INTERVIU ORF "LEBENSBILDER", Viena, o9.o7.1986

Shri Mataji:Deci vreţi să vă vorbesc despre viaţa Mea. E un lucru foarte bun, pentru că va trebui să dau un interviu şi în Italia, vreau să spun că este o bună pregătire pentru acela pentru că pur şi simplu nu ştiu ce să spun despre via­ţa Mea.

întrebare: Ați putea să ne vorbiţi despre întreaga Dumneavoastră viaţă?

Shri Mataji: Eu sunt o povestitoare (Shri Mataji rîde) E cumva ca o autobiografie.

întrebare: Aţi gutea să ne descrieți împrejurările care v-au marcat copilăria?

Shri Mataji: Aparţin unei familii de oameni foarte luminaţi. Tatăl Meu a fost lingvist şi stăpânea 14 limbi. Cu­noştea în jur de 26 de limbi străine şi el a tradus în Hindi chiar Koransharif. Pe vremea aceea mama Mea era o somitate în matematici. Aşa că amândoi erau persoane iluminate şi foarte bine educate.

La vremea naşterii Mele, mama a visat ceva ce nu a putut explica. Dar după aceea a simţit o dorinţă puternică de a vedea un tigru în câmp deschis. Tatăl Meu era un vână­tor iscusit şi pentru că tigrii erau o adevărată ameninţare în zona unde trăiam. Era o mică haltă numită Chindwara. Si acolo era un rege care era foarte interesat de tata.

Intr-un fel sau altul, a sosit o scrisoare care spu­nea că bântuie un tigru acolo, unul foarte mare şi că erau înspăimântaţi că putea fi mâncător de oameni. Aşa că tata a luat-o pe mama şi s-au dus în acel loc. Ei stăteau în ceea ce numim noi Machan, construit în vârful unui copac astfel încât oamenii să poată ochi bine. Apoi mama îi spune ca un tigru enorm a apărut din senin în câmp, iar ea a sim­ţit o dragoste imensă pentru acel tigru.

Era o noapte cu lună plină şi a simţit o mare compa­siune pentru acel tigru, iar când tata a ridicat puşca să tragă, mama l-a oprit şi nu i-a dat voie să tragă. Tigrul a plecat şi nu s-a mai întors niciodată în acea pădure.

Dar lucrul acesta l-a pus pe gânduri pe tata pentru că şi el este un suflet realizat. Trebuie să fie cineva pe care noi o numim Zeiţa Durga, care iubeşte tigrii şi care trebuia să se nască din mama pentru că aparenţele erau mai curând caraghioase ca o doamnă să vrea să vadă un tigru. Aşa că tata a întrebat-o: "Acum eşti mulţumită?", pentru că ei încă se mai luptau cu arma. A spus: "E Durga care stă în pântecul tău de încerci să protejezi un tigru?" Ea a răspuns: "Da, acum opreşte-te, nu o să te las!"

Au fost multe incidente ca acesta în viaţa Mea, pen­tru ca sunt dintr-o familie creştină, protestantă, iar când m-am născut mama n-a simţit nici o durere, nimic ci pur şi simplu m-am născut. Ea nu ştie cum, iar Eu nu aveam deloc sânge pe trup, nimic, Eram aşa de curată şi de aceea mi-au zis Nirmala.

Dar bunica a spus că trebuia să-mi zică Nishkalanka. Aceasta înseamnă aceea care nu are pată. Dar acesta, Nishka- lanka este un nume de bărbat. Deci ei au căzut de acord, să o numim Nirmala însemnând acelaşi lucru.

Acum toate aceste incidente. Apoi tata ,fiind un su­flet realizat a simţit vibraţii nemaipomenite venind dinspre Mine şi şi-a dat seama că viaţa aceasta este măreaţă şi că Ea (Shri Mataji), va face ceva cu adevărat măreţ în această viaţă. Nu ştiu de ce, nu ştiu dacă el a visat sau a înţeles, dar îmi amintesc tot timpul,când vorbea spunea aşa: "Tu tre­buie să găseşti modul de a da Realizarea "en mass".

Cum v-am spus, era un mare învăţat şi un om foarte bine citit, aşa că mi-a dat o educaţie religioasă foarte bună în diferite religii şi de asemenea, o bună educaţie în cele la­ice: care sunt problemele lor? de ce acţionează aşa, de ce nu cred în Dumnezeu? de ce sunt ipocriţi? îmi povestea despre tot felul de lucruri.

El ştia despre Kundalini dar nu aşa de mult. Desigur, când m-am născut, Eu ştiam totul despre Kundalini. Ştiam totul despre Ea din fragedă copilărie. Aşa că eram o persoană foarte conştientă, extrem de conştientă. Nu ştiam cui să vor­besc despre asta, vedeţi, oamenii n-au acea conştiinţă şi astfel nu poţi vorbi oricui aşa.

Eram considerată ca o persoană foarte veselă şi în acelaşi timp foarte serioasă, foarte profundă şi atunci fiind copil, mi-am început studiile. Nu mă interesau foarte mult lecţiile deşi obişnuiam sa le fac foarte bine. Dar citeam despre vieţile unor oameni mari lucruri de felul acesta.

La o vârstă foarte fragedă l-am citit pe Bernard Shaw, Când oamenii îşi citeau speranţele, Eu îl citeam pe Bernard Shaw. Dar altfel nu aveam nici o preferinţă în citirea unei cărţi, pentru că le consideram foarte copilăroase şi că nu era nimic de citit în ele. Apoi i-am spus tatălui meu că tre­buie să studiez medicina. El a întrebat "De ce?" Atunci i-am spus "Pentru că va trebui să vorbesc doctorilor", "Va trebui sa vorbeşti doctorilor?" "Da" am spus.

Dar s-a întâmplat aşa în copilărie, când aveam 7 ani, Tata a fost congressman şi el se alăturase congresului cînd aveam 4 ani. Până atunci avea un stil de viaţă foarte occiden­tal, înţelegeți. A îndepărtat orice şi a devenit un adevărat indian începând să duca o viaţă de soldat, Atunci ne-a deter­minat să ne învăţăm limbile, sanskrita şi să învăţăm într-o şcoală indiană şi nu în cea misionară, pentru că era foarte aspră. Acolo ne-au dat afară din şcoala când tata era în con­gres, Erau complet împotriva noastră. Apoi la vârsta de 7 ani mi s-a întâmplat să merg cu tata la Mahatma Gandhi. El locuia la vreo 7o de mile de noi. De prima dată când m-a dus, Mahatma Gandhi m-a plăcut foarte mult. Apoi a spus: "Lasă co­pilul aici".

Eu nu-mi luasem haine sau altceva ca să rămân acolo, aşa că tata mi-a trimis tot ce-mi trebuia. Si lui îi plăcea de Mine. Eram doar o fetiţă. Totuşi a înţeles că aveam ceva deosebit. Surprinzător, câteodată mă consulta în probleme foarte serioase. De exemplu, într-o zi voia să facă pentru Mine carte de rugăciuni ca lumea, aşa că m-a Întrebat: "Cum să pun şirurile şi toate astea?" I-am spus cum să le pună, iar el le-a pus în acel fel.

Obişnuiam să mă întorc de la şcoală şi apoi să mă duc din nou la Gandhiji. Si în fiecare an la fel. El îmi spunea Nepali. Mi-a dat un nume, Nepali. Atunci toată lumea obişnuia să-mi spună Nepali. Apoi am devenit foarte intimă cu el. Era o persoană foarte, foarte amabilă cu copiii. Altminteri era un om extrem de sever cu sine însuşi şi cu ceilalţi, foarte sever. Un om tare disciplinat. Și făcea pe toată lumea să se scoale la 4 dimineaţa, să se spele şi totul să fie gata pentru rugăciunile de dimineaţa la ora 5, vedeţi, şi obişnuia să meargă foarte repede. Astfel am învăţat să merg şi eu repede pe lângă el. In compania lui trebuia să merg repede.

Era o persoană plăcută şi extrem de iubitoare. Mă as­culta pentru că eram copil. Dacă îl forţam să mănânce mai mult sau altceva, atunci el râdea şi accepta. O persoană foarte amabilă.

Dar cu ceilalţi era foarte strict şi Eu îi spuneam de­seori: "De ce eşti atât de strict cu ei?" El spunea: "'Tu cu toate că eşti o fetiţă mică, te scoli dimineaţa devreme, ei de ce nu ar putea?" Eu îi răspundeam: "Eu sunt mică, de asta mă scol devreme, ei sunt mari şi nu pot să se scoale". Vezi Doamne, aşa un copilaş.

Apoi tata a intrat la puşcărie şi mama a fost la puş­cărie, de cinci ori. Tata a fost la puşcărie de două ori. O dată pentru doi ani şi jumătate şi el era singurul sprijin al familiei. Apropo, ne tragem dintr-o familie regală foarte veche care este numită Shalivahanas. De asemenea, ei au un calendar în India.

Si atunci când l-au luat pe tata în puşcărie, a tre­buit să ne părăsim casa şi să trăim în cocioabe şi am avut tot soiul de probleme. Dar şi pe Mine m-au hărţuit destul pentru ca acolo ajutasem mulți oameni. mi-am unit eforturile într-o mişcare şi într-un mod adevărat serios am devenit li­der. Dar eram tineri.

Am crezut că până nu iau o atitudine foarte hotărâtă nu va merge cu ei. Nu e foarte graţios să povestesc cum m-au torturat, ce mi-au făcut. Dar pur şi simplu m-au torturat. Eram o fată de 19 ani atunci. Acum s-a sfârşit, s-a terminat. După ce tata a fost din nou băgat la închisoare şi apoi s-a întors, el a fost ales ca membru al adunării centrale şi ul­terior ca membru fondator al adunării şi apoi membru al par­lamentului.

Mai târziu, fratele meu a fost şi el membru al parla­mentului, iar acum recent a fost ministru în cabinet. Alt frate este judecător al Curţii Supreme din Bombay. Toţi sunt foarte bine în ciuda faptului că părinţii ne-au neglijat în­tr-un fel, dându-şi vieţile pentru ţară, dar aceasta nu ne-a împiedicat niciodată să studiem şi am ajuns foarte bine.

Când eram în mişcarea din 1942, m-au dat afară din co­legiu şi a trebuit să ma duc la altul mult mai departe de casă. Apoi am studiat timp de doi ani de zile ştiinţe. Apoi am dat examenul de medicină. Nu am facut-o toată pentru că imediat după aceasta a izbucnit răscoala din 1947. Prin urmare, colegiul a fost închis iar eu nu voiam să ştiu mai mult pentru că tot ce voiam să ştiu,aflasem . Deci nu-mi mai trebuia şi m-am căsătorit.

Trebuie să fi auzit că soţul Meu este acum secretar general al Organizaţiei Maritime Internaţionale. El a ocu­pat poziţii foarte înalte. De asemenea, a fost secretar al lui Shastri care a fost prim-ministrul nostru, un alt om foarte mare. Dar nu a supravieţuit mult. Dacă ar fi trăit, lucrurile ar fi fost, cred, altfel pentru ţara noastră, pentru că el a fost pe de-a-ntregul un Gandhian.

Vreau să spun că trăia idealul Gandhian de personali­tate. Si iată cum viaţa Mea merge înainte. Dar fiinţa interi­oară căuta în continuare felul şi metodele de a da realizarea în masă.

Tatăl Meu îmi spusese: "Până când nu elaborezi aceas­tă tehnică de a da Realizarea în masă, nu vorbi despre reli­gie. Să nu ştie nimeni că tu ştii ceva, pentru că ei te vor crucifica sau ...". El era puţin cam îngrijorat că oamenii nu vor înţelege sau vei scrie o altă Biblie sau Shita - n-are rost.

Pentru început, trebuie sa le dai Realizarea. Dacă ei primesc Realizarea, atunci îşi vor da seama că e ceva în le­gătură cu ea, în legătură cu aceasta conştiinţă umană. De exemplu, el obişnuia să-mi dea o analogie. Presupunând că ne-am născut la etajul 10 şi toată lumea e la parter. Trebuie să-i faci să urce două etaje cel puţin ca să-şi dea seama că există ceva şi deasupra. Altfel nu are rost să vorbeşti.

Si el mai spunea: "Aceasta este greşeala sfinţilor şi a încarnărilor că ei nu au realizat niciodată că aceşti oa­meni sunt încă pe pământ. Ei încă trebuie să intre în mediu. De asta trebuie să fii foarte atentă ca la început să le dai Realizarea".

Deci căutam căi şi metode, elaborându-le în interior prin stilul Meu propriu de meditaţie în sensul ca descope­ream toate permutările şi combinaţiile şi când întâlneam o persoană mă uitam să văd ce probleme avea, cum puteau fi de­păşite, ca şi cum aş fi încercat să studiez acea persoană în interior.

Am fost la mulţi oameni ca să aflu acest lucru dar am descoperit că ei erau mari ipocriţi. I-am vizitat pe mulţi din aceşti gurus, majoritatea. Când i-am văzut, am fost sur­prinsă că toţi erau ipocriţi, făcători de bani. Am fost la Rajneesh să-l văd şi el mi-a spus că ar trebui să vin la pro­gramul lui. Nu ştiam ce fel de om e, pentru că el vorbea de Gita şi am crezut că ştia ceva despre Ea.

M-am dus acolo dar soţul meu mi-a spus: "Nu, nu, n-am să te las să te duci la aceast ă înșelătorie ". Aşa că si—a aranjat propriul lui... Acolo am putut vedea tot ce se întâmpla. Si aceea a fost ziua în care într-un fel sau altul am spus: "Trebuie să deschid ultima chakra". Și ultima chakra  s-a des­chis şi am văzut Kundalini, care este forță primordială din noi, care este Duhul Sfânt din noi, ridicandu-se ca un teles­cop şi deschizând-o. Si apoi am văzut-o toată deschisă şi o ploaie torenţială de raze începând să curgă prin corpul Meu peste tot.

Am simţit că mă pierd, că nu mai sunt, că nu mai exis­tă decât graţie, doar atât. Am văzut perfect cum mi se întâm­pla. Dar am fost uimită când m-am dus la Rajneesh, pentru că el uitase chiar să-mi spună larevedere, pentru că el nu a realizat ceea ce se întâmplase, nimic, aşa că am fost sur­prinsă. Si mi-am zis: "Acest om nu ştie nimic despre Dumnezeu" şi atunci am descoperit că sunt toţi ipocriţi şi spun minciuni.

Deci aceasta s-a întâmplat la 5 mai 1970 şi imediat după aceasta, am ţinut o conferinţă la Carnegie Hall. Aceas­ta este o sală foarte mare şi au venit mii de oameni şi le-am spus deschis că aceştia sunt toţi ucigaşi şi ipocriţi, unii dintre ei sunt demonici, alţii sunt oameni răi. Le-am spus numele lor, totul. Le-am spus: "Nu vă apropiaţi de ei!" Acolo erau şi câţiva străini.

Ei au fost foarte mulţi cărora le-am spus aceste lu­cruri foarte clar şi s-au înspăimântat. Si m-au sfătuit: "Să nu mai spui aşa. Vor veni să te ucidă". Dar nimeni nu mi-a făcut nimic şi nici măcar nu s-au dus prin tribunale. Dar, au încercat să-mi păteze numele. Ei au plătit bani ziarelor să publice lucruri împotriva M-ea, pentru că Eu am spus: "Nu puteţi da bani!" Si au crezut că vreau să le fac rău spunând un asemenea lucru că nu puteţi lua bani în numele lui Dumnezeu

Dacă este o slujbă puteţi s-o faceţi, dar lucrarea lui Dumnezeu nu este o slujbă. Si lupta a început din ziua în care am început să dau Realizarea. Si am început cu o doamnă care şi-a căpătat prima Realizarea. Apoi au mai fost 12 persoane. In doi ani doar 14 persoane și-au primit Realiza­rea. Apoi treptat, după ele, mulți alţii au început să-şi ia Realizarea.

Dar am început să şi vindec oameni, pentru că asta ajuta foarte mult. Apoi soţul Meu a fost ales în acest post şi noi ne-am mutat la Londra.

Când am venit la Londra, am ţinut un singur program. Numai că indienii din străinătate nu sunt prea interesaţi de Dumnezeu, sunt interesaţi mai mult de bani..Aşa că nici un indian n-a fost acolo. Toţi au plecat şi numai străinii care erau acolo, erau în jur de 7 hippi şi aşa că a trebuit să lucrez pe ei - 7 hippi - timp de patru ani am lucrat pe ei pentru a le da Realizarea. Erau foarte dificili, ficatul era prost, capul le era terminat, ce timpuri teribile. Dar între timp mă duceam în India.

Și în India de asemenea se lucra. întotdeauna stăteam câte trei luni în India. Am început să lucrăm în sate, surprinzător, mai ales în zonele unde strămoşii Mei stăpâniseră. Apoi am început să ne dezvoltăm într-o manieră foarte amplă. Apoi am început să luăm oameni din lndia.

Câţiva oameni au venit din Australia în India şi aşa treaba a început să meargă în acele direcţii. Treptat treaba s-a îmbunătăţit şi oamenii eu descoperit aceasta că este mo­dalitatea în care ne putem transforma. Mulţi oameni luau dro­guri, alţii erau alcoolici sau nebuni, tot felul de oameni. Ei s-au simţit mai bine şi s-au vindecat. S-a stabilit că Sahaja Yoga este ceva foarte important.

Acum, când călătoream peste tot în lume, la început soțuI Meu obişnuia să plătească totul, oriunde mă duceam el trebuia să plătească. Orice cheltuială făcea pentru Mine. treptat, acum aceşti oameni plătesc costul călătoriei, dar altminteri ei nu trebuie să dea bani pentru nimic. Aşa ne-am început munca. Era o opoziţie puternică, Mass-media nu ne în­ţelegea. Pentru că nu era o asemenea senzaţie cum puteţi spune nimic care să facă oamenii să se simtă excitaţi dar într-un fel este un lucru foarte mare pentru că aceasta este soluţia pentru întreaga lume şi ar trebui încercată.

Apoi am avut oameni foarte mari care au venit la Sa­haja Yoga, cum ar fi judecătorul principal al Curţii de Ca­saţie, care este acum preşedinte şi care a făcut puţină ordine

în Nicaragua, mulţi jurişti şi chiar avocaţi. Avem aici un avo­cat din Algeria şi doctori care au preluat sarcina şi au în­ceput să ne ajute la propagarea Sahajei Yoga.

Dar în Occident, aceasta a fost o sarcina foarte difi­cilă. Bineînţeles, in India se extinde foarte repede în sate, dar oamenii din India sunt şi ei europenizaţi şi încep să ana­lizeze. Ei nu cunosc mult despre trecutul nostru, nu ştiu ni­mic despre moştenirea noastră, că noi avem propria noastră Kundalini.

Dar sunt şi oameni care "ştiu" despre Realizarea Sine­lui. Dar aceşti guru nu au putut să se lipească în India pen­tru că nimeni nu-i accepta. Aşa că ei au plecat peste hotare. Si aceasta a fost o adevărată binecuvântare pentru Mine că n-a trebuit să mă lupt cu ei acolo. Si treaba a început să dea rezultate şi oamenii au descoperit că ajută la orice şi au trăit atâtea miracole şi iată cum Sahaja Yoga s-a stabi­lizat destul de bine.

Dar totuşi aş spune că în anumite ţări n-am mers chiar atât de departe, iar în occident aş spune că este aşa de multă muncă care trebuie făcută, pentru că imediat ce începi ceva oriunde, primul lucru care mi-l cer este să vindec oameni, să-i ajut cu tratamente. Dacă dau mai multă atenţie acestui lucru, atunci munca principală care constă din a face doctori din oricine este neglijată - devii atunci nepopular. "Of ce antipatie!" gândesc ei. Etc., etc.

Dar acum toţi pot vindeca pe oricine. Eu nu vindec pe nimeni direct. Dar lor nu le place, ei vor ca Eu să fiu acolo şi ego-ul lor să fie răsfăţat şi vor tot felul de lucruri, e destul de dificil. Noi nu ţinem orice cuvântare ca şi cum am vrea să-i mulţumim pe alţii, asemenea lucruri, nu, nu, nu aşa, dar spunem tot ce este realitate. Daca o persoană are inteligenţă, o inteligenţă pură, atunci poate înţelege că aceasta este ceva foarte diferit.

Și pentru aceasta trebuie să înţelegi că nu poţi forţa pe nimeni ca tu să-ţi capeţi Realizarea şi în acelaşi fel nu mă puteţi forţa să vă dau Realizarea pentru că dacă nu merge, nu merge, este o forţă aşa de vie. Si asta îi indispune foar­te repede. Simt felul în care această revoluţie industrială a venit în vest. Oamenii şi-au pierdut cunoştinţele, poate că ei sunt zăpăciţi de toţi aceşti guru care au venit aici şi tot felul de lucruri noi care au apărut. Nu mai ştiu unde să privească.

Până când nu vă veţi completa evoluţia, până când nu vă veţi atinge starea absolută de înţelegere, haosul va per­sista.

Aşa că omul ar trebui să încerce s-o atingă. Dar tre­buie să înţelegeţi; nu puteţi plăti pentru ea. Nu este nici un efort, după obţinerea Realizării ei se simt aşa de satis­făcuţi, încât uită totul despre ea. Dar după aceea voi tre­buie să ştiţi cum să o daţi și altora. Aşa cum a spus Cristos: "Lampa care este aprinsa nu o puneţi sub masă".

Aşa se întâmplă că, deşi dau Realizarea la sute de oameni, doar cinci sau şase dintre ei vor veni să ne ajute. Dar trebuie să spun că a fost depusă multă muncă. In special în Austria. Sunt foarte mândră de Austria şi de felul în care nu mi-au creat nici un fel de probleme, niciodată; au ieşit oameni foarte buni din Austria. Foarte echilibraţi, oameni

foarte chibzuiţi, foarte chibzuiţi. Nu sunt extremişti, nu merg până la extreme, aşa că nu se poate vorbi de fanatism la ei. Sunt oameni deştepţi. E un noroc că a fost descoperi­tă Austria. Pentru că nu m-am aşteptat niciodată ca în Austria să fie aşa de mulţi oameni. Dar într-un fel   cum apa îşi gă­seşte nivelul - aşa şi Sahaja Yoga şi-a găsit nivelul. Ne-am stabilit în Austria. N-am fost în Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda. Am vizitat acele locuri datorită slujbei soţului Meu, dar ....

Acum avem 16 centre în Australia. Si Australia este o chestiune foarte progresivă în Sahaja Yoga. Acum avem şcoli acolo. Am deschis şcoli iar profesorii sunt extrem de manie­raţi şi binevoitori şi au grijă de copii foarte bine. Guver­nul a trimis pe cineva pentru a observa şi au remarcat că ce spun aşa şi fac. Și ne-au dat referinţe foarte bune.

Si mai e un lucru mare care s-a întâmplat la Universitatea din Delhi: aceea că Universitatea din Delhi a acceptat ca o per­soană să-şi dea doctoratul, PHD (Public Health Doctorate; adică putem spune doctoratul în Sahaja Yoga şi capătă cea mai înaltă licenţă, numită doctor în medicină. Poate că după câtva timp vor permite oricui s-o facă. Asta-i despre partea de medicină.

Apropo, în agricultură am făcut o mulţime de cerce­tări, avem pe cineva aici, un expert în agricultură. El a făcut multe cercetări şi a descoperit ceva în legătură cu vibraţiile, el începând după realizare. Dacă vibraţi apă şi udaţi plantele cu ea, uneori puteţi obţine de 1o ori mai mul­tă recoltă, şi aşa au făcut în India la una din universităţi­le de agricultură. Dar aici au mai descoperit că este o dife­renţă enormă în comparaţie cu creşterea unei plante obişnuite.

Alt lucru pe care l-au descoperit în agricultură este că dacă daţi vibraţii unei vaci obişnuite, atunci ea va da foarte mult lapte. Dar dacă aveți vaci hibride, atunci, ve­deţi, nu e bine pentru creier, pentru ca o persoană care bea lapte hibrid, devine de asemenea hibridă. Vreau să spun, cre­ierul o ia puţin razna. Așa că mai bine beţi lapte pur de la o vacă care nu a fost supusă unor astfel de experimente.

Mai mult, dacă mâncaţi mâncare hibridă, nu este bună pentru noi, deoarece cred că ne strică nervii. Nu puteţi fo­losi seminţe normale pentru că sunt slăbite şi nu se pot re­produce. Aşa că atunci când le vibrăm, ele dau rezultate foar­te bune, mult mai bune decât cele hibride, iar mâncarea e foarte gustoasă şi nu dă acele complicaţii.

Deci aceasta ajută agricultura în India şi guvernul ne-a repartizat pământ unde vom experimenta pentru a arăta cum putem să folosim asta, mulţi fermieri care sunt Sahaja Yoghini au depus multa muncă şi au descoperii; că şi animalele şi ceea ce voi numiţi zootehnie, totul este ajutat foarte mult de către vibraţii.

Asta îmbunătăţeşte vieţile oamenilor. Pe de altă parte, aspectul social: pot să vă spun că avem căsătorii, căsătorii internaţionale. Aranjăm aceste căsătorii internaţionale între oameni, ei trebuie să se cunoască, sunt împreună, şi la înce­put sunt împreună cu noi o lună şi jumătate în tur.

Se poate vedea, căsătoriile sunt fixate şi am văzut asemenea căsătorii extrem de reuşite. 99 % din căsătorii sunt reuşite. Când şi când se întâmplă câte un accident, dar în general nu apar divorţuri. Dacă atunci când căsătoria nu este reuşită nu avem obiecţii la divorţ.

Dar în general sunt reuşite şi ei au copii care sunt foarte inteligenţi şi majoritatea născuţi realizaţi. Aşa, pro­blemele sunt mult mai mici, iar viaţa familiei se îmbunătăţeş­te, Calitatea vieţii e de 1ooo de ori mai bună. Oamenii sunt" foarte veseli, fericiţi, nu se plâng, se bucură de viață şi dăruiesc altora. Ei împărtăşesc bucuria pe care o au.

întrebare» Care credeţi că sunt punctele importante în educaţia copiilor? Ce este important a fi dat copiilor?

Shri Mataji: Mai întâi să-şi capete Realizarea, Nici o problemă dacă sunt deja născuţi realizaţi, dar dacă le este dată Realizarea, vor începe să vadă lucrurile de la alt nivel. Ei devin Spiritul. Deci respectul de sine se trezeşte. Aseme­nea copii se comportă într-o manieră foarte demnă. Ei vorbesc într-un mod foarte matur. Văd soluţii de tot felul şi sunt fiinţe uimitoare. Dar trebuie să-i ghidam corespunzător prin propriul nostru comportament.

Cum ne comportăm, cel mai mare lucru este cum ne com­portăm aşa încât să plăcem copiilor. Ii punem pe copii la nişte încercări pentru a vedea cum sunt. Căutăm să vedem dacă au probleme fizice, îi vindecăm. Dacă au probleme mentale, îi vindecăm. Dacă au orice fel de alte probleme, probleme socia­le sau orice, încercăm să-i ajutăm.

Dacă in mod fundamental, o fiinţă umană este în regulă în copilărie, atunci bazele sunt bune pentru copil.

Fundaţia fiind pusă, a creşte un copil de o calitate bună, nu este dificil. Îi descoperim iarăşi mari artiști. Sunt mari muzicieni, la o vârstă foarte fragedă au început să cânte la vioară. Vreau să spun că deodată au devenit dinamici şi totodată foarte umili. Ei sunt foarte umili, foarte manie­raţi şi demni.

Surprinzător cum este atmosfera şi cum lucrează. Ieri o doamnă m-a întrebat despre femei şi i-am spus că puterea femeii în calitate de mamă este foarte mare. Ea s-a simţit jignită şi i-am spus că n-am vrut să spun că ar trebui să fii doar o mamă. Ea este o mamă, înseamnă că ea are compasiune. Ea este blândă. Nu este agresivă ca bărbaţii. Aceasta este o calitate foarte mare, o putere foarte mare într-o femeie, asta e ceea ce voiam să-i sugerez. Aceasta e ceea ce trebuie să avem. Nu trebuie să ne întrecem cu bărbaţii. Aceasta este o NEBUNIE. A te întrece cu bărbaţii, şi tot aşa.

Trebuie să înţelegem că viaţa trebuie să fie agreabilă. Viaţa ar trebui să fie o binecuvântare, nu un calvar. Ne-am creat suferinţe datorită acestor idei false, datorită conflic­telor interioare, ori că avem în minte proiecţii mentale, avem în minte propria încăpăţînare, una din acestea. Toate aceste lucruri pot fi soluţionate dacă recurgeţi la Sahaja Yoga, pentru că deveniţi o persoană echilibrată, chibzuită, o persoa­nă duioasă şi deveniţi martor. Totul devine ca un spectacol, ca o piesă şi voi deveniţi fără frică, începeţi să vedeai to­tul ca pe o piesă. Aceasta este ceea ce fiinţele umane trebuie să realizeze.

Vorbim despre pace, vorbim să nu mai fie războaie, vorbim despre multe lucruri de felul acesta, bomba atomică, etc. Toate acestea nu vor da nici un rezultat. Dar ceea ce va da rezultat este doar transformarea fiinţei umane. Dacă fiinţele umane se transformă, lucrurile vor merge clasa-ntâi. Nu numai asta, dar se vor bucura de beatitudinea vieţii.

Scăpăm din vedere lucrul important. Este un lucru foar­te important ca fiinţele umane să spună un singur lucru: "Ce ai realizat din toate acestea?" Doar pentru un minut să stea şi să se gândească.

întrebare: Care sunt cauzele bolilor?

Shri Mataji: Bolile fizice, mentale, emoţionale, toate bolile sunt cauzate de dezechilibrele din noi. De comporta­mentul nostru extrem. Uite, de exemplu, cancerul. Cancerul este cauzat de o hiperactivitate a sistemului nervos simpa­tic. Presupunând că o persoană este foarte tristă, plânge şi suspină,tot timpul simţindu-se vinovată şi crede că este cea mai ticăloasă persoană născută vreodată. A comis atâtea păca­te şi tot felul de prostii. Apoi trece pe partea stângă aşa cum spunem noi şi ajunge în zona subconştientului colectiv cum spunem noi, lucru pe care ei îl denumesc Proteina 58 și Proteina 52.

Doctorii le spun în felul acesta, dar noi le spunem suflete moarte. Locuiesc acolo şi se agaţă de voi şi declan­şează cancerul. Dar presupunând că reuşiţi cumva să vă retra­geţi complet atenția de acolo, în centru, vă puteţi vindeca.

Deci exista înăuntrul nostru centri subtili, de fapt sunt şapte centri fundamentali. Mai sunt şi alţii, dar de bază sunt doar şapte. Dacă îi puteţi pune în regulă, atunci nu veţi putea avea nici un fel de boală, de orice fel.

întrebare: Aţi putea explica. Aţi spus că părinţii Dumneavoastră v-au ajutat foarte mult la învăţat şi la studiu. Este adevărat?

Shri Mataji. Da, bineînţeles!

întrebare: Este normal ca părinţii să sprijine copiii intr-un asemenea fel?

Shri Mataji: In India toţi părinţii îşi sprijină copiii.

întrebare: Si Dumneavoastră puteţi învăţa tot ce do­riţi?

Shri Mataji: Da, da, vreau să spun că este adevărat. Dar lucrul de bază este: părinţii sunt foarte binevoitori cu copiii lor, foarte amabili cu ei. Și pentru ei, educaţia copiilor, creşterea şi viaţa lor este foarte importantă. Ştiind că ei sunt aşa, depindem de ei, ei au grijă de noi şi sunt oameni foarte înţelepţi. Sacrifică totul pentru noi. Aşadar, orice spun ei, considerăm că e bine şi făcând aşa, pană acum n-am pierdut nimic.

In India dacă mergeţi şi întâlniţi copii indieni, când vin în străinatate ei întodeauna se opresc. Sunt copii foarte ascultători şi se comportă foarte bine. Noi nu avem aceste probleme, probleme de pubertate, homosexualitatea, noi nu

-

cunoaştem deloc aceste probleme. Pentru ca suntem aşa de apropiaţi cu părinţii, tot timpul. Tot timpul ne supraveghea­ză şi nu avem probleme cu drogurile. Nici una din acestea - doar câteodată se întâmplă puţin în oraşe dar dispar. Pen­tru că părinţii sunt tot timpul cu copiii lor. Ei locuiesc împreună, întreaga familie locuieşte împreună.

Si nu numai cu părinţii, dar se cunosc toate rudele şi toţi oamenii din sat sau din oraş, fiecare ştie pe fie­care. Avem un sistem aşa de fericit, incât în mod normal nu dăm greş, nu ne abatem pe drumuri greşite şi de asemenea nu devenim infractori.

întrebare: Dumneavoastră aţi crescut într-o familie creştină! Este o situaţie normală ca un indian să fie creştin?

Shri lilataji: Da, ştiu. M-am născut într-o familie creştină intenţionat, pentru că Eu consider că protestanţii sunt cei mai mari fanatici. Ei sunt foarte sofisticaţi, fa­natismul lor fiind în creier. Nimeni nu le poate demonstra ca sunt fanatici, foarte mari fanatici, cei mai mari. Dar pe vremuri, ei erau oameni foarte luminaţi care L-au înţeles pe Cristos foarte bine.

Ei spun, v-am spus despre Pavel când eram... Prima dată când am luat Biblia în mâna şi l-am întrebat pe tata "Cine este acest Paul?" El a răspuns: "E un intrus, uită-l, nu-l crede deloc". Si ei au înţeles foarte bine aceste lu­cruri pentru că tata era un suflet realizat ca şi Khalil Gibran.

Dacă l-aţi citit pe Gibran el spune acelaşi lucru des­pre Pavel, acelaşi lucru. Dacă sunteţi o persoana iluminată, atunci vedeţi esenţa tuturor lucrurilor. Indiferent cu ce re­ligie v-aţi născut, nu le ignoraţi pe celelalte, încercaţi să învăţaţi despre ele şi veţi descoperi că esenţa este aceeaşi în orice religie!

Ce înseamnă asta să te lupţi? Si iată cum neaparţinând nici unei religii, aparţineţi tuturor, asta se întâmplă. Trebuie sa spun că părinţii Mei erau persoane foarte ilumina­te şi am fost foarte norocoasă să-i aleg ca părinţi.

întrebare: Aţi fost un copil iluminat - este adevărat?

Shri .lataji: Da, m-am născut iluminată!

întrebare: Nu vă simţiţi câteodată foarte singură că toţi ceilalţi sunt altfel?

Shri Mataji: Nu, nu. Dacă ştii cum să împărţi cu cei­lalţi. De fapt, din fragedă copilărie am fost ca o mamă pen­tru ei. Când tata şi mama au intrat la puşcărie, aveam cam cinci ani şi jumătate. Aşa că am preluat toate îndatoririle casei pe umerii Mei şi obişnuiam să fac toate treburile ca şi bunica. Nu m-am simţit niciodată pierdută. Viaţa Mea este în general foarte colectivă, din fire sunt extrem de colectivă, din fire sunt extrem de colectiva. Pot locui oriunde, pot dormi oriunde şi pot trăi în junglă, nu am probleme pentru că sunt extrem de colectivă.

Mi-am exprimat firea din fragedă copilărie. Eram prie­tenoasă cu toată lumea din zona în care trăiam, iar mama era cunoscută ca mama Nirmalei. Tata era cunoscut ca tatăl

Nirmalei. Aşa spuneau "Ne-am pierdut identitatea din pricina ei".

Eram o persoană foarte prietenoasă. Nu m-am simţit niciodată singură, iar când sunt numai Eu nu mă simt deloc singură. Mă agreez foarte mult.

întrebare: Când aţi fost la acel ashram cu Gandhi, care au fost impresiile Dumneavoastră, vă amintiţi despre Gandhi?

Shri Mataji: On, Gandhiji era un om nemaipomenit şi am învăţat multe lucruri de la el. Intâi şi-ntâi nu era deloc ipocrit. Nu era ca politicienii care spun ceva şi fac altceva rău. Era foarte sincer şi adeseori se punea singur la încer­care. Și obişnuia să recunoască imediat dacă făcea greşeli, îmi amintesc un incident foarte mare de când eram mic copil. Aveam întâlnire şi noi fetele stăteam acolo, servindu-i cu apă şi alte lucruri pe cei de acolo. Erau oameni ca Jawahar Lal Nehru şi Iulian Azad. Toţi aceşti oameni stăteau acolo. Discutau ceva şi deodată Mahatmaji Gandhiji a spus: "Am în­târziat, vom lua prânzul aici". Atunci ei au răspuns: "Bine, vom mânca aici?"

Ei ar fi trebuit să se ducă la casa de oaspeţi care era departe. Și Mahatmaji Gandhiji a întrebat de "Boa". Ea plecase. Aşa că s-a ridicat şi având cu el tot timpul cheile de la magazie, a deschis uşa şi a cerut oamenilor care erau însărcinaţi cu gătitul să măsoare totul după numărul celor prezenţi, totul. Atunci ei au măsurat şi totul a fost gata. După aceea a pus cheia la loc şi s-a dus şi s-a așezat frumuşel la loc. Atunci aceşti oameni au spus: :N-am ştiut că trebuie să te deranjezi atât". Vedeţi, s-a dus tot drumul s-o caute. N-a luat prea mult timp, vreo 15 minute, dar totuşi... Dar el a spus: "Ce credeţi? Acesta este sângele ţării mele. Nu pot permite să fie irosit".

00O00