Paramchaitanya Puja 1989

Shri Mataji Nirmala Devi, Discurs, 19 iulie 1989  Paramchaitanya Puja Taufkirchen Germany

  Am fost întrebată ce Puja vom avea astăzi, dar am păstrat secret. Astăzi ar trebui să venerăm Paramachaitanya, Puterea Atotpătrunzătoare a Iubirii Divine. Suntem conştienţi că Paramachaitanya face totul. Cel puţin la nivel mental ştim că totul este înfăptuit prin graţia Paramachaitanyei, care este puterea lui Shri Adi Shakti. Şi totuşi, acest lucru nu se reflectă atât de mult în inima noastră, nu se manifestă atât de mult în atenţia noastră.

Putem asemăna Paramachaitanya cu un ocean, un ocean care conţine totul în interiorul lui. Totul, toată munca, totul se află în interiorul limitelor lui. Aşadar nu poate fi comparat cu nimic. Nu-l puteţi compara. Dacă luăm soarele spre exemplu, razele trebuie să iasă din acesta pentru a acţiona. Dacă luaţi un alt exemplu, să spunem o persoană, cu o anumită autoritate, ea trebuie să-şi manifeste acea putere în exterior. Prin urmare, ea nu-şi poate exercita puterea în interiorul său. Să luăm, de exemplu, o sămânţă, doar din acea sămânţă copacul creşte, apar apoi fructele, care sunt vândute şi oamenii le mănâncă. Toate acestea se află în interiorul seminţei. Şi aceasta este Paramchaitanya.

 Deci suntem cu toţii învăluiţi în ea. Însă noi vedem doar valurile şi pentru că suntem pe creasta lor, ni se par a fi dislocate, separate. Aşa cum avem sentimentul că „aceasta este Germania” sau „aceasta este Anglia, aceasta este India.” Acestea sunt doar falduri ale sariului Paramachaitanyei, care par a fi separate, dar nu sunt separate. Sunt continue. Deci conexiunea este absolut completă. Dacă trag un fir de aici, el va fi tras din întreg sariul. În acelaşi fel, Paramachaitanya lucrează în interiorul Ei însăşi, şi nu există nimic în afară. Ca atare, când deveniţi Sahaja Yoghini, vă acordă o atenţie specială. Sau aş spune că devine absolut una cu voi. Tot ce vă doriţi, tot ce veţi cere, toate vor veni de la aceeaşi Paramachaitanya, dacă sunteţi una cu ea. Ca într-un ocean agitat câteva picături de apă pot zbura în aer începând să gândească „noi suntem deasupra.” „Suntem dincolo de lume, dincolo de ocean.” Însă ele vor trebui să cadă din nou în apa oceanului.

 Deci această energie lipsită de formă, are toată inteligenţa, toată coordonarea, toate organizaţiile, toate computerele, toate televiziunile, toate căile de comunicare la care vă puteţi gândi, toate formele de guvernare, de administrare, şi mai presus de toate acestea, este Iubire, este Iubirea lui Dumnezeu, şi Iubirea Mamei voastre. Deci, pentru a fi una cu Paramachaitanya, trebuie să ştiţi că trebuie să deveniţi realitatea însăşi. De exemplu, dacă Mă fotografiaţi stând aici, fotografia Mea va da vibraţii vii, deşi este doar o fotografie. Dar, dacă luaţi fotografia altcuiva, aceasta nu va ajuta în nici un fel Sahaja Yoga. Asta pentru că acea persoană nu a devenit realitatea. Este ca în cazul unei picturi, să presupunem că vedeţi un tablou în care este zugrăvită ploaia. Acea ploaie nu hrăneşte florile, acea ploaie nu udă  hainele oamenilor care o privesc. Este statică.

 Deci în ignoranţă, în ignoranţă, noi avem doar o imagine statică a realităţii. Şi acesta este motivul pentru care gândim că putem înfăptui totul, singuri. Dacă cineva spune „Văd această imagine...” În regulă. „...Şi voi face ploaia să devină reală.” Nu se poate. Orice aţi încerca, orice culoare aţi pune, va părea doar reală, după multă străduinţă. Dar nu va avea nici capacitatea, şi nici natura realităţii. Deci fiinţele umane se ocupă mereu cu lucruri ireale, gândind că fac ceva măreţ. Putem avea flori adevărate, desigur. Le putem simţi. Putem crea flori de plastic, le putem picta cu fidelitate, dar noi înşine nu putem crea cu adevărat nici măcar o floare. Pentru asta trebuie să revenim la realitatea faptului că doar Mama Pământ o va produce, iar soarele o va ajuta în acest sens. Aşadar ca Sahaja Yoghini, trebuie să ştiţi că în realitate nu faceţi nimic şi că totul este înfăptuit de Paramachaitanya. Aceasta este diferenţa dintre un om obişnuit şi un Sahaja Yoghin.

Un om obişnuit nu ştie acest lucru, şi chiar dacă îl ştie, nu reprezintă adevărul din inima lui. Nu este parte integrantă din fiinţa lui. Dar un Sahaja Yoghin ştie că realitatea este Paramachaitanya şi doar realitatea înfăptuieşte totul. Iar această realitate este Iubirea Divină. Mereu separăm iubirea de acţiune. Pentru noi iubirea înseamnă un gen de comportament prostesc faţă de o altă persoană. Nu are nicio tehnică, nicio metodă de a iubi. Se manifestă fără ca noi să înţelegem. Când iubim pe cineva, nu ştim ce facem. Credem că iubim acea persoană. Și totuși mâine i-am putea spune „Te urăsc.” Deci cum ar putea fi aceasta, iubire? Ne iubim proprii copii, ne iubim propria familie, proprii  prieteni, ceea ce este atât de ireal! Dacă ar fi fost real, n-ar fi dat greş niciodată. Adică nu puteţi spune cu certitudine că, în regulă, azi veţi munci pentru propriul vostru fiu, şi veţi fi foarte egoist de dragul lui, dar nu puteţi spune cum vă va trata el sau cum îl veţi trata voi, mâine. Însă Paramachaitanya ştie. Ştie cum să-şi exprime iubirea. Și nu numai atât, ci este un sentiment etern de iubire care îşi poate schimba nuanţa, culoarea, dar preocuparea acelei iubiri rămâne aceeaşi.

Esenţa iubirii este grija. Chiar dacă cineva greşeşte preocuparea Divinului va fi să corecteze acea persoană. Grija. Sau putem spune „Hita”, adică „binele cuiva”. Preocuparea pentru binele acelei persoane, va exista tot timpul, chiar dacă uneori această preocupare pare plină de cruzime, alteori pare plină de afecţiune sau exagerat de indulgentă. Poate lua orice formă, ca un văl. Oricare ar fi forma pe care o ia, în realitate, este pentru binele vostru. Ea lucrează pentru binele vostru. Nu doar pentru binele vostru, ci pentru binele colectiv. Şi ştie foarte bine ce anume trebuie făcut şi cum poate fi realizat. Nu trebuie să înveţe de undeva, pentru că întreaga cunoaştere a acestor tehnici se află de fapt în Ea însăşi. Este o asemenea sursă de înţelepciune, cunoaştere şi iubire. Deci Ea nu deviază.

Odată ce deveniţi Sahaja Yoghini, grija pentru binele vostru există permanent, chiar dacă sunteţi sau nu pedepsiţi, acesta este un alt aspect. Unii oameni pot obţine o slujbă. Alţii n-o vor obţine. Cu unii oameni va merge într-un fel. Cu alţii nu va merge. Atunci te poţi întreba „Cum se face că Paramachaitanya se manifestă astfel?” Totul este pentru corectarea voastră. Este o cernere intensă. Tot ce se întâmplă este pentru corectarea voastră şi pentru binele vostru. Dacă înţelegeţi acest lucru, nu veţi fi niciodată dezamăgiţi în viaţă. Paramchaitanya nu se preocupă deloc de propriul Ei bine, deoarece Ea însăşi este Binele Suprem. Nu se gândeşte niciodată cum să-şi manifeste bunăvoinţa, sau cum să ajute, pentru că nu-şi face griji în acest sens.

Un om care, să zicem, are tot ce îi trebuie sub aspect lumesc, poate fi încă preocupat să acumuleze şi mai mult. Din cauza lăcomiei. Însă Ea fiind cea Desăvârşită, Purna, nu are nicio lăcomie. Este pe deplin mulţumită cu Ea însăşi. Şi deoarece este atât de puternică, atotştiutoare, nu are îndoieli, nu are îndoieli de niciun fel. Şi deoarece nu există cineva care s-o poată vătăma, nu are nicio teamă. Iar acum aţi simţit cu toţii că Paramachaitanya ar trebui să vă dea o viaţă complet lipsită de teamă, o viaţă plină de pace şi plină de bucurie. Asemeni unui copil care găsindu-şi mama, încetează să mai plângă. Nu mai plânge, şi-a găsit mama. În acelaşi mod aţi găsit şi voi Paramachaitanya şi conexiunea cu Ea.

 Deci nu trebuie să vă mai îngrijoraţi pentru nimic, nu trebuie să vă mai gândiţi la nimic, nu trebuie să planificaţi nimic, trebuie doar să plonjaţi în Ea, doar să plonjaţi în Ea, şi să înţelegeţi că aţi devenit parte integrantă a realităţii. Dacă înţelegeţi acest lucru, cred că am realizat un lucru măreţ. Ne aflăm acum în Germania şi ştiţi că în Germania au existat oameni care au încercat să spulbere speranţele fiinţelor umane. Dar în ciuda acestor evenimente care au avut loc, acele lucruri îngrozitoare, a faptului că au murit atâţia oameni... Desigur ei s-au născut din nou, fără îndoială. Au apărut deci astfel de probleme încât oamenii au crezut  că întreaga lume va fi distrusă. Şi erau atât de îngrijoraţi la gândul că întreaga lume va fi distrusă. Însă nu a fost aşa. Dar acest război ne-a învăţat o lecţie, ne-a făcut mai colectivi, ne-a făcut să ne înţelegem reciproc. Altfel, cum scăpaţi de ignoranţa care vă spune că „noi suntem această ţară”, „noi suntem acea ţară”, cum scăpaţi de rasism, de aşa-zisul naţionalism, aşa-zisul patriotism, de toate aceste forţe care vă separă, de lucruri care vă dezbină? Este limpede că suntem cu toţii fiinţe umane şi ar trebui să fim trataţi ca nişte fiinţe umane.

 Dacă observaţi în istorie, după fiecare război a existat un salt rapid către cunoaştere, către cunoaşterea unităţii întregii lumi. Este ceva în genul mecanismului unei nave spaţiale, construită din mai multe rezervoare, ataşate unul de celălalt şi când nava spaţială atinge o anumită viteză atunci rezervorul inferior se dezintegrează, sau explodează. Explodând imprimă o viteză mai mare restului navei spaţiale. Astfel are loc accelerarea şi se poate ajunge în spaţiu. În acelaşi fel, toate aceste lucruri oribile care s-au petrecut, sunt explozii, care ne fac să înţelegem că este ceva greşit cu noi, că trăim într-o lume imaginară.

Dacă priviţi cu detaşare problemele actuale, cum ar fi problemele ecologice, SIDA, drogurile, toate aceste probleme moderne, chiar şi sărăcia, veţi constata că sunt şocante. Sunt nişte lucruri foarte revoltătoare care ar trebui într-adevăr să creeze un şoc în minţile noastre, să ne zguduie cu adevărat. De ce avem această problemă? Și unii din cei care ne conduc cred în mod stupid că pot rezolva aceste probleme acumulând mai mulţi bani, că ne putem proteja de problemele ecologice având mai mulţi bani. Și că putem polua atmosfera pentru că vom avea mai mulţi bani. Iar apoi ne vom proteja cu toţii purtând o mască pe care să o luăm peste tot. Dar ar trebui să facem mai mulţi bani pentru a ne proteja. Nu contează că există probleme ecologice, nu contează. Deci vă veţi deplasa peste tot ca şi cum aţi intra într-o zonă plină de fum.

Toate aceste idei prosteşti apar deoarece ei nu înţeleg valoarea demnităţii umane, nu înţeleg că fiinţele umane sunt mai presus de orice, mai presus de maşini, mai presus de toate lucrurile materiale ale lumii. Nu se discută cum să contrabalansăm dependenţa de maşini. Nu. Se discută despre cum să se mărească sclavia oamenilor faţă de maşini, pentru ca unii să câştige bani. Trebuie să aibă mai mulţi bani şi cu aceşti bani se pot proteja de problemele ecologice. Este absurd. Dar dacă înţelegeţi demnitatea umană, atunci trebuie să înţelegeţi că, în calitate de fiinţe umane, trebuie să luăm măsuri pozitive şi înţelepte pentru a opri toate absurdităţile pe care le-am generat. De exemplu, în prezent majoritatea zonelor de coastă franceze, majoritatea plajelor, sunt poluate. Este firesc. Deoarece au început un lucru ciudat numit „vacanţe estivale la mare”. Aşa că acesta este rezultatul. Faceţi ce vă place. Nu puteţi face asta. Trebuie să înceteze! Cu toate acestea, așa este creierul uman, în loc să înţeleagă faptul că au făcut ceva rău, vor spune „Vom concepe metode noi pentru a elimina poluarea.” Nu vor condamna niciodată greşelile lor, pentru care au ajuns atât de dependenţi de această viaţă bizară pe care o duc la ţărmul mării. Dacă vorbim despre SIDA, veţi fi uimiţi că în America se afirmă că, şi asta chiar în Los Angeles, sunt şapte sute de mii de persoane care se auto-glorifică sub numele de „martiri ai SIDA”. Și asta pentru că au atins acest „țel măreț” ducând o viaţă lipsită de sens, ca şi cum ar participa la o mare revoluţie. Și se consideră mari revoluţionari, mari personalităţi, pentru că au această boală SIDA lăudându-se cu asta. Credeţi cumva că această pretenţie va fi acceptată? Oamenii vor râde de ei. De fapt totul este orientat către bani. Le place să-şi facă publicitate, vorbesc despre ajutoare financiare. Și asta pentru că dacă ar fi avut mai mulţi bani, ar fi luat mai multe droguri. Pentru că nu au bani, spun că sunt nevoiţi să fure.

 Deci trebuie să le dăm bani astfel încât să poată lua droguri, să înceapă o astfel de viaţă. Dacă priviţi lucrurile în ansamblu, oamenii au trăit într-o lume imaginară, toată viaţa lor au tânjit după lucruri complet ireale. Și în momentul în care se confruntă cu faptul că au făcut o greşeală, realizând că nu ar fi trebuit să o facă, atunci bat în retragere şi îşi construiesc o altă imagine glorioasă, artificială şi ireală, afirmând „Oh, suntem măreţi, suntem martiri”. Şi aceasta este, ceea ce numim noi, Kali Yuga, epoca în care tot ceea ce este josnic, tot ceea ce este detestabil, toate lucrurile de care ar trebui să ne simţim ameninţaţi, deven ţeluri pentru oameni. Sper că aţi înţeles că Puterea Atotpătrunzătoare din jurul nostru este cea care înfăptuiește Sahaja Yoga, este cea care v-a adus la Sahaja Yoga, și este cea care v-a dat binecuvântări, este Paramachaitanya, cea prin care totul a putut fi realizat.

 Deci azi ar trebui să ne rugăm să fim din ce în ce mai conştienţi că suntem parte integrantă a acestei Paramachaitanya şi să putem simţi asta, să putem folosi această putere, pentru a ne putea transforma. Dacă simţiţi acest lucru astăzi, cred că deja am progresat foarte mult şi Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru asta! Aşadar când îmi oferiţi această Puja, vă rog să vă amintiţi că mă veneraţi în forma Paramachaitanyei, şi deci trebuie să fiţi conştienţi că vă confruntați cu Realitatea însăși. Cu această înţelegere trebuie să oferiţi această Puja. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Guru Puja, 08 iulie 1979, Dollis Hill, Londra,

Guru Puja - Nabhi, Spirit

8 iulie 1979 - Dollis Hill, Londra, Anglia (inclusiv discurs atasat in engleza si romana)

"Azi este ziua cu lună plină, de aceea este numită Purnima. Gurul trebuie să fie ca luna plină, adică crescut complet, maturizat complet. Există 16 kalas sau faze ale lunii, iar când vine purnima, ziua cu lună plină, toate cele 16 kalas sunt complete. Ştiţi, de asemenea, că în Vishuddhi chakra sunt 16 sub-plexuri. Când Krishna este descris ca Virata, El este numit Sampurna, încarnarea completă a aspectului de Vishnu, pentru că El are 16 faze făcute complet.

Deci numărul de azi este 16; 6 + 1 = 7.

Ei bine, noi trebuie să înţelegem importanţa gurului. De ce ar trebui să avem un guru, când Îl avem pe Dumnezeu? Noi avem o Shakti şi atunci de ce ar trebui să avem un guru? Care este necesitatea de a avea un guru? Guru înseamnă “greutate”, greutate. Noi avem greutate graţie forţelor magnetice din gravitaţia Mamei  Pământ. Deci  guru înseamnă gravitate, gravitatea într-o persoană. De ce avem noi nevoie de un guru? Pentru că, să-L cunoşti pe Dumnezeu este uşor, mai ales în Sahaja Yoga, să fii una cu El. Îndată ce primiţi Realizarea Sinelui în Sahaja Yoga, Sahaja Yoga modernă, voi imediat deveniţi împuterniciţi să daţi altora Realizarea. Se spunea că gurul este persoana care vă face să vă întâlniţi cu Dumnezeu. Acest lucru nu este adevărat, pentru că orice persoană cu realizarea sinelui în Sahaja Yoga poate să ridice Kundalini şi poate să dea altora Realizarea, imediat cum a atins Sahasrara, sau imediat ce s-a deschis Sahasrara. Dar în mod normal, un suflet realizat nu poate să facă acest lucru. Nu orice suflet realizat poate să facă acest lucru, trebuie să aibă autoritatea mea, aşa cum sunt azi

De aceea se spunea că gurul este persoana care vă face să vă întâlniţi cu Dumnezeu; el ridică Kundalini şi vă face una cu Dumnezeu. Pentru că pe atunci, când maeştrii-guru erau realizaţi, ei aveau autoritatea şi puterea de a ridica Kundalini numai după ce atingeau un stadiu foarte ridicat de evoluţie – purificare completă, detaşare completă.

Aşadar, oamenilor le era imposibil să dea Realizarea atunci când abia atingeau starea de realizare. În vechime, cei mai mulţi dntre guru începeau mai întâi să-i cureţe pe oameni. Mai întâi curăţau chakră cu chakră, le aducea Kundalini în fiecare chakră şi apoi le dădea Realizarea. Era o metodă complet diferită. Putem spune că era tehnica carului cu boi.

De aceea o mantră era dată pentru o chakră anume, pentru o chakră cu probleme, acolo unde se oprea Kundalini. Pentru a atinge Realizarea, oamenii lucrau, de regulă, chiar şi 10 ani pe o singură chakră. Eu am cunoscut persoane care au lucrat pe Agnya chiar şi 20 de ani! Dar acum ştiţi că în Sahaja Yoga noi curăţăm chakra simplu, în felul acesta. Aceasta este în legătură cu guna noastră specifică.

Deci prima concepţie – că persoana care vă face să vă întâlniţi cu Dumnezeu este guru - trebuie să fie puţin mai avansată, pentru că, în cazul vostru, este o joacă de copil să ridicaţi Kundalini şi să faceţi pe cineva una cu Divinul. Dar în termenii Sahaja Yoga, încă nu deveniţi guru. Chiar dacă aveţi vikalpa, chiar dacă aveţi îndoieli cu privire la Sahaja Yoga, voi tot puteţi să ridicaţi Kundalini. Chiar dacă chitta/atenţia voastră nu este curăţată, tot puteţi … adevărul pur. Cum, cum a funcţionat în felul acesta, aşa de frumos?

Ceea ce a funcţionat, aş spune, în acest moment, despre care o să vă vorbesc mai târziu - este Divinitatea pură care nu este contaminată de nicio stare în care aţi putea fi, care curge, este absolut Divinitatea pură. Lucrurile erau diferite la alţii, ei trebuiau să se cureţe, să se purifice. Voi sunteţi perfecţi ca instrumente, dar nu ca guru!

Indiferent de defectele vostre, indiferent de lipsurile voastre, când ridicaţi mâinile, Kundalini va vibra la semnul şi la chemarea voastră. Degetele voastre vor vibra cu o putere extraordinară. Puteţi  să întrebaţi pe oricine, vă vor spune că sunt surprinşi şi invidioşi pe voi. Ei nu înţeleg cum de sunteţi instrumente perfecte atunci când ridicaţi degetele, pentru că voi sunteţi creaţi de cineva foarte perfect.

Dar trebuie să înţelegeţi că voi nu sunteţi guru perfecţi şi de aceea aveţi nevoie de un guru care să vă spună ce înseamnă percepţia.

Aşadar, aşa cum v-am spus, guru înseamnă gravitaţie. Voi nu puteţi să spuneţi unde este axa Mamei Pământ, n-o vedeţi, adică n-o puteţi vedea, n-o puteţi simţi, dar se spune că există o axă pe care se roteşte Mama Pământ. Aceasta este o energie, o energie pe care se roteşte Mama Pământ. Tot aşa aveţi şi voi o axă care este Sushumna şi care vă dă gravitate.

Primul lucru important pentru un guru este punctul de gravitaţie, totul este centrat pe gravitaţie. Până când atenţia voastră nu este complet stabilită pe punctul de gravitaţie din interiorul vostru, care se numeşte ‘dhruva’ – într-un punct stabilit, voi nu puteţi deveni guru. Deci gravitaţia voastră se stabileşte în voi prin curăţarea atenţiei, prin urmărirea atenţiei, unde se îndreaptă ea. Cum puteţi să atingeţi punctul vostru de gravitaţie sau ceva care are acel punct de gravitaţie? Cum îl descoperiţi? Îl vom echilibra tot timpul şi când echilibrul este complet, atunci spunem că acesta este punctul de gravitaţie.

Tot aşa ar trebui şi atenţia voastră să menţină punctul vostru de gravitaţie în echilibru complet. Deci primul lucru este faptul că voi ar trebui să fiţi echilibraţi. Dar o persoană echilbrată nu este o persoană fixă, nu este o persoană rigidă. Însă o persoană neechilibrată este o persoană care aleargă peste tot, chiar după ce vine la Sahaja Yoga, aleargă după una, după alta şi o astfel de persoană nu poate dobândi prea multe. Stabiliţi-vă punctul de gravitaţie – punctul de echilibru în Sahaja Yoga.

Acesta este un lucru mai important decât orice altceva. Mai întâi stabiliţi-vă punctul de gravitaţie, apoi veţi fi umiţi cum totul - tot ce vedeţi din afara Sahaja Yogăi în lumina Sahaja Yogăi - este în legătură cu Sahaja Yoga şi în legătură cu punctul vostru de gravitaţie.

Dacă, să zicem, ceva este împotrivă, voi veţi vedea unde este împotrivă. Dacă ceva este pentru, veţi vedea unde este pentru. De exemplu, dacă citiţi o carte, voi veţi şti imediat ce este adevărat şi ce nu este adevărat. Dar dacă nu aveţi acel punct stabilit sau dobândit, atunci veţi aluneca pe această parte sau pe cealaltă parte. Totul vă poate atrage, puteţi să alunecaţi de la adevăr. Deci mai întâi de toate, în interiorul nostru trebuie să fie stabilit acel punct.

Îl puteţi numi ‘dhruva pada’ -  poziţia lui Kundalini din punctul stabilit de la care noi înţelegem că totul radiază din el. Totul este controlat de aici – lumina în interiorul nostru prin care noi vedem ce este întuneric şi ce este realitate. Dar chiar dacă voi preamăriţi toate aceste nume şi le rostiţi şi le invocaţi, ele nu au înţeles pentru voi până când nu dezvoltaţi o disciplină în privinţa lor. Disciplina este ‘sthai bhav’ sau puteţi să-i spuneţi ‘emoţie a permanenţei’ pentru guru seva sau să deveniţi guru.

Voi trebuie să vă disciplinaţi corpul, să vă disciplinaţi mintea, să vă disciplinaţi pe voi înşivă. În Sahaja Yoga, să zicem, este foarte simplu să aveţi acest lucru, adică să aveţi colectivitate, vreau să spun numai colectivitate, dar voi nu sunteţi guru! Aşadar, cum vă disciplinaţi pe voi înşivă?

De exemplu, dacă în corpul unora există lucruri nefireşti, atunci ei trebuie să se ocupe de acest lucru, pentru a stabili în corpul lor calea corectă. Modelaţi-vă corpul. Aceasta nu înseamnă să vă torturaţi corpul, ci să vă stăpâniţi corpul. De exemplu: eu n-o să vă spun să mergeţi să staţi în apă rece ca gheaţa. Este ceva greşit, veţi îngheţa şi oasele voastre vor suferi cumplit. Dar trebuie să faceţi tot ce se cere pentru a asigura supleţea corpului şi pentru ca corpul să poată trăi în orice condiţii. Desigur, trebuie să-l ţineţi în supunere, pentru ca în acest fel să puteţi să staţi cum se cuvine pe pământ, ca să puteţi dormi pe pământ. N-ar trebui să existe probleme în această privinţă. Voi trebuie să aveţi disciplină.

Sahaja Yoga este o adevărată binecuvântare, dar poate să fie uneori o binecuvântare deghizată. Dacă o luaţi de-a gata, veţi intra în derivă. Dacă vreţi să mergeţi mai departe, corpul vostru ar trebui să fie în aşa fel ca voi să fiţi în stare să vă asumaţi multe sarcini, să fiţi în stare să faceţi multă muncă. De voi depinde ce decideţi în privinţa corpului vostru. Vedeţi cum este corpul gurului vostru? Eu fac multă muncă cu corpul meu, muncesc ore în şir, pot să stau trează ore în şir, n-o să spun niciodată că corpul meu nu este bun, el este un lucru aşa de frumos pe care-l am, dar există o tapasya foarte mare, o penitenţă extraordinară, pentru că acesta este un corp uman care trebuie să înfăptuiască ceva – voi ştiţi că Rama, în vremea Lui, a fost nevoit să umble tot timpul desculţ. El era rege şi a fost nevoit să trăiască într-o colibă!

Deci să nu fiţi dominaţi de lux şi confort. Nu vreau să spun să vă torturaţi corpul inutil, nu aceasta este ideea. Pentru că noi trebuie să avem întotdeauna un punct de echilibru! Dar nu vă răsfaţaţi corpul, căci aceasta poate să devină o piedică în penitenţa voastră. Păstraţi-vă corpul curat, respectaţi-l şi el va fi fericit când va vedea că l-aţi folosit pentru a vă scufunda.

Există un cuvânt indian – ‘bhaitak.’ Nu ştiu dacă în engleză există un echivalent pentru acest cuvânt. Bhaitak înseamnă putere de a sta. Aceasta este gravitaţia. Cât de mult puteţi sta într-o postură anume. Care este bhaitak-ul vostru? Ca, de exemplu, pentru studii sau orice, sunteţi întrebaţi:”Care este bhaitak-ul vostru? Aţi atins bhaitak-ul? Este puterea de a fi aşezat într-un punct. Cât timp puteţi să staţi continuu? Acesta este modul în care vi se evaluează gravitaţia. Până când nu aveţi un ‘bhaitak’, voi nu puteţi să fiţi guru.

Deci corpul trebuie strunit cum se cuvine. El trebuie să fie subînchiriat. Nu se pune problema ca voi să slăbiţi sau să vă îngrăşaţi, ci că trebuie să fiţi în aşa fel ca să fiţi în stare să-l folosiţi pentru a fi guru. Uneori, dacă veţi vedea că nu puteţi să dormiţi pe pământ, dacă dormiţi pe pământ 3-4 zile, corpul vostru va fi fericit. O să-l doară o zi-două, o să-l doară, dar acest lucru nu va fi o insultă pentru corpul vostru.

Să vedem cealaltă parte a situaţiei – dacă nu facem baie, dacă nu ne păstrăm în bună regulă, atunci ne insultăm corpul. Aveţi grijă de corpul vostru. Trebuie să aveţi grijă de gingăşia lui, de delicateţea lui, trataţi-l cu respect. Dacă deveniţi barbari, vă insultaţi corpul. Aşadar, corpul este foarte important. El este alcătuit din cinci elemente şi toate aceste cinci elemente din interiorul nostru, ca guru, trebuie să fie strălucitoare.

Aş putea să spun mai multe, dar gândiţi-vă la acest lucru, gândiţi-vă ce trebuie să faceţi cu corpul vostru.: cum o să folosiţi cele cinci elemente din interiorul corpului vostru, să le curăţaţi, să le faceţi frumoase pentru ca lumina voastră să strălucească. Gravitaţia apare în corpul vostru prin felul în care începeţi să generaţi puterea voastră sau principiul vostru de guru, gurutva, principiul autorităţii voastre în punctul de gravitaţie.

Al doilea aspect este că atenţia voastră trebuie să aibă acea gravitate. Atenţia voastră este foarte importantă. O persoană care poate fi perturbată uşor nu este o persoană profundă. Sau cea care cade uşor în emoţii sau în vreun demers intelectual. Ca guru, vor fi tentaţii. Oamenii vor arunca provocări, dacă cineva se prezintă cu o mare flotă intelectuală sau ceva de acest gen! Apoi o să vă simţiţi provocat şi o să spuneţi:”În regulă, să stăpânesc situaţia.” Stăpâniţi-o din poziţia Sahaja Yoga, din poziţia gravitaţiei voastre. Doar staţi jos în gravitatea voastră şi vedeţi singuri: imediat veţi şti cum să stăpâniţi situaţia. Nu este nevoie să vorbiţi cu acea persoană, veţi stăpâni foarte bine situaţia – nu la nivel intelectual, ci în gravitatea voastră.

Atenţia are gravitate, ea coboară egoul şi superegoul celorlalţi. Apoi n-o să fiţi frustraţi. De asemenea, dacă puteţi să începeţi din exterior, s-ar putea ca acest lucru să funcţioneze asupra fiinţelor umane, el funcţionează. De exemplu, studiaţi-vă comportamentul, cum vă comportaţi faţă de ceilalţi. Sau studiaţi-vă atenţia – cum se comportă faţă de exterior, ce vă atrage atenţia. Ce vă atrage atenţia? Studiaţi-vă atenţia şi prin acest studiu veţi fi în măsură să vă stabiliţi atenţia pe maryada ei, pe limitele ei. Odată ce puneţi limite atenţiei, atunci începe să se dezvolte profunzimea. Cel care nu are limite nu poate niciodată să aibă profunzime, se va risipi pur şi simplu, tot timpul, nu va avea deloc profunzime. Deci trebuie să stabiliţi limita înţelegându-vă atenţia, să nu fie mai mult de atât, în regulă, nu mai mult de atât!

Am văzut persoane în Sahaja Yoga care manifestă interes pentru vreun pacient, pentru ei pacientul devine important. Sau arată interes pentru cineva – că acela trebuie să-şi primească Realizarea – să zicem, mama mea, tatăl meu, …al meu, … al meu; ei tot timpul se gândesc la acest lucru: munca mea, îmbrăcămintea mea, ceva al meu şi nu ştiu să tragă o linie. Trebuie să ştiţi unde să trageţi linia, aceasta este maryada. Altfel, doar vă veţi agita, veţi deveni o persoană frivolă. Nu va exista nicio gravitate. Aşadar, trebuie să ştiţi până unde să mergeţi cu cineva atunci când sunteţi în poziţia de guru. Atunci sunteţi maestru. Dar dacă nu ştiţi unde să trageţi linia, aţi putea să depăşiţi linia şi să intraţi în mrejele lui.

Aşadar, cea mai bună cale de a stăpâni o situaţie este să intraţi în starea fără gânduri. Stabilizaţi aceasta încă o dată, şi-ncă o dată, şi-ncă o dată.  Unii mi se plâng că acest lucru nu este aşa de uşor de făcut. Este cel mi uşor lucru de făcut dacă renunţaţi la toate gândurile inutile pe care le produceţi! Şi atunci gravitatea vă va da înţelepciunea să faceţi ce trebuie atunci când trebuie!

Ashramul este locul în care trebuie să învăţaţi să fiţi guru, dar văd că acest lucru nu este întotdeauna un experiment bun. Odată ce au ashram, ei iau totul de-a gata: ei cred că acesta este locul în care noi să venim frumos, în care să trăim, unii vor munci, unii se vor bucura, unii vor plăti, iar alţii nu! Voi trebuie să vedeţi imediat cine este persoana care are cu adevărat autoritate spirituală şi s-o urmaţi! Noi, în schimb, ne amestecăm cu cine are autoritate spirituală inferioară. Şi acea persoană doarme până la ora 9:00! În ashram nimeni nu trebuie să doarmă după ora 6:00, e ceva absolut. Trebuie să vă culcaţi devreme şi să vă treziţi devreme! Trebuie să vă treziţi cu toţii la 6:00! Ştiţi la ce oră se trezeşte Mama voastră? Şi descopăr că aici nimeni nu e treaz! În India noi ne trezim cu toţii foarte devreme. Dar aici văd că nimeni nu face aşa şi atenţia mea este pe mine.

Pentru asta v-aţi născut, de veacuri căutaţi acest lucru, iar acum, când îl aveţi, trebuie să vă disciplinaţi pe voi înşivă; dar eu am văzut că în ashram, unde oamenii plătesc o sumă mare, au un randament mai mare la ora 4, la ora 3, pentru că în Sahaja Yoga totul trebuie să vină din voi. Aceasta este ora!

Eu pot, cel mult, să le spun celor care nu sunt bine să plece un timp din ashram şi să se întoarcă în ashram după aceea. Acest lucru este oarecum de folos, dar nu prea mult, pentru că eu sunt şi Mamă, nu numai guru. Voi ar trebui să vă maturizaţi mai repede şi apoi eu pot să forţez lucrurile asupra voastră. Căutaţi cusururi altora, dar nu le vedeţi pe ale voastre. Trebuie să aveţi o disciplină, o oră când să vă treziţi dimineaţa, să faceţi Puja sau altceva; să petreceţi împreună măcar jumătate de oră. Ar trebui să vă treziţi la 6 sau la 6:30, să vă aşezaţi şi să faceţi meditaţie. Acum trebuie să vă fac eu reguli, pentru că voi nu vreţi să vă faceţi. Sunt, de asemenea, uimită că mulţi nu ştiu nici măcar să-mi facă Aarti pe de rost. Aceasta este Sahaja Yoga! Şi pentru că aceasta este Mahamaya, trebuie să învăţaţi voi singuri, voi singuri trebuie să faceţi aceasta!

Este uşor să vorbeşti despre Sahaja Yoga, este foarte uşor să te ridici şi să vorbeşti, voi vorbiţi pentru că aţi auzit de la Mama. Asta n-o să aibă nicio impresie asupra nimănui, se va risipi în văzduh, pentru că acest lucru trebuie să vină din centrul vostru de gravitate. Acesta este cel mai măreţ lucru pe care-l puteţi face voi înşivă: să vă disciplinaţi complet pe voi înşivă. Şi disciplinându-vă pe voi înşivă, corpul vă va fi în regulă, atenţia vă va fi în regulă.

Atenţia se corectează în multe feluri. Aşa cum am spus, urmăriţi-vă atenţia – unde merge atenţia?

Ei bine, despre ce altceva să vorbim, în afară de Sahaja Yoga? Există ceva mai frumos sau mai interesant, mai expresiv decât Sahaja Yoga? Şi care este sarcina unui guru? Aceasta nu este altceva decât expunerea lui Parabrahma-însuşi: întreaga lucrare a Divinului, aceasta este munca unui guru. Munca unui guru în timpurile moderne este să expună lucrarea completă a lui Parabrahma. Nu numai să ridice Kundalini! Dar după ridicarea lui Kundalini, voi trebuie să fiţi în măsură să vorbiţi despre puterile divine şi despre toate celelalte. Pentru aceasta trebuie să învăţaţi, trebuie să citiţi, trebuie să înţelegeţi. Înţelegeţi voi acum diferenţa dintre un guru din vechime şi un guru modern? Pentru că ei au crescut cu o disciplină foarte riguroasă, încât abia dacă exista un guru sau doi! Ei au trecut prin astfel de studii, şi interogatorii, şi examinări, şi teste şi cam 75 au devenit în timp guru. Dar noi trebuie să fim rapizi şi cea mai bună cale este să vă evaluaţi voi înşivă.

Probabil tradiţia ţărilor occidentale nu acordă mult dinamism pentru disciplină. Aceasta se numeşte să vă retezaţi singuri. Dar o persoană disciplinată este singura care poate deveni sahaja yoghin. Spontaneitatea lucrează cel mai bine într-o persoană disciplinată. Persoana disciplinată este cea care cunoaşte tehnica, iar spontaneitatea este energia. Dar ce va face spontaneitatea cu o persoană care se risipeşte? Ea nu poate să lucreze, instrumentul este aşa de oribil. Aşadar, disciplinaţi-vă pe voi înşivă, iar ceilalţi se vor disciplina prin comportamentul vostru.

Imediat cum vă disciplinaţi pe voi înşivă, când deveniţi guru, voi aveţi privilegii aparte ca maestru. Şi acest lucru era înainte folosit ca armă de mulţi maeştri, voi n-aveţi nevoie s-o folosiţi, vă spun acest lucru doar ca informaţie. Toţi guru au avut un temperament foarte aprins. De exemplu, Allaudin Khan Saab, care era un mare muzician, a fost maestrul lui Ravi Shankar; noi am ajuns acolo tatăl meu fiind consilier politic al Maharajahului din Mayyar, eram şi eu acolo. Pe atunci Ravi Shankar era un artist renumit peste tot, era un artist foarte bun, iar gurul lui avea mare respect pentru tatăl meu, se purta cu mare respect faţă de tatăl meu. Aşadar, Ravi cânta ceva, era foarte bun la mridang, cânta la mridang pentru tatăl meu în acea zi, o lahara, o melodie simplă care se interpretează la mridang. Deci tatăl meu îl rugase pe Shankar să cânte. [pasaj lipsă].

Şi vedeţi, la cea mai mică scăpare, ei vor lua instrumentul şi vă vor lovi, aşa că oamenii trebuie să fie foarte atenţi când stau lângă o piatră! Oamenii ar trebui să stea departe de ei, căci ei vor lovi cu pietre; vor ţine cu ei o chimta, o chimta mare ca aceasta şi-i lovesc pe cei care se apropie de ei. La cea mai mică scăpare, ei dau cu chimta în discipol. Era un obiect lung, făcut din oţel, iar chimta este bifurcată. Şi ei lovesc persoana în felul acesta. După cum ştiţi, aşa stăteau lucrurile înainte de venirea mea ca guru, vedeţi, este foarte greu să fii guru şi mamă, eu nu pot să fac ambele lucruri deodată. Dar aceea era situaţia -  chiar cei mai mari artişti care cântă azi, să zicem că acum aţi aflat despre Khan Saab, mergeţi şi-l întrebaţi pe el despre gurul lui, cât timp a luat bătaie, categoric a luat bătaie pentru fiecare swara pe care a greşit-o, aceasta era absolut castitate, absolut disciplină. Dacă guru spunea “Mâine la ora 5,” trebuia sa fii acolo la ora 5, indiferent dacă gurul venea sau nu! Şi acesta era stilul indian pentru orice artă – disciplină totală. Fără disciplină nu se împărtăşeşte nici educaţia. Cumpliţi supraveghetori! Ei foloseau ceea ce voi nu folosiţi aici, în Sahaja Yoga.

In Sahaja Yoga nu este nevoie să se folosească mânia. Pentru că eu nu v-am împărtăşit nicio cunoaştere cu mânie. Cu greu aţi găsi pe cineva care să mă fi văzut că mi-am pierdut cumpătul. Aşadar, nu aceasta este calea prin care noi să împărtăşim celorlalţi cunoaşterea ca sahaja yoghini. Noi trebuie să fim foarte blânzi, foarte dulci, graţie acestui model, care este propriul vostru guru, pentru că Ea este dulce, Ea este foarte blândă şi este foarte persuasivă şi bună. La fel trebuie să fiţi şi voi, graţie acestui model pe care l-aţi învăţat. Iată de ce nu urmaţi modelul celor care au temperament aprins şi care-şi pierd cumpătul. Nu se cuvine ca sahaja yoghinii să fie aşa. Vreau să spun că ei au puteri foarte mari şi ar putea pur şi simplu să prefacă pe cineva în cenuşă, vedeţi, aceasta este mânia cu care trăiesc ei. Şi ei au avut undeva un guru ca – aş spune ca stânca  Gibraltar!– care stă în faţa voastră şi vă loveşte în cap. Măcar o surpriză – trebuie să luaţi o bătaie bună de la el, altfel el nu este gurul vostru! Acesta era sistemul.

Ei  bine, avem un mare artist care stă aici şi el cu siguranţă îşi aminteşte de el , de gurul lui, care trebuie să-l fi bătut frumos ca să-i împărtăşească cunoaşterea. Ei spuneau:”Fără bătaie şi fără daltă, nu poţi să-l faci bun pe un discipol.” Şi acesta este momentul în care voi veţi arăta aceasta şi veţi dovedi că mama voastră este extrem de bună şi că voi aţi fost dăltuiţi frumos prin propria voastră dăltuire. De aceea vă spun să faceţi acest lucru voi înşivă, pentru că eu, ca Mamă, nu pot s-o fac.

Şi de aceea aceasta este responsabilitatea voastră. Vreau să spun că azi este ziua când noi trebuie să decidem acum cu toţii că vom deveni guru. Eu o să mă retrag ca guru; este bine să vă fiu Mamă. Acum voi trebuie să fiţi guru pentru ceilalţi şi pentru aceasta voi trebuie să ştiţi ce trebuie să dobândiţi. Voi aveţi în interior toate puterile şi puteţi să le şi manifestaţi. Dar nu puteţi avea un discipol până când nu deveniţi guru. Aceasta este singura diferenţă care există. Dacă vreţi să aveţi un discipol, atunci trebuie să vă cizelaţi voi singuri în aşa fel ca imediat cum vă văd, oamenii să spună cu acea gravitate:”Acesta este cineva.”

Eu cred că este suficient pentru azi. Vom face Puja. Numai că - ultimul lucru, cel mai important, este că voi nu puteţi să vă prefaceţi. Acest lucru trebuie să fie realitate. Vedeţi, stând ca o persoană mare, impozantă, voi nu puteţi să deveniţi aşa. Dimpotrivă, oamenii vor crede că sunteţi nebuni. Aceasta trebuie să fie din interiorul vostru, trebuie să dezvoltaţi acea demnitate în interiorul vostru, acel calm, acel echilibru, acea înţelegere în interiorul vostru. Un calm plin de bunătate, o personalitate frumoasă, binevoitoare, dar care stă deasupra tuturor celorlalţi prin gravitatea lui, prin profunzime, prin gentileţe, prin generozitate, prin comportament corect, prin îngrijire, prin curăţenie şi, mai presus de orice, prin iubire, cu inima asemeni unui ocean, cel mai iertător.

Sunt sigură că anul viitor vom avea aici guru înconjuraţi de discipoli.

Dumnezeu să vă binecuvânteze !"

Gura Puja- 14 iulie 1984, Leysin Elvetia

S h r i   M a t a j i   N i r m a l a   D e v i

Mă plec în faţa tuturor sahaja yoghinilor din lume.

Este foarte emoţionant să vă văd adunaţi aici în număr aşa de mare pentru a face Guru Puja. A-L venera pe Gurul vostru în persoană este considerat a fi cea mai înaltă binecuvântare. Dar în cazul meu este o combinaţie foarte diferită, căci eu sunt Mama voastră şi Gurul vostru. Aşadar, puteţi să înţelegeţi cum şi-a venerat Shri Ganesha Mama. Voi toţi sunteţi creaţi în aceeaşi imagine, în imaginea lui Shri Ganesha care şi-a venerat Mama şi apoi a devenit Adi Guru. El este esenţa primordială a principiului de maestru. Numai mama poate să facă din copil un maestru. Şi numai Maternitatea din orice Guru – fie bărbat, fie femeie – îl poate face pe discipol un guru. Aşadar, voi trebuie mai întâi să deveniţi profeţi şi să dezvoltaţi în interior acea maternitate şi apoi puteţi să-i faceţi pe alţii profeţi.

Acum – ce trebuie să faceţi voi, după realizare, pentru a deveni Guru? Guru înseamnă gravitate. Gravitate înseamnă o persoană care este gravă, care este profundă, care este magnetică. Aşa cum aţi învăţat, în Sahaja Yoga realizarea are loc fără niciun fel de efort. Deci în mod normal, un Guru încearcă să-i facă pe discipolii lui fără efort, stare care se numeste Prayatna Shaithilya – care înseamnă „relaxaţi eforturile.” Voi v-aţi primit Prayatna Shaythilya, altfel Kundalini a voastră nu s-ar fi ridicat.

Apoi, a doua etapă este Vichara Shaithilya – conştiinţa fără gânduri. Şi pe aceasta aţi primit-o fără efort. Iar a treia este negarea completă a gândului, Abhaya, starea de beatitudine şi de pace. Aşadar, trebuie să se înţeleagă că voi trebuie să treceţi prin aceste trei etape. Ma întâi, când voi vă primiţi realizarea, toate aceste etape apar spontan în acel moment. Când voi ridicaţi Kundalini a altora, aceste lucruri se petrec spontan şi la ei. Şi voi aveţi, de asemenea, acea putere de a ridica şi de a stabiliza Kundalini în alte persoane. Dar noi trebuie să înţelegem de ce trebuie să facem în acel fel, de ce trebuie să avem Vichara Shaithilya. Pentru că atunci când proiectaţi un gând, el este artificial. El nu este realitatea.

Gândul stă întotdeauna între voi şi realitate. Când depuneţi un efort, voi staţi împotriva devenirii. De exemplu, dacă eu trebuie să vă vindec, eu doar îmi pun mana şi gata – fără efort – pentru că eu sunt acel lucru. Voi vă primiţi realizarea pentru că eu sunt acel lucru. Eu nu fac niciun efort, nu mă gândesc la asta, eu sunt asta! Acest lucru se poate  face doar privind la cineva, sau doar punând atenţia pe cineva. Se poate face printr-o mică dorinţă – pentru că voi sunteţi acel lucru. Voi puteţi să daţi o formă după placul vostru. Puteţi să luaţi aurul ca exemplu. Aurul are calitatea de a-şi păstra luciul. El nu trebuie să se gândească că are calitatea de a nu-şi pierde luciul, el nu trebuie să depună niciun efort, el este! Aşadar, pentru a fi, pentru a fi, voi nu trebuie să depuneţi niciun efort. Dacă trebuie să depuneţi un efort, asta înseamnă că voi încă nu sunteţi acel lucru.    

Dacă vă uitaţi la soare, el străluceşte. El nu trebuie să depună niciun efort pentru a străluci, el străluceşte. Deci dacă voi trebuie să depuneţi un efort pentru a fi aceasta, înseamnă că voi nu sunteţi aceasta, că voi încercaţi, sunteţi artificiali. Florile sunt frumoase, deci ele nu au nevoie să se înfrumuseţeze. Şi aceasta este ceea ce trebuie să înţelegeţi – că, dacă înnăscut sunteţi aceasta, dacă deja aţi devenit, atunci ce nevoie aveţi să mai depuneţi efort?

Dar când noi spunem aceste lucruri, atunci oamenii cred că voi trebuie să fiţi letargici, că voi n-aveţi nevoie să faceţi nimic, că voi deveniţi Guru fără să faceţi nimic. De aceea, de la bun început, am spus că aceasta are loc în etape. Aşadar, prima etapă este cea a lui Shri Ganesha – cum se abandonează el lui Shakti, Mamei – acesta este începutul. Dacă nu vă puteţi abandona, asta nu înseamnă că voi nu faceţi nimic, dar abandonul înseamnă venerare, respect faţă de ceea ce este mai înalt, supunere faţă de ceea ce este mai înalt. Nu a argumenta, nu a reacţiona, ci acceptare. Absorbţie, aşa cum un copil absoarbe laptele mamei fără să pună întrebări, fără să raţioneze. De aceea a spus Christos „Voi trebuie să deveniţi asemeni copiilor.” Dar dacă puneţi întrebări, atunci nu mai sunteţi un copil!   

Aşadar, prima etapă pe care trebuie voi s-o dezvoltaţi este etapa de copil. Dar copil care să fie realizat, care să aibă o gravitate! Dacă voi puteţi să dezvoltaţi mai întâi copilăria, atunci totul ia cursul corect, pentru că maturitatea nu poate să aibă loc până când nu începeţi cu începutul. Şi gravitatea înseamnă maturitate, nu frivolitate. Aşadar, calitatea lui Shri Ganesha, aşa cum ştiţi, este faptul că el are Viveka, asta înseamnă că el are discernământ. El „are” înseamnă că el „este” discernământul. Deci încercaţi să vă dezvoltaţi puterea discernământului astfel ca Shri Ganesha să vă dea înţelepciunea – subuddhi – înţelepciunea. Şi de aceea voi trebuie să aveţi dependenţă de Shri Ganesha. 

La acest punct voi trebuie să faceţi o negare a eforturilor, orice eforturi anti-Ganesha, sau anti-inocenţă trebuie negate. Deci negarea efortului trebuie dobândită prin negarea a tot ce înseamnă efort – înseamnă efort de negaţie. Aşadar, la început nu veţi fi fără efort, este nevoie să faceţi efort pentru aceasta. Aşa cum a spus Christos „să nu aveţi ochi adulteri,” cum faceţi ca ochii voştri să fie inocenţi? În Sahaja Yoga noi avem o metodă prin care încercăm să ne distragem ochii de la efortul care-i face adulteri, cum ar fi, de exemplu, să ne punem atenţia, să ne punem ochii pe Mama Pământ, pe iarbă, pe copaci.

Deci sustragerea, sustragera efortului însuşi este efort. Persoanele noi care au venit recent trebuie să înţeleagă ca trebuie să facă şi ele tot felul de eforturi pentru a pune capăt eforturilor. De exemplu, unii au avut o viaţă foarte confortabilă, pot vorbi despre tot felul de renuţări, dar când e vorba de confort, ei vor confort. Astfel de persoane ar trebui să încerce să scape de obişnuinţa confortului – să doarmă pe Mama Pământ. Unii au aşa o atenţie că tot timpul se uită ba într-o parte, ba în alta, nu pot să privească într-un punct, deci stabilizaţi-vă atenţia. În felul acesta, veţi vedea, vă veţi disciplina pe voi înşivă.

Deci efortul pe care-l depuneţi este foarte important la început, când veniţi la Sahaja Yoga. Un alt lucru foarte obişnuit în Occident este limbajul dur, sarcasmul şi rănirea celorlalţi – este un mod foarte subtil de violenţă. Sau dacă sunt cu adevărat obtuzi, ei ar putea, de asemenea, să înceapă să vorbească exprimându-şi egoul:”Eu, eu, eu..” Astfel de persoane ar trebui să se oprească complet, să facă un efort să se oprească, pur şi simplu să nu vorbească.   

Priviţi-vă mintea – încearcă ea să spună ceva sarcastic, fără sens? Deci această urmărire cere şi ea efort. Aşadar, este uşor să încolţească sămânţa, dar apoi trebuie să se depună efort pentru a avea grijă de micul lăstar. Şi când acesta se maturizează, atunci el este pe picioarele lui. Deci primul efort trebuie făcut pentru a vă proteja faţă de mintea voastră pe care aţi construit-o prin egoul sau prin superegoul vostru care intră pe un făgaş greşit - de efort.

Dar uneori, aveţi grijă, trebuie să fiţi prudenţi. Şi cea mai bună cale de a fi siguri asupra prudenţei este să vă menţineţi pe centru, nu mergeţi cu nimic la extrem. De exemplu, unora le place, să zicem,  foarte mult muzica şi vor urmări numai muzica. Unora, să zicem, le place foarte mult poezia şi vor urmări numai poezia. Nu e nimic greşit în aceste lucruri. Dar orice aţi obtine din aceste lucuri trebuie aduse înapoi în colectiv, de ele trebuie să se bucure toţi ceilalţi şi voi, de asemenea, să vă bucuraţi de ceea ce au găsit ceilalţi. 

De exemplu, cineva care este un om foarte învăţat şi o persoană uscată, acea persoană trebuie să facă un efort pentru a se face dulce. Aşadar, încercaţi să vă neutralizaţi natura extremă venind la centru şi cea mai bună cale este să spuneţi:”Îmi place totul. Îmi place felul în care mă menţii Tu, sunt fericit în acea stare.” Şi de asemenea, sugeraţi-vă, autosugestionaţi-vă „Eu sunt satisfacţia, eu sunt demnitatea.” Încercaţi să impuneţi asupra voastră acele virtuţi şi  acea corectitudine şi apoi puneţi-vă singuri întrebarea „Dacă eu sunt demn, cum aş putea să fac aşa? Şi întrebaţi-vă şi judecaţi-vă singuri în aceste privinţe. 

De exemplu, dacă cineva care este un avar spune „O, trebuie să fiţi generoşi!” , atunci puteţi să spuneţi că acela este un ipocrit. Dar dacă-şi pune singur întrebarea dacă este zgârcit, atunci el nu este ipocrit. Deci când voi puneţi toate aceste valori artficiale asupra voastră, ca un fel de scop, şi apoi încercaţi să atingeţi acel scop prin propriile voastre eforturi, atunci voi deveniţi acel lucru.

Aşadar criticaţi-vă pe voi înşivă, nu-i criticaţi pe alţii şi aflaţi ce este rău cu voi. Pentru că la ce vă foloseşte să ştiţi ce e rău cu alţii? Este ca şi cum Anglia ar încerca să amelioreze condiţiile din India şi India ar încerca să amelioreze condiţiile din Anglia!

Dar şi aici creierul uman are o ieşire. Când încearcă să se critice pe ei înşişi, ei găsesc un sac care se numeşte Vishuddhi stâng şi se stabilesc acolo. Cu cât sunteţi mai vicleni, cu cât sunteţi mai inteligeţi, cu atât mai rău stă Vishuddhi! Apoi le puneţi pe toate acolo, le aşezaţi frumos să stagneze, să se sedimenteze acolo toate tipurile de murdărie şi să se acomodeze frumos cu voi. Este ca şi cum o gospodină leneşă adună toată murdăria din casă şi o îngrămădeşte într-o cameră, încuie camera şi crede că a fost foarte eficientă.

Voi trebuie să înfruntaţi aceste lucruri, trebuie să vă corectaţi, trebuie să vedeţi aceste lucruri şi în felul acesta deveniţi puternici. Pentru că, dacă  maşina voastră este defectă, la ce vă foloseşte să amelioraţi maşina altcuiva? Şi când maşina voastră este defectă, o puneţi sub lacăt, o încuiaţi şi spuneţi „Acum e-n regulă.” Sau acuzaţi pe cineva de una, de alta, este vina altcuiva, nu a voastră! Mulţumesc lui Dumnezeu pentru Sahaja Yoga, că voi azi v-aţi primit cu toţii realizarea, aşa că nu eu trebuie să fac acea curăţare, puteţi s-o faceţi voi singuri!    

  

Aşadar, pe scurt, pentru a deveni propriul vostru Guru, de la bun început încercaţi să vă spuneţi vouă înşivă, separaţi-vă de de voi înşivă şi spuneţi „Hello, domnule, ce mai faci? Hai cu mine.” Dar în Sahaja Yoga oamenii cad brusc într-o mare inepţie a egoului şi se cred mari guru, se cred oameni măreţi, Avadhutas, aşa ceva se cred! Şi dacă-i întrebi, ei vor spune „Mamă, Mamă, Te iubesc foarte mult.”  

Aşadar, ei cred că mă iubesc pe mine şi atunci este datoria mea să-i ţin curaţi! Aceasta nu este atitudinea unui guru! Ceea ce face Gurul este să se cureţe pe sine, să-i cureţe şi pe ceilalţi şi să ofere acele flori Zeilor.  Până să deveniţi cu toţii guru, eu sunt Gurul vostru, dar odată ce deveniţi guru, atunci eu sunt Zeitatea voastră. [translatorul O roagă pe Mama să explice]. Atâta timp cât ei nu sunt guru, eu sunt Gurul lor. Până în momentul când ei ating acea stare. Când ei au devenit guru, atunci eu sunt Zeitatea lor. La fel ca şi toţi Guru, de exemplu, Mohammd Sahib a vorbit despre înviere, pentru că El era un Guru, şi tot ce a spus,  El a spus cu deplină încredere arătând punctul în care se uită sau de unde îşi primeşte îndrumarea. Ca şi Moise, ca şi Christos, şi El arăta cu două degete către Tatal Lui.

Aşadar, până să deveniţi propriul vostru Guru, la început depuneţi efort, apoi treptat puteţi obţine aceasta fără efort. Lipsa de efort nu trebuie să fie certificată, dar voi o puteţi verifica. Dacă o persoană este plină de discernământ, în prezenţa acelei persoane şi alţii deprind discernământul. Dacă o persoană este onestă, în prezenţa ei devin şi alţii oneşti. În sanskrită se spune „Yatha Raja, Tatha Praja”  - cum e regele, aşa sunt şi supuşii. Când sunteţi Gurul, voi sunteţi exemplul. Voi trebuie să fiţi exemplul! Am văzut persoane care sunt guru, care se autointitulează guru, de diferite  categorii şi de diferite stiluri de viaţă, cum sunt profesorii, învăţătorii, pe care-i puteţi numi guru non-spirituali. Şi ei, când urmează un stil de viaţă lumesc, şi  nu ceva excepţional, atunci discipolii lor îşi pierd încrederea în ei.

Chiar liderii politici când ... să zicem că un lider politic este licenţios, are slăbiciuni, atunci oamenii care încearcă să-l urmeze nu au respect. Aşadar, şi ei trebuie să aibă un caracter personal, un sistem personal de valori. Şi atunci cum rămâne cu guru spirituali? Ei trebuie să fie oameni de excelenţă. N-ar trebui să fie două tipuri de viaţă, una în exterior şi alt în interior. Atunci când exteriorul şi interiorul devin una, atunci aceasta este ipostaza fără efort şi aceasta este ce trebuie să se facă. Interiorul şi exteriorul trebuie lucrate din interior. Pentru aceasta voi nu puteţi să aduceţi exteriorul în interior, dar ceea ce este în interior trebuie să iasă în afară.  

Deci acesta este începutul în Antar Yoga, Yoga interioară. În cea de-a doua etapă voi trebuie să deveniţi fără gânduri. Acesta este un lucru foarte important în Occident, pentru că ei trăiesc în gânduri, ei nu au alte probleme de natură grosieră. De exemplu, ei sunt educaţi în aşa fel ca să le fie teamă de lege. Aşa sunt ei educaţi, să-şi ţină covoarele curate, totul curat, vedeţi, foarte stricţi în păstrarea curăţeniei peste tot. Toate lucrurile grosiere sunt ţinute curate. Şi apoi ei încearcă să se ajusteze pe ei înşişi, se ajustează în interior. În exterior ei sunt nişte domni, dar în interior, în gândurile lor, ei nu sunt curaţi. În comportamentul lor, ei nu sunt curaţi, ochii lor nu sunt curaţi. În interior există otravă şi lor le place să arunce în afară această otravă şi uneori ea iese în formă de sarcasm. Ea iese uneori în forma actelor lor sinistre de agresiune asupra altor ţări. Ei pot pune la punct distrugerea completă a lumii şi nu se gândesc că e ceva rău cu acest lucru, pentru că aceasta este o ideologie pentru care... este o gândire pentru care ei se luptă. Atâta timp cât există o ideologie, există o gândire, există un tip de discurs sublim, după care ei pot să facă ce vor.

Această murdărie este foarte sofisticată. De exemplu, oamenii care nu fac baie pot folosi unele lucruri artificiale pentru a mirosi frumos. În interior trebuie să fie curat şi iată de ce trebuie mai întâi făcute eforturi pentru a avea gânduri bune! Priviţi-vă mintea – cum gândeşte despre ceilalţi? Eu aş spune că rasismul este una din bolile care vine tot de acolo. Am văzut persoane care sunt foarte sus-puse, sofisticate, care poartă îmbrăcăminte imaculată şi când e vorba de o astfel de persoană dintr-o ţară în curs de dezvoltare, sau să zicem, de altă culoare, atunci se aruncă o remarcă – am văzut că se întâmplă aşa, chiar dacă ei sunt sahaja yoighini.

Eu spun toate acestea pentru sahaja yoghini, nu pentru alţii. Acea materie moartă, pe care noi o numim moartă, revine la viaţă. Aşadar, mintea este murdară, plină de pofte, de lăcomie, de mânie, de invidie şi iată de ce noi trebuie să fim foarte, foarte atenţi. La cei care au devenit sofisticaţi, slăbiciunile lor au devenit şi ele sofisticate şi iată de ce invidia este o boală obişnuită. Aşa cum zilele trecute am întrebat pe cineva „De ce tatăl este aşa de supărat pe fiu şi pe propriul lui frate?” Răspunsul a fost:”Pentru că fratele are grijă de fiu la Londra.” Vreau să spun că el ar trebui..., în mod normal, orice persoană ar trebui să fie recunoscătoare că „Cineva are grijă de fiul meu în lipsa mea.” Dar individul este invidios din cauza posesiunii, iar posesiunea apare din nesiguranţă, iar nesiguranţa apare în interiorul nostru pentru că noi îi facem pe alţii nesiguri. Există multe motive de insecuritate, dar unul dintre ele este pentru că noi suntem urâţi şi pentru că vedem acea urâţenie în ceilalţi.

Acum – această murdărie interioară trebuie să fie îndepărtată cu efort mai mare decât murdăria din exterior şi acea murdărie interioară voi puteţi s-o urmăriţi şi s-o vedeţi singuri. Unii încearcă să-i domine pe alţii, să le spună diverse lucruri doar pentru a se arăta şefi. Acum – urmăriţi mai întâi, aţi făcut suficient pe şeful cu voi înşivă? V-aţi stăpânit suficient? Sunteţi voi propriul vostru stăpân, sau încă lăsaţi de dorit aici? Cei care nu s-au stăpânit pe ei înşişi vor să-i aibă pe alţii în stăpânirea lor. Dar cel care se stăpâneşte pe sine nu are nevoie să stăpânească pe nimeni. El devine maestrul. El nu trebuie să depună niciun efort, el stăpâneşte. Şi sunt aşa de multe trucuri prin care el poate să stăpânească, aşa de multe lucruri prin care el poate să corecteze. Ar putea să nu spună nimic, ar putea să nu facă nimic, dar el pur şi simplu stăpâneşte. Fără ca el să facă ceva, fiecare învaţă o lecţie. Dar ei ştiu că cineva este maestrul maeştrilor! S-ar putea ca o astfel de persoană să arate deloc arogantă, simplă, inocentă, dar aceasta este Mahamya, aceasta este iluzia.     

       

Deci persoana care este acea putere nu vrea să se arate în exterior. Dimpotrivă, ea se arată oamenilor într-un fel pe care oamenii-l cunosc. Vreau să spun că după modul cum se întâmplă în viaţă, noi începem să înţelegem că nu trebuie să facem niciun fel de etalare. Când avem pe cineva în acest fel, să încercăm să-l urmăm. 

Aşadar, în cea de-a treia etapă, efortul trebuie să fie de a-l urma pe Gurul vostru, odată ce acela a devenit acum un model, un model pe care voi trebuie să-l urmaţi. Dar în acest demers sahaja yoghinii pot să fie şi superficiali. Unul dintre sahaja yoghini obişnujia să poarte un şal într-un anume fel. Şi am trimis la el pe câţiva sahaja yoghini pe care să-i ajute, cărora putea să le fie guru şi ei au început să poarte şaluri în acelaşi fel!

Acest lucru nu este exterior; voi trebuie să urmaţi interiorul. Aşadar, când deveniţi Guru, voi deveniţi Guru, voi deveniţi. Aceasta este o metodă scurtă – doar deveniţi. Acum – dacă vă înfruntaţi singuri, veţi şti că există nişte paşi pe care trebuie să-i traversaţi pentru a deveni. Chiar acum, când eu vă vorbesc, voi vă gândiţi la ceilalţi – “O, Mama despre el vorbeşte” – nu despre voi. În felul acesta trebuie voi să luaţi aceasta în interior, absorbţia din Gurul vostru, adică trebuie să vă vedeţi pe voi înşivă. Acum – acest lucru este foarte important dacă noi trebuie să devenim profeţi care vor face alţi profeţi

Etapa superioară este că Gurul devine o Zeitate. Când voi spuneţi Guru Brahma, Guru Vishnu, Guru Devo Maheshwara. Ei urcă până la acel punct dar nimeni nu spune că Gurul este Devi. Voi puteţi să aveţi un stadiu mai înalt decât Brahma, Vishnu, Mahesha. Pentru că starea de Guru este când voi aveţi inocenţa tuturor acestora – Brahma, Vishnu, Mahesha – puterea inocenţei Lor. Dar apoi spuneţi la sfârşit “Guru Sakshat Parabrahma” şi Parabrahma este puterea Mamei care curge prin voi. Deci voi deveniţi instrumentul acelei Paramchaitanya – dar cum? Nu numai că evoluaţi voi înşivă, dar acum deveniţi reflectorul Zeităţii voastre pentru a vă dezvolta în reflectorul de la Guru la acea stare.

În acel stadiu voi începeţi să controlaţi toate elementele. Iată de ce toate aceste încarnări ale lui Adi Guru au avut controlul asupra elementelor! Brahmadeva este absolut manifestat prin ei. Deci din Ganesha care este Adi Guru, El s-a născut sau s-a manifestat prin aceştia trei – Brahma, Vishnu, Mahesha şi al patrulea, Shri Ganesha. Aşadar, Brahmadeva devine simbolul Gurului şi aşa cum ştiţi, Ganesha este Chatvari, este întotdeauna (exprimat) în patru, El devine aceştia patru în expresie, în manifestare. Şi din moment ce voi deveniţi Brahmadeva, la acel stadiu voi controlaţi toate elementele.

Aşadar, azi eu trebuie să vă explic diferitele stadii ale Gurupada – starea de Guru.

Şi ar trebui să se înţeleagă că ceea ce suntem azi  noi suntem extrem de binecuvântaţi şi norocoşi că în acest timp scurt voi aţi început de la zero şi aţi devenit lotuşi. Lotusul va îmbia multe insecte şi le va preface în lotuşi. Este numit Madhukar, madhukar, cel care culege madhu, nectarul… cum îi spuneti? …mierea. 

Când ei dau de nectar, ei înşişi devin lotuşi. Toată murdăria, iazul murdar este acoperit de aceste flori de lotus. Şi acel lotus, care este Gurul, creşte mai înalt şi atunci este oferit Zeiţei – acela este lotusul in care rezidă Ea! Ea rezidă în inima platformei, o platformă pe care a creat-o acest lotus. Dar pentru a O suporta pe Ea în inima voastră, voi trebuie să aveţi o inimă! Există aşa de multe calităţi ale Gurului despre care eu v-am vorbit. Toate calităţile bune, cele 12 calităţi ale tuturor aspectelor ar trebui manifestate complet într-un Guru. Şi posesorul acestor calităţi este Shiva. Aşadar, în felul acesta esenţa lui Shiva … din Brahma, Vishnu, Mahesha, calităţile lui Mahesha ar trebui să strălucească prin voi. Calităţile lui Vishnu, ale Dharmei – mai întâi voi trebuie să faceţi efort pentru a deveni dharmici, pentru a fi echilibraţi. Apoi voi evoluaţi. Apoi deveniţi una cu Virata şi apoi voi puteţi da Dharma celorlalţi.

Aşadar, trebuie să ştiţi că acest lucru se întâmplă cu voi stadiu după stadiu şi nu deveniţi ipocriţi, ci deveniţi realitatea şi realitatea este aratată prin  fiinţa însăşi. În felul acesta evoluaţi voi. Aşadar înţelegeţi realitatea în interiorul vostru, înfruntaţii-o, rezolvaţi-o. Dar de cele mai multe mult am văzut că, atunci când eu vorbesc cu cineva, imediat “Nu, Mamă, eu nu sunt aşa. Nu, Mamă, eu n-am spus aşa, nu este adevărat.” Unor persoane de acest fel le-ar plăcea să stea în faţă, sau să se arate grozave, sau altceva, dar nu acest lucru este important. Ceea ce este important este cât de mult vă cunoaşteţi pe voi înşivă – aceasta este Realizarea. Odată ce dezvoltaţi aceasta, atunci voi îi cunoaşteţi pe ceilalti în mod real, şi nu artificial, şi atunci bucuria este completă. Aşa cum o albină nu se va duce niciodată la o floare artficială. Dar fiinţele umane trebuie să devină albina. Gurul nu are nevoie să spună ca el este Guru.

Azi vă binecuvântez. Eu am încheiat cei 12 ani ai Gurului şi voi ar trebui să vă asumaţi în mod real puterile lui Shiva în interiorul vostru. Eu, care sunt corpul meu, mintea mea, inima mea, totul, n-am precupeţit niciun efort pentru a mă implica complet în această curăţare, în această prefacere, în această devenire a voastră. Vă cer acum să nu irosiţi eforturile mele. Uitaţi-vă la voi, ajutaţi-vă singuri şi încercaţi să vă ridicaţi mai sus şi mai sus pentru a deveni Sinele vostru.

Când voi deveniţi Sinele vostru, atunci voi deveniţi Gurul. Şi odată ce deveniţi Gurul, voi deveniţi Brahmadeva, Mahesha şi Vishnu. Aşadar, voi sunteţi mai întâi făcuţi în modelul lui Ganesha, apoi Brahma, Vishnu, Mahesha. Dar depinde foarte mult de promptitudinea voastră de a face aceasta şi, cel mai mult, de onestitatea şi sinceritatea voastră. Eu sper că Shri Ganesha vă va da înţelepciunea să înţelegeţi. Shakti vă va shakti ca să lucrati din greu şi Shiva vă va da bucurie. Sadashiva vă va da bucurie astfel ca voi să vă stabilizaţi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Pot să vină să se aşeze aici toţi cei care vor face venerarea. Vom face trei puja în maniera descrisă azi. Prima este puja pentru Shri Ganesha, apoi Guru Puja şi a treia puja pentru Devi. Să vină acum câte doi aleşi pentru fiecare loc.