SHRI ADI SHAKTI PUJA CANAJOHARIE, 21 IUNIE 2000

SHRI ADI SHAKTI PUJA

CANAJOHARIE, 21 IUNIE 2000

V-am mai vorbit despre Adi Shakti; v-am spus cum a fost nevoită să înfăptuiască atâtea lucruri în această lume: în primul rând să împlinească actul de creaţie. Apoi să creeze fiinţele omeneşti, prin intermediul procesului de evoluţie. Apoi să aducă alinare, iar după aceea să îndrume, să sfătuiască. Atâtea Încarnări au venit pe Pământ numai şi numai pentru a sfătui fiinţele omeneşti. Ele au spus ce e bine şi ce e rău, ce trebuie să facem şi ce nu trebuie să facem, ce este respectul de sine şi care e îndatorirea fiinţelor omeneşti, în calitatea lor de creaturi superioare tuturor celorlalte.

Atâtea Încarnări au venit pe Pământ! Au venit una după alta, în fiecare ţară, iar din sfaturile lor au luat naştere religiile.

Bineînţeles, vedem în ce situaţie au ajuns religiile şi putem spune că vieţile acestor Încarnări au fost irosite. Ele au întemeiat de-a lungul vremii numeroase religii, iar aceste religii au dus la apariţia dezbinării şi urii între oameni.

Dacă un om e născut în religia x, el va urî un om născut în religia y, cu toate că acele Încarnări care au venit ca sfătuitori au vorbit despre unitatea desăvârşită şi coeziunea care caracterizează specia umană.

În pofida spuselor lor, creierul omenesc, bucurându-se de libertate, a creat tot felul de lucruri greşite: a creat ţări separate şi a adus o mulţime de probleme pe Pământ din pricina religiilor. Cum se poate ca religia să aducă ură între oameni? Menirea religiei este să-i facă pe oameni să înţeleagă iubirea, să le insufle iubire şi compasiune.

Aşadar, al treilea lucru care rămânea de făcut era sarcina lui Adi Shakti, deoarece ea se află în fiecare dintre noi în forma lui Kundalini, iar prin trezirea ei, noi dobândim cunoaştere pură, cunoaştere absolută.

Cunoaşterea pură nu poate fi pusă la îndoială. Ea este absolută! Tot ceea ce ştiţi după realizarea sinelui are un caracter absolut. Dacă ştiţi acest lucru, atunci puteţi înţelege că toate lucrurile sunt legate între ele, formând un tot. Nu pot exista dispute şi nu puteţi urî pe nimeni.

Dacă această înţelegere începe să apară, atunci se va sfârşi cu toate problemele care există pe Pământ.

Aşadar, prima calitate a lui Adi Shakti este aceea de Mântuitoare, de Izbăvitoare. Ea eliberează oamenii de ideile lor greşite despre ceilalţi.

În primul rând, noi ştim că avem şase duşmani. Şi până când nu reuşim să învingem aceşti şase duşmani, nu putem să fim fiinţe religioase. Aşa se spune. Însă în realitate toate religiile au la bază încurajarea acestor şase duşmani pe care-i avem în noi.

Când încep să vadă limpede aceste fapte, oamenii pornesc cu toată convingerea în căutarea adevărului. Iar revelarea adevărului, a adevărului absolut, poate avea loc numai prin evoluţia voastră, prin reformarea voastră. Astfel voi deveniţi oameni care cunosc adevărul.

Pentru împlinirea acestui scop este importantă ascensiunea lui Adi Shakti în interiorul vostru, fiindcă ea este energia voastră Kundalini. Iar când are loc acest fenomen, voi renunţaţi automat la toţi acei şase duşmani pe care-i aveţi.

Deveniţi fiinţe omeneşti frumoase; precum un lotus care, atunci când abia a încolţit, se înfăţişează asemănător cu micuţele organisme, am putea spune, cu micile impurităţi care se găsesc în apa lacului, iar apoi, când începe să crească, să se înalte, iese din apa aceea oribilă şi devine o floare atât de frumoasă, se ridică şi-şi deschide petalele; în mod similar, un sahaja yoghin, deşi trăieşte înconjurat de toate aceste lucruri oribile, înfloreşte asemenea lotusului. Nu este afectat de insectele, de murdăria şi de impurităţile din apa în care trăieşte. El absoarbe numai apa pură, iar impurităţile rămân afară.

Astfel, tot ceea ce rămâne în interiorul vostru este numai şi numai puritate, frumuseţe şi mireasmă; voi sunteţi aidoma florii de lotus şi nu mai există pericolul să fiţi atacaţi de creaturile micuţe din apă şi de murdăria care există în apă. Aşa se petrec lucrurile în acest stadiu pe care voi l-aţi atins acum.

Sunt foarte fericită că atât de mulţi oameni din America au atins acest stadiu - este o binecuvântare, fiindcă America este pe primul loc în lume în atâtea privinţe: de exemplu am putea spune că aici se adună foarte mulţi bani. Însă aceasta nu este o condiţie necesară pentru a deveni un sahaja yoghin foarte bun.

Ca sahaja yoghin, dobândeşti un sentiment de mulţumire, de satisfacţie. Voi deveniţi fiinţe mulţumite şi vă bucuraţi la fel de mult pentru tot ce există, indiferent dacă vă aparţine vouă sau aparţine altcuiva.

Iar al doilea lucru care se întâmplă cu voi este că deveniţi absolut colectivi. Aşa trebuie să se întâmple. Însă văd că oamenii încă nu au înţeles ce înseamnă simţul colectivităţii. De exemplu, aici familia este foarte slăbită. Familia creată prin relaţii naturale nu este respectată cum se cuvine, fiindcă banii ocupă primul loc între preocupările curente ale oamenilor.

Aşa apar conflicte, uneori oamenii se ceartă pentru bani şi se poate merge până la crimă. Însă familia are la bază iubirea şi compasiunea. Cei care nu manifestă aceste calităţi nu pot avea familii bune.

Am văzut şi printre sahaja yoghini uneori oameni care lucrează, câştigă bani, care au o anumită pregătire şi îi privesc de sus pe acei care nu au o situaţie la fel de înfloritoare. Sau uneori, soţiile casnice, mamele care muncesc în gospodărie şi au grijă de copii, construind temeliile familiei, sunt tratate cu mai puţin respect decât alte femei care lucrează ca secretare într-o companie sau alta.

Nu ştiu de ce a apărut la femei această comportare masculină care le face să-şi închipuie că sunt mai presus de femeile care muncesc din greu în gospodărie, gătesc, poartă de grijă copiilor şi duc greul societăţii. Mi-am dat seama că acest neajuns este foarte răspândit în America şi în ţările occidentale. Când banii devin importanţi, principiul de Lakshmi nu mai este respectat. Este un lucru surprinzător, fiindcă banii constituie una dintre binecuvântările lui Lakshmi. Însă Gruha Lakshmi, cea care poartă grija căminului, nu este respectată. Iar eu vă spun că această situaţie creează probleme foarte grave.

Puteţi lucra pentru a câştiga bani, puteţi urma cursurile unei facultăţi, însă trebuie să fiţi în stare să aveţi grijă de membrii familiei voastre, să fiţi preocupate de confortul familiei, de coeziunea familiei. Dar dimpotrivă, femeile care au primit o educaţie deosebită, eu le numesc femei masculinizate, aceste femei îşi închipuie că sunt mai presus de aceste îndatoriri. Ele se înşală amarnic.

Un bărbat nu este cu nimic mai presus decât o femeie. Aşadar, această discrepanţă care le face pe unele femei să considere că, dacă au o slujbă şi au făcut studii într-un domeniu sau altul, atunci sunt superioare altora, le face să devină ceea ce aş numi femei cu tendinţe masculine.

Însă femeile care lucrează din greu în căminul lor, cu iubire, îngrijind şi educând copiii, oferind înţelegere întregii familii, nu sunt cu nimic mai prejos decât aceste persoane care lucrează în birouri.

Soţii şi ceilalţi bărbaţi din familie trebuie să le acorde respect acestor femei, şi nu numai atât. Toţi sahaja yoghinii trebuie să le acorde respect acestor femei care îndeplinesc o sarcină atât de grea.

Şi eu am fost gospodină şi ştiu ce înseamnă să ai grijă de treburile casei, să-ţi îngrijeşti copiii, să ţii la zi toată activitatea din gospodărie şi să socoteşti bine toate cheltuielile, mai ales dacă veniturile sunt limitate. În aceste condiţii, egoul dispare foarte repede.

Zilele trecute, o ziaristă a venit să-mi ia un interviu şi m-a întrebat: "Cum de vă bucuraţi de atâta respect în această lume a bărbaţilor?" Îmi venea efectiv să râd. Cum adică "lume a bărbaţilor"? Oare ce-i face pe oameni să creadă că este o lume a bărbaţilor? Nu pot să înţeleg. Ar putea ei să existe fără femei? M-a mirat întrebarea ziaristei, fiindcă în continuare a spus că până şi deţinuţii din închisori ne poartă un respect deosebit, şi se întreba cum este posibil acest lucru. Cum pot ei să arate atât de mult respect unei femei? Am spus că nu pot să-i înţeleg nedumerirea: oare deţinuţii nu sunt la rândul lor copiii unor mame? Toţi bărbaţii au câte o mamă, şi toţi îşi respectă mama. Este un adevăr de care ar trebui să fim conştienţi.

O femeie este mult mai importantă decât un bărbat, în ceea ce-i priveşte pe copii. Însă am văzut şi unele femei care cred că sunt foarte pricepute şi încearcă să-i dirijeze pe toţi cei din jur. Munca unei mame nu este să ţină lucrurile sub control. Munca ei este să iubească, să manifeste compasiune. Şi tocmai această calitate a femeilor s-a pierdut în aşa-zisul progres care a avut loc în ţările occidentale.

Cred efectiv că este un fenomen deosebit de periculos, fiindcă o astfel de tendinţă duce la distrugerea familiilor. Nimeni nu va mai arăta respect faţă de doamnele care au grijă de familiile lor. Iar ele sunt mai importante decât prim-miniştrii, în cadrul familiilor respective. Ele trebuie să se bucure de respect şi de înţelegere.

Cred că e important să vă spun astăzi că voi toţi trebuie să înţelegeţi ce valoare au femeile casnice, gospodinele. Este o sarcină foarte dificilă să ai grijă de gospodărie. Eu am făcut această muncă, aşa că ştiu cum este.

Gospodinele nu sunt respectate. Şi apoi, ele trebuie să aibă grijă şi de copii. Iar copiii sunt cetăţenii de mâine. Cine va avea grijă de ei, cine-i va educa? Aceste femei masculinizate nici nu au copii câteodată, deci nu cunosc problemele legate de educaţia copiilor. Aţi putea cel puţin să înţelegeţi ce răspundere au cele care rezolvă aspectele legate de creşterea copiilor.

Acesta este un subiect de importanţă crucială, fiindcă în prezent, societăţile occidentale sunt pe cale să se prăbuşească deoarece în modelul lor de civilizaţie nu există nici un loc rezervat mamei.

Aşadar, femeile nu trebuie să se simtă în nici o privinţă mai puţin importante dacă sunt mame şi au grijă de gospodărie. Nu trebuie să se simtă inferioare unor persoane care-şi închipuie că reprezintă ceva extraordinar.

În general, situaţia familiei trebuie să se amelioreze. Acest simţ al colectivităţii trebuie să se manifeste în primul rând în cadrul familiei. Copiii trebuie îngrijiţi cum se cuvine, trebuie educaţi cu grijă, corect.

Voi ştiţi ce grea este situaţia copiilor în zilele acestea. Rămân şocată când citesc ce se întâmplă şi cum sunt trataţi copiii, ca şi cum ar fi nişte obiecte nedorite. Nu li se da atenţie, iar în final ei devin dependenţi de droguri, vagabonzi, sau pot deveni orice, fiindcă sunt trataţi cu atâta nepăsare şi cu atâta ură.

Trebuie să ţineţi minte întotdeauna că dacă vreţi să existe simţul colectivităţii, trebuie să aveţi grijă de copiii voştri şi să le arătaţi iubire şi compasiune. Să nu vă purtaţi ca un despot, ci să fiţi un izvor de iubire şi compasiune.

Într-una dintre conferinţele mele v-am vorbit despre inteligenţa emoţională. Este o trăsătură pe care trebuie s-o dobândim. Inteligenţă emoţională înseamnă inteligenţă bazată pe emoţii, pe sentimente. Până când nu ne dezvoltăm inteligenţa emoţională, societatea noastră nu se va putea dezvolta.

Dacă aveţi inteligenţă emoţională, vă preocupă ce se întâmplă cu ceilalţi, iar această grijă faţă de ei va aduce bucurie. Voi faceţi totul pentru ceilalţi oameni, cu o profundă înţelegere afectivă. Trebuie să dovediţi inteligenţă emoţională nu numai faţă de un singur copil, faţă de un singur fiu, ci faţă de toţi semenii voştri.

Unii copii se nasc cu această însuşire, iar la alţii, inteligenţa emoţională trebuie dezvoltată prin educaţie. Dacă mama şi tatăl sunt oameni egoişti, preocupaţi de bani, ei nu-i vor permite copilului să dăruiască nimic altcuiva. Iar aceşti copii, crescând, devin oameni ciudaţi care nu fac niciodată nimic pentru altcineva, nici măcar pentru ţara lor. Ce motiv ar avea să facă un gest altruist? Aceşti oameni sunt dominaţi de egoism şi pot deveni cu uşurinţă corupţi, pot adopta o atitudine egoistă în toate privinţele.

Astăzi vorbim despre simţul colectivităţii. Când suntem colectivi, facem diverse lucruri pentru alţi oameni, suntem bucuroşi când ajutăm pe cineva sau dăruim ceva. Nu vă gândiţi numai la voi în acţiunile voastre, fiindcă atunci şi copiii voştri vor face la fel şi nu le va păsa decât de propria lor persoană.

Această inteligenţă emoţională trebuie să pătrundă în vieţile noastre, în tiparele existenţei noastre. Dăm noi dovadă de inteligenţă emoţională, sau suntem pur şi simplu inteligenţi sau dimpotrivă, ne lăsăm dominaţi exclusiv de sentimente? Ambele variante sunt greşite. Dacă vă limitaţi să fiţi inteligenţi, puteţi deveni persoane seci, s-ar putea să aveţi câţiva prieteni sau să n-aveţi nici un prieten şi veţi încerca permanent să rămâneţi departe de colectivitate. Iar dacă sunteţi dominaţi de emoţii, de sentimente, vă ataşaţi de o singură persoană. Aţi putea fi ataşaţi de un singur copil, de o singură persoană, chiar şi în domeniul relaţiilor sociale, fără a exista vreun motiv anume. De ce să aveţi un ataşament deosebit faţă de o anumită persoană? De ce să manifestaţi o grijă pronunţată faţă de o singură persoană? În acest fel, oamenii pot ajunge în situaţii îngrozitoare.

De exemplu vedeţi politicieni care încearcă să-şi ajute proprii fii sau propriile fiice şi fac tot felul de lucruri în acest sens. În India suferim în mod deosebit de aceste ataşamente emoţionale.

Din punct de vedere etic, inteligenţa emoţională este trăsătura cea mai importantă, fiindcă ea va ajută să acţionaţi pentru binele celorlalţi, să aveţi grijă de ceilalţi, de toţi ceilalţi. Iar astfel deveniţi foarte colectivi.

Acum este la modă să fii unic, să fii deosebit, să aparţii unei categorii din care ceilalţi sunt excluşi. Oamenii vor să se bucure de privilegii care le aparţin în exclusivitate, fiindcă nu vor să facă parte din mulţime.

Ar trebui să vă bucuraţi în exclusivitate de această inteligenţă emoţională, nu de alte lucruri. Acesta este bunul cel mai preţios de care dispuneţi.

În ceea ce mă priveşte, sunt de acord că sunt pur şi simplu o femeie, sunt pur şi simplu o mamă. Dar însuşirea pe care o am cu adevărat este inteligenţa emoţională. Am un ocean întreg de inteligenţă emoţională, iar cu ajutorul ei ştiu totul şi înţeleg totul.

Toată această muncă a fost înfăptuită în întregime datorită acestei trăsături pe care o am. Eu nu sunt ataşată de o persoană anume sau de un stil anume. Pot înţelege orice îmi spuneţi, fiindcă mă aflu la un nivel de la care pot înţelege tot ceea ce faceţi voi.

Pentru a ajunge la un astfel de nivel, trebuie să vă dezvoltaţi inteligenţa emoţională.

În ţara voastră, copiii nu ar da nici măcar o jucărie unui alt copil care doreşte să se joace. Iar mamele şi taţii acestor copii procedează la fel, sunt foarte egoişti şi consideră că trebuie să aibă propriile lor lucruri. Totul trebuie să le aparţină, să fie al lor. Această atitudine trebuie să dispară, mai ales aici, în America, fiindcă această naţiune ocupă primul loc din lume în privinţa atitudinii egoiste. Nu e nevoie să vă spun ce lucruri egoiste au făcut americanii, voi ştiţi deja. Puteţi să-i întrebaţi pe canadieni şi pe mexicani, ei vă pot spune mai multe. Americanilor nu le este ruşine să fie egoişti, să-i exploateze pe ceilalţi. Nimeni nu le poate spune nimic, fiindcă ei se consideră oameni foarte bogaţi. Însă toată această bogăţie nu le aduce bucuria existenţei. În viaţă, numai inteligenţa emoţională vă aduce bucurie. Dacă nu aveţi inteligenţă emoţională, viaţa devine uscată, insuportabilă, îngrozitoare, chiar şi familia se destramă dacă în acea familie nu există inteligenţă emoţională.

Am cunoscut multe femei care au fost căsătorite de câte trei ori sau chiar de câte cinci ori. Nu ştiu cum reuşesc să trăiască astfel, dar aşa procedează. Fiindcă le lipseşte inteligenţa emoţională.

E vorba despre nevoia de a dărui. Nu e vorba despre spiritul de sacrificiu, fiindcă nu sacrificaţi nimic. Însă priviţi viaţa lui Cristos. El şi-a dat viaţa. În ce scop? Ce rost avea să meargă până acolo? Ceea ce se află de fapt în spatele acestui lucru este adevărul. Dacă în voi există adevărul, lumina adevărului, forţa adevărului, atunci aveţi inteligenţă emoţională şi înţelegeţi că, dacă iubiţi ceva, puteţi suporta orice neajuns. Din iubire, puteţi îngădui o mulţime de absurdităţi.

Poate că spun prea multe lucruri, însă m-am gândit că la această Puja deosebită trebuie să vorbesc despre familie.

Oriunde ne-am afla, în aşramurile noastre sau la programele noastre, trebuie să ne amintim să dăm dovadă de inteligenţă emoţională atunci când încercăm să vorbim despre Sahaja Yoga. De ce ar fi nevoie ca eu să fiu prezentă în fiecare loc pentru a le vorbi oamenilor? Puteţi şi voi să le vorbiţi. Dacă aveţi acea inteligenţă emoţională, toţi oamenii vor asculta ce le spuneţi. De ce să nu încercaţi? Nu este nevoie ca eu să merg pretutindeni să le vorbesc. În câte ţări pot eu să merg?

Iar reacţia oamenilor este atât de frumoasă, atât de plăcută!

De exemplu, s-a întâmplat ceva surprinzător: În Benin, unde toţi locuitorii sunt musulmani, oameni de culoare, toţi au devenit sahaja yoghini, nouă mii de oameni. Cum am putut să atrag atâţia oameni? Închipuiţi-vă: nouă mii de oameni!

Am văzut că şi în alte ţări s-au întâmplat lucruri similare. Puterea inteligenţei emoţionale este cea care atinge inimile oamenilor. Indiferent câte proprietăţi aţi avea, câţi bani sau orice altceva, oamenii vă vor detesta. Aţi putea întreba ce e rău în asta. E rău faptul că faceţi lucruri care dăunează fiinţelor umane, iar fiinţele umane sunt lucrurile cele mai minunate care există.

Politicienii sunt îngrozitori, aţi văzut. De ce? Fiindcă nu au inteligenţă emoţională. Şi cei din administraţia de stat sunt la fel, sunt persoane foarte dificile, din acelaşi motiv. Tuturor acestor oameni le lipseşte acea însuşire foarte importantă care este inteligenţa emoţională.

Dacă vă consideraţi o naţiune foarte progresistă, atunci trebuie să progresaţi în privinţa inteligenţei emoţionale.

Ştiu că americanii sunt filantropi, sunt cunoscuţi ca filantropi. Însă motivaţiile din spatele acestei generozităţi ţin de dorinţa de putere. Ei vor să-i conducă pe oameni prin intermediul banilor. Nu e vorba de inteligenţă emoţională, ci de dorinţă de a avea putere asupra oamenilor. Dacă fac un gest caritabil, au grijă să-şi facă reclamă prin televiziune sau prin presă, doresc să li se menţioneze numele: "Oh, el a oferit atât şi atât..." iar apoi, un astfel de om este întâlnit în toate mediile societăţii, purtându-se ca un mare magnat.

Ei cedează în scopuri caritabile un procent infim din profituri, iar apoi reuşesc să facă mult zgomot în jurul acestei acţiuni, pentru a-şi recupera investiţia: dacă ai investit o sumă de bani, trebuie să obţii profit.

Voi sunteţi sahaja yoghini. Voi trebuie să emiteţi valuri de inteligenţă emoţională, să emiteţi iubire de jur împrejurul globului pământesc. Trebuie să arătaţi cum puteţi să-i atrageţi pe oameni de partea voastră prin iubire. Iar pentru a face posibil acest lucru, e bine să nu fiţi extrem de ataşaţi.

De exemplu, dacă sunteţi prea ataşaţi de ţara voastră - acesta este un subiect mai larg - dar atunci veţi încerca să exploataţi alte ţări, să profitaţi de pe urma lor, chiar să le provocaţi daune. Dar dacă sunteţi ataşaţi de ţara voastră prin intermediul inteligenţei emoţionale, atunci veţi contribui la renumele ţării voastre, făcând o muncă benefică.

Nu ştiu de ce oamenii nu au discernământ, de ce sunt atât de egoişti şi încearcă să se preamărească singuri, să facă lucrurile bune numai pentru ei.

Voi aveţi şansa extraordinară de a beneficia de discernământ, fiindcă sunteţi sahaja yoghini. Aţi devenit asemenea unor flori de lotus. Iar floarea de lotus este înmiresmată, emite parfum de jur împrejur. Stă în apă zile în şir, în apa aceea murdară, şi emite parfum în toate direcţiile. Acest parfum vă ajută să faceţi o mulţime de lucruri. El atrage albinele, care vin să se odihnească în frumosul adăpost pe care li-l oferă floarea de lotus, închizându-şi uşor petalele când se lasă seara. Tot felul de fiinţe vin la floarea de lotus pentru a lua câte o fărâmă din frumuseţea acestei flori. Putem spune că din lucrurile înmiresmate se pot extrage esenţele, iar pornind de la esenţe se obţine mierea, se pot obţine atâtea şi atâtea, şi de aceea toţi vin la această floare.

De aici nu rezultă că floarea ar manifesta vreo slăbiciune, e vorba despre însuşirea specifică florii, despre puterea ei, despre înţelegerea cu care e înzestrată.

Iar voi sunteţi asemenea acestei flori. Aţi fost transformaţi în flori de lotus. Nu aţi fost transformaţi în vreo specie de fiinţe târâtoare sau într-un fel de măgari fără minte, în nici un caz. Voi sunteţi acei oameni care trebuie să dăruiască altora mireasma iubirii şi compasiunii din inima lor. Se cuvine să fiţi fericiţi că este aşa. Nu e nevoie să renunţaţi la nimic, însă trebuie să le dăruiţi şi celorlalţi tot ce aveţi voi, tot ce stă în puterile voastre, tot ce sunteţi capabili să dăruiţi. Dăruiţi-le celorlalţi cât de mult puteţi. Iar cu cât dăruiţi mai mult, cu atât va fi mai bine pentru simţul colectivităţii, care este deosebit de important, mai ales aici, în America, fiindcă toţi ceilalţi oameni încearcă să urmeze exemplul americanilor, încearcă să creeze averi, să pornească afaceri în toate domeniile.

Însă voi sunteţi sahaja yoghini, iar ceea ce aveţi de făcut este să profitaţi de tot ceea ce aţi realizat până acum şi să dăruiţi realizările voastre celorlalţi oameni.

Daţi oamenilor Realizarea Sinelui. Mulţi dintre cei care primesc Realizarea Sinelui nu acordă nici o importanţă acestui fapt. Ei nici măcar nu încearcă să meargă şi să răspândească Sahaja Yoga. Nu-i interesează, pur şi simplu. Este un lucru de necrezut, fiindcă mă întreb de ce a fost nevoie să călătoresc în toată lumea, în lumea aceasta în care trăiesc toţi aceşti oameni nebuni, şi să le vorbesc despre Sahaja Yoga. Voi, la rândul vostru, ar trebui să simţiţi: "Trebuie să îndeplinim această muncă, să-i schimbăm pe oameni, să-i aducem în Sahaja Yoga. De ce n-am putea să facem şi noi toate acestea? Doar suntem atât de mulţi!"

Cristos a avut numai doisprezece discipoli şi totuşi a reuşit să răspândească religia creştină printre atâţia oameni! Dar voi? Voi sunteţi înzestraţi cu tot ce e necesar, aveţi atâta cunoaştere! Aveţi cunoaşterea absolută şi aveţi experienţa absolutului. Iar dacă aveţi atât cunoaşterea cât şi experienţa acestor lucruri, puteţi atrage oamenii. Însă mai persistă un fel de ambiţie care pândeşte din umbră şi care se împotriveşte acestei munci, se împotriveşte culturii Sahaja Yoga.

Voi doriţi să fiţi lideri sau doriţi să doborâţi pe cineva, sau vă consideraţi extraordinari. Toate acestea nu sunt de nici un folos. Şi mai sunt oameni care practică Sahaja Yoga sau răspândesc Sahaja Yoga fiindcă doresc să-şi sporească propriile capacităţi. Nu aşa trebuie procedat. Voi trebuie să fiţi întru totul devotaţi lucrării Sahaja Yoga, să aveţi o dăruire şi un abandon fără rezerve faţă de Sahaja Yoga. Iar acest lucru este cu putinţă. Nu este greu deloc, vă asigur, este foarte simplu. Singurul lucru pe care trebuie să-l înţelegeţi este că astăzi, locul pe care-l ocupaţi în acest univers este foarte important. Nu trebuie să vă lăsaţi pradă descompunerii, nu trebuie să vă irosiţi viaţa.

Noi am început să organizăm căsătorii şi în America, fiindcă sahaja yoghinii de aici au cerut acest lucru, iar eu am fost de acord.

Însă care este rezultatul acestor căsătorii? Dacă ele se desfăşoară ca şi căsătoriile obişnuite, ce rost mai au? În ce fel vor fi ele benefice pentru ceilalţi membri ai acestei colectivităţi? Ce fel de copii se nasc din aceste căsătorii? Trebuie să aveţi grijă să deveniţi perechi căsătorite întru Sahaja Yoga. Familiile voastre trebuie să se deosebească de cele obişnuite. Întreaga familie a Sahaja Yoga este totodată familia voastră şi trebuie să simţiţi iubire şi compasiune faţă de toţi ceilalţi.

Ştiu că unii oameni cresc foarte repede; dar cu alţii nu se întâmplă aşa, fiindcă le lipseşte echilibrul dintre emoţii şi inteligenţă. Acest echilibru trebuie să fie stabilit cu temeinicie şi menţinut.

Ştiu că într-o bună zi, această America va conduce atâţia oameni, mii şi mii de oameni, spre Sahaja Yoga. Până acum, americanii au adoptat toate ideile greşite. A apărut dependenţa faţă de droguri, apoi au apărut tot felul de lucruri fără rost.

Acum trebuie că aceste flori de lotus proaspete care au răsărit aici să schimbe cu totul atmosfera acestui lac în care apar tot felul de lucruri murdare şi imorale care duc la distrugerea lumii întregi.

Aşadar, ar trebui să ne supraveghem şi să vedem dacă prin atitudinea noastră, în general, urmărim şi facem ceea ce este bine. Ce faceţi în privinţa moralităţii? Este un subiect foarte important în Sahaja Yoga. Felul cum vă îmbrăcaţi, cum mergeţi, cum vorbiţi, totul este important. În toate aspectele vieţii voastre ar trebui să încercaţi să fiţi creativi, iar în privinţa însuşirilor fiecărei chakre în parte, trebuie să vă concentraţi şi să aflaţi voi înşivă în ce mod vă manifestaţi. Ce realizaţi cu această viaţă pe care o aveţi la dispoziţie? Sunteţi sahaja yoghini. Sunteţi oameni deosebiţi, nu sunteţi fiinţe obişnuite. Aş dori să vă spun că trebuie să aveţi respect de sine. Încercaţi să înţelegeţi care este natura voastră, ce sunteţi voi în realitate.

Vă mulţumesc foarte mult.

Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Traducerea şi tehnoredactarea: Anca Anastasescu, 17 octombrie 2000 după casetă audio