fi traşi în sus! Asemenea peştilor care sunt ridicaţi cu toţii într-un năvod, la fel veţi fi ridicaţi şi voi. Dar, mai întâi, ţineţi-vă strâns în acea plasă a dragostei! Nu ar trebui să ieşiţi din plasa dragostei Mamei voastre.

Să nu vă folosiţi creierele în acest proces. Ştiu cât de dezvoltate vă sunt intelectul şi creierul. Aţi ştiut până acum unde se află Kundalini şi toate aceste lucruri? Nu aţi ştiut nimic, nu-i aşa?

Unii dintre voi sunt mai în vârstă decât mine, dar vârsta mea este de milioane de ani. Cum puteţi fi mai în vârstă decât mine? Fiecare dintre voi îmi este fiu sau copil. Aş vrea să vă cufundaţi cu toţii în acest ocean de bucurie şi să faceţi ca lumii întregi să i se întâmple acelaşi lucru.

Aveţi nevoie doar de un mic impuls, de un mic efort şi barca va ajunge la malul celălalt! Ea se mişcă un pic la stânga, la dreapta, înainte şi înapoi. Incă nu pot spune că barca Sahaj a ajuns la celălalt mal. Voi vâsliţi mereu, trageţi barca într-acolo, iar alţii în cealaltă parte...

Barca trebuie să traverseze apa şi să ajungă la mal. Dar nu trebuie să formaţi grupuri. „Acest om nu este bun, nici acela, a făcut una sau alta...” Nimeni nu-mi va relata toate aceste obiecţii. Vă cunosc pe fiecare perfect. Nu voi asculta plângerile nimănui.

Să urmăriţi mereu unde v-aţi aflat, unde aţi ajuns şi unde trebuie să mai ajungeţi. Asta e tot. Dar atunci când vă urmaţi calea, vă repetaţi toate aceste lucruri? Doar întrebaţi neîncetat: „Când voi ajunge acolo, când voi ajunge, când voi ajunge?”

Mai întâi, eliminaţi toate lucrurile care vă chinuie în interior. Lăsaţi totul în urmă şi mergeţi înainte. Lăsaţi în urmă fiecare secundă care a trecut şi ţineţi seama de secunda prezentă. Este vorba despre a vă interioriza! Eu stau aici pentru a vă împinge pe toţi acolo. Dar să nu-mi cădeţi toţi pe cap! Doi sau patru vor cădea, nu-i nimic...

 Ce raţionamente pot exista în Sahaja Yoga? Dacă inima voastră este blocată, este blocată. Dacă Agnya este blocată, este blocată. Nu este nimic de comentat, trebuie doar să acceptaţi. De ce să fiţi supăraţi din cauza asta? Dacă un centru este blocat, asta e... Dacă trebuie să scăpaţi de problemă,  atunci trebuie să scăpaţi de ea, asta e tot.

Dacă vă îmbolnăviţi de cancer şi mergeţi la doctor, iar el vă spune că aveţi cancer, îl veţi agresa pe doctor? Veţi spune: „Bine, dacă este adevărat că am cancer, vă rog să mă vindecaţi, făceţi-mă bine.” În acelaşi fel, dacă Agnya voastră este blocată, cum puteţi spune: „Nu, Mamă, nu se poate, nu e blocată”. Dacă este blocată, trebuie să scăpaţi de acest blocaj.

Trebuie eliminat tot ce este negativ în interior... şi cu asta basta. Nu puteţi înţelege un lucru atât de direct şi simplu? Ce este de discutat şi de comentat? Dacă discutând sau vorbind Agnya cuiva se îmbunătăţeşte, atunci încercaţi şi voi.

Lucrurile nu se vor rezolva prin discuţii. Iubirea cea mai subtilă dintre cele subtile este cea care rezolvă. Cei care şi-au primit Realizarea au reuşit asta graţie discuţiilor voastre, prin discursuri sau graţie cărţilor pe care le-au citit sau le-au scris? Atunci cum s-a întâmplat? Totul a fost ca o minune, ceva spontan. Aţi primit Realizarea într-o secundă.

Gagangarh Maharaj (Mama vorbeşte despre el în incidentul în care el a încercat să oprească ploaia, când Mama a mers să-l vadă, iar Shri Mataji nu i-a permis) obişnuia să spună: „Cum se face, Mamă, că, imediat cum aţi sosit, Kundalini s-a trezit în toţi?” Gagangarh Maharaj nu a dat Realizarea nici măcar unei persoane, şi, cu toate acestea, mii discipoli ai săi sunt gata să-şi dea viaţa pentru el. Câţi dintre voi sunteţi dispuşi să vă daţi viaţa pentru mine? Nu vreau aşa ceva. Trebuie doar să eliminaţi ceea ce este negativ în voi. E de ajuns să faceţi asta.

Aici, şi copiii noştri vor fi afectaţi în sens negativ, pentru că suntem imaturi. În India sunt foarte mulţi copii buni, dar chiar şi mintea lor este contaminată de invidia şi de ura preluate de la părinţi. Le face rău să asculte mereu discuţiile părinţilor. Dar acolo nu este cazul; copiii sunt atât de puternici, încât ţin piept chiar şi părinţilor care greşesc. Toţi acei copii se pregătesc, sunt gata să acţioneze, iar în următorii zece ani vor fi pregătiţi. Astfel de copii vor veni şi în casele voastre. Există mulţi astfel de copii, care sunt independenţi şi fermi. De îndată ce vor creşte, vor sta pe picioarele lor. Nu este nevoie să le daţi lecţii de Sahaja Yoga, căci sunt cu toţii învăţaţi, sunt copiii mei.

Dar, o spun din nou, cei din Mumbai reprezintă pietrele de temelie. Toţi spun că oamenii cresc foarte încet în Sahaja Yoga, că ea se răspândeşte foarte lent. Motivul este acela că oamenii vă văd şi se întreabă: „Doamne, apară-mă, aceştia sunt Sahaja Yoghini? Noi nu vrem să acceptăm o astfel de Sahaja Yoga”. Exemplul vostru personal este cel care va răspândi Sahaja Yoga...

Mulţi mi-au spus să punem denumirea organizaţiei în faţa numelui. De exemplu, „Sahaja Yoghinul Amte”, „Sahaja Yoghinul Tamte”. Nu am acceptat, căci ar fi ca o etichetă. Nu putem adăuga acest apelativ la numele oricui. M-au întrebat de ce. Le-am spus că ar fi ca şi când azi aţi fi un absolvent, iar mâine, un măgar. Azi simţi că poţi atinge cerul, iar mâine eşti sub pământ. Nu trebuie să acordăm nimănui vreun grad. Dacă facem asta, lucrurile se vor complica prea mult.

Pentru că am venit, gândiţi-vă şi spuneţi-mi ce aveţi de făcut în continuare. Mergeţi acasă şi gândiţi-vă la asta. Luaţi-vă liber o lună. In următoarele două-trei zile vor fi programe, vreau să văd ce aptitudini dovediţi în cadrul acestor programe. Staţi în meditaţie... meditaţi trei zile. Intraţi în meditaţie şi întrebaţi-vă cine va veni la meditaţie, ce vor face în meditaţie, în colectivitate. Puneţi-vă atenţia pe ei. Puneţi-vă atenţia pe cei pe care-i cunoaşteţi personal. Atenţia voastră conţine în ea toate puterile. Folosiţi acea atenţie, spuneţi-vă: „El poate veni, şi ei trebuie să vină, aceia ar trebui să vină..”, puneţi-vă ateţia, faceţi bandhan, ca să-i aduceţi la program. De asemenea, făceţi-vă bandhan, atunci când ajungeţi acasă. Dumnezeu vă va binecuvânta.

Nu vă identificaţi cu nimeni altcineva... anume că acela îmi este rudă şi locuieşte acolo...etc...Ei sunt neamurile mele şi cutare lucru i s-a întâmplat aceluia...

Nu trebuie să gândiţi aşa, ci: „Oare ce pot face pentru Sahaja Yoga? Această persoană ar trebui să vină, cei de acolo ar trebui să vină şi aceia ar trebui să vină...”. Puneţi-vă atenţia...

Pe atenţia voastră se află Shakti. Shakti este aşezată pe atenţia voastră. Dacă îndreptaţi atenţia spre lucruri greşite sau lumeşti, ea va dormi [Shakti]. Dacă o îndreptaţi spre Sahaja Yoga, ea se va trezi şi va străluci. Vă veţi gândi cum aţi întâlnit cutare persoană, cum i-aţi vorbit, cum l-aţi vindecat. Staţi în meditaţie astăzi şi îndreptaţi-vă atenţia spre toate aceste persoane.

Cu mine nu veţi mai vorbi nimic altceva decât de Sahaja Yoga; nu voi mai asculta nimic altceva. E îndeajuns: soţia mea a fugit, soţul meu a plecat de acasă, copilul meu are asta, etc. Nu voi mai asculta Sahaja Yoghinii care-mi spun astfel de lucruri. „El mi-a spus asta, m-a certat, mă deranjează”, tot felul de lucruri... Nu vreau să le mai aud. Iar cei care vor să vorbească despre asta sau să-mi spună aceste lucruri ar trebui să părăsească Sahaja Yoga.

Acela care vrea să simtă beatitudinea ar trebui să vină aici, să vină cel care vrea să simtă dragostea, să vină cel care vrea să se bucure de lumea întreagă. Intreaga bucurie pe care Dumnezeu a creat-o pentru voi se revarsă asupra voastră. Dacă doriţi să o primiţi, veniţi aici.

Cu toţii sunteţi lideri. Sunteţi liderii acelei Sat Yuga (era adevărului) care va veni. Intraţi în istorie! Dacă nu doriţi să însemnaţi ceva pentru ea, vă rog să nu veniţi aici. Vă spun asta pentru prima oară. Cel care vrea să dobândească, să realizeze ceva, ar trebui să vină personal, nu în cadrul unui grup, ci personal. Iar atunci când fiecare, personal, va pătrunde în interiorul acestui lucru, va fi asemenea unei picături care devine oceanul. Altminteri veţi purta în voi negativitatea tuturor.

Trebuie să vă hotărâţi să nu mai vorbiţi nimic altceva cu ceilalţi, decât despre Sahaja Yoga. Nu este nevoie de discuţii, controverse, etc. Sunteţi atât de numeroşi! Nu am mai avut niciodată atât de mulţi discipoli câţi sunteţi voi, în timpul nici unei alte încarnări. Atât de mulţi! Cu ajutorul vostru barca va ajunge la celălalt mal.

Cererea şi rugămintea mea este ca, dacă v-am iubit cu adevărat şi v-am dăruit iubire, atunci, în clipa când fructul stă să apară, să nu mai faceţi nicio prostie. De nici un fel. Trebuie să vă maturizaţi. Nu acţionaţi copilăreşte. Celor care spun fleacuri trebuie să le ziceţi: „Taci!” şi să nu-i ascultaţi. Vorbiţi asemenea unor persoane mature! Acum sunteţi ca nişte fructe coapte. Păstraţi tăcerea în interior şi bucuraţi-vă! Inlăturaţi toate iluziile şi diferenţele, iar seva vieţii va începe să curgă prin voi şi vă va umple de bucurie, pace şi beatitudine!

Sursa traducerii: Discurs in Hindi din 1975, casetă audio no. M-251.