ATENTIA 1 26.o5.198o - Dollis Hill - London

Astăzi am să vă vorbesc despre atenţie.

Ce este atenţia?

Ce este mişcarea atenţiei şi care sunt căile de a ne ridica pentru a o duce pe drumul cel bun?

Când vă spun toate aceste lucruri trebuie să ştiti că Eu vă vorbesc vouă, fiecăruia, nu pentru alţii. Totdeauna pri­mul lucru pe care-1 faceţi atunci când vă vorbesc este că vă străduiţi să aflaţi ce spune Skri Mataji. Acesta este cel mai sigur mijloc de a vă pune atentia pe altceva. Dacă vă puneţi atenţia pe voi înşivă ştiind ca "asta e pentru mine, numai şi numai pentru mine" atunci va exista un efect, căci acestea sunt mantre.

Din această cauză totul se risipeşte căci orice vă dau voi aruncaţi asupra altei persoane.

Atentia de care dispuneţi este singura cale de cunoaş­tere a realităţii. Propria voastră atenţie este importantă, nu atenţia altora sau atenţia voastră asupra altora. Lucrul acesta trebuie să fie foarte bine înţeles. Dacă înţelegeţi acest aspect atunci totul va fi consumat de voi înşivă. Punându-vă atenţia pe creşterea voastră, aceasta se va întâmpla. Altfel, e ca şi cum ai hrăni pe altcineva fără ca tu să mai rămâi cu ceva. Iar altcineva nici măcar nu poate să consume pentru că nu ştie că voi aruncaţi totul asupra ei. Deci, azi vă voi vorbi despre atenţia voastră, trebuie să ştiţi că atenţia voastră trebuie să absoarbă tot ceea ce vă spun. Aceste lucruri nu sunt destinate nimănui altcuiva. Cel mai bine e sa vă aflaţi in starea fără gânduri aşa încât aceste lucruri să crească în voi, altfel este ca o lectură. Faptul că mă ascultaţi nu are efect. O astfel de lectură nu vă va transforma pentru motivul că întotdeauna voi vă gândiţi la alţii şi la problemele voastre. Tot timpul apare ceva, tot felul de lucruri lipsite de sens cu care vă bateţi ca­pul astfel atenţia voastră se uzează aşa încât orice vi s-ar spune, nimic nu pătrunde înăuntrul vostru. Aşa că folosiţi-o fiind atenţi şi ştiind ca toate aceste lucruri lipsite de sens nu au nici o valoare. Atenţia voastră trebuie să încolţească şi să crească. ATENTIA este întreaga urzeală a fiinţei voastre, ur­zeala completă. Cât de mult aţi pătruns in ea, cat de mult aţi descoperit din ea, cât de sus aţi ridicat-o, este alt aspect. Atenţia este "chitta" şi Dumnezeu este atenţie. Cât de mult a fost iluminată atenţia voastră, iarăşi este un alt aspect. Dar ATENTIA voastră "este DUMNEZEU. Dacă deveniţi iluminaţi întratât, ea este ca o urzeală (netedă). Puteţi spune că este ca o urzeală care este întinsă şi orice aptitudini sau "agăţări" ori 'mişcări ale atenţiei voastre se imprimă pe aceasta urzeală (o modelează). Este "vrti" - nu cunosc coresponedentul în en­gleză al lui "vrti". înseamnă că o persoana este înclinată spre, aplecată spre. Deci atenţia noastră este o urzeală (fundal) PURA, absolut pură şi este ţesută (modelată) de către cele trei gunas; acestea vin la voi, după cum ştiţi, una din trecut, una din vii­tor şi una din prezent.

Oricare ar fi trăirile voastre referitoare la un lu­cru anume sau la o împrejurare anume, totul se înregistrează în memoria voastră. De exemplu, dacă vedeţi culoarea negru - tot ceea ce se leagă de negru este înregistrat în memorie. în­dată ce veţi vedea culoarea neagră, o sumedenie de lucruri vă vor apărea. Asta înseamnă că îndată ce vedeţi ceva, atenţia se agaţă, lucrează, imprimă pe urzeala voastră, aşa încât putem spune că atenţia devine colorată cu toate amintirile legate de această culoare neagră. Si ca urmare, acţiunea voastră se pe­trece în concordanţă cu modul în care vă este afectată atenţia.

De exemplu, chiar acum a fost ceva ars de aseastă fla­cără. Cu toţii aţi conştientizat acest lucru. Data viitoare când veţi vedea o flacără, primul lucru care se va întâmpla va fi unul ataşat şi anume prudenţa, veţi fi prudenţi în ceea ce priveşte flacăra pentru ca să nu se mai întâmple ce s-a întamplat. Dar atunci întreaga memorie se activează şi veţi încerca să fiţi prudenţi cu alţii pentru că atenţia voastră se alertea­ză imediat ce vedeţi acest lucru şi instantaneu urzeala atenţiei voastre începe să arunce din ea acele imagini create prin expe­rienţele voastre anterioare şi înregistrate pe acest fundal (ur­zeală). Ea este o urzeală vie. Poate fi altfel dacă aţi preme­ditat sau aţi luat din viitor. De exemplu, aţi gândit despre ci­neva că daca îl veţi întâlni îi veţi spune cutare sau cutare lu­cru. Imediat ce-l veţi întâlni, atenţia voastră începe să "spu­meze" dându-şi la iveală ideile despre acel om şi atunci vă veţi adresa acestuia în consecinţă. Tot ceea ce înmagazinaţi, fie că se referă la viitor, fie că se referă la trecut este scos la iveală de către atenţie prin acest proces de "spumare" care de­pinde de felul vostru de "agăţare", adică de ceea ce este încli­narea voastră naturală, de "vrti". Vrti este un cuvânt neutru, nu înseamnă ceva rău, se referă la temperamentul care vă este caracteristic şi oricare ar fi temperamentul cuiva, el acţionea­ză ca atare. De exemplu, daca vedeţi un om mergând ca un orb, să zicem, cineva se va înfuria pe acest om, altcineva se poate induioşa, un al treilea se poate duce să-1 ajute. Este "vrti", temperamentul pe care îl dezvoltaţi prin trigunas. De aceea atenţia devine una cu voi.

Si când vă identificaţi astfel, vrti a voastră, tem­peramentul vostru devine şi el alienat (iluzoriu). Să luăm ca­zul cuiva care a fost posedat înainte. Venind la Sahaja Yoga situaţia s-a schimbat. Dar în creier rămâne amintirea că a fost posedat. Iar amintirea este mai puternică la persoanele pe stânga. Această memorie dăinuie şi imediat ce această persoana vine în contact cu oricine a avut vreo legătură cu trecuta posesiune, memoria "cuplează" şi totul vine cu "spumarea" respectivă şi ca urmare veţi gândi că iarăşi sunteţi posedat. Memoria este cea care va spune "Oh, iarăşi sunt posedat", pentru că memoria e mai puternica decât voi înşivă. Dacă v-aţi putea face mai pu­ternici decât memoria, nimic nu vă mai poate poseda.

Dar după ce obţineţi Realizarea nu vă mai identificaţi cu acea stare a minţii în care va vedeti egoul şi superegoul ca mituri. Mai sunteţi încă încorsetaţi de egoul şi de superego- ul vostru şi din aceasta cauză ATENTIA voastră e încă în încur­cătură.

De exemplu, pe o cale simplă şi pură a atenţiei - la un copil inocent - el vede vrti în proiecţie, este prin ceea ce experimentează un copil. Căci el nu are memorie; el trebuie să-şi frigă mâna ca să ştie că asta arde, trebuie să guste ca să ştie că ceva e rece. .Memoria lui nu a clădit încă.

Astfel, în această experimentare el trăieşte, dar tră­irea actuală devine şi ea memorie.

Si o dată ce memoria este clădită, întreaga personali­tate este afectată de memorie. Toate condiţionările de toate fe­lurile, vin prin ea, prin memorie. Chiar toată teama ce o are cineva vine prin asta. Uneori mirosiţi un parfum anume, parfu­mul unui trandafir, spre exemplu, iar când vă vine amintirea acestui miros, vă puteţi simţi fericiţi sau foarte nefericiţi, oricare ar fi situaţia.

Sunteţi fericiţi sau nefericiţi căci orice fel de ex­perienţă veţi fi avut aceasta v-a ţesut o memorie. Această me­morie poate să vă fi dat un ego sau un superego. Dacă e ego tre­buie să vă fi simţit fericiţi. Dacă egoul v-a fost satisfăcut, vă simţiţi fericiţi. Dacă nu, atunci este superegoul, iar dacă aţi fost înăbuşit, apăsat, vă simţiţi nefericit. Deci ambele stări de fericire şi nefericire sunt stările în care sunteţi încă în mit, mitul există încă...

Dacă vă simţiţi fericiţi într-o anumită privinţa tre­buie să ştiţi ca sunteţi fericiţi doar înainte de Realizare, căci acea situaţie hrăneşte egoul. Iar dacă sunteţi nefericiţi, atunci e vorba de o anumită înăbuşire a egoului. Aşa încât ambe­le situaţii nu v-au fost de nici un folos cu excepţia faptului că aceste doua instituţii se dezvoltă într-atât încât vă ţin de­parte de experienţa Adevărului. Trăirea Adevărului se opreşte pentru că Atenţia voastră este atât de încărcată. Astfel, dacă vă mişcaţi pe stânga, atenţia se încarcă de teamă, supărare, ne­fericire, lipsă de speranţa, deprimare. Pe partea cealaltă, da­că mergeţi prea mult pe dreapta, deveniţi binedispus, agitat sau tiranic. Culoarea părţii stângi este albastru. Albastrul de­vine negru. In timp ce pe dreapta, galbenul care îi este carac­teristic, devine portocaliu şi apoi roşu. Pe dreapta mergeţi spre agresiune iar pe stânga deveniţi complet îngheţaţi.

Astfel, pe o parte sunteţi complet îngheţaţi, pe cea­laltă deveniţi complet încinşi. Ambele situaţii reprezintă o mişcare tot în direcţia greşită. Chiar atunci când atenţia este pe centru, atunci când o păstraţi mai mult pe centru, chiar şi aici, pentru faptul că ea este deosebit de sensibilă, nu va ră­mâne acolo. De exemplu, atunci când folosim focul, îl putem folosi pentru a arde dar îl putem folosi şi doar pentru a face fum; însă îl mai putem folosi şi aşa cum trebuie, în proporţia adec­vată, adică, pentru pregătirea hranei, pentru iluminat.

Dacă e prea "mult, arde ca un foc mare - dacă e prea mic arde ca fum. Dar pe centru, cînd ştiţi cum să-l potriviţi, îl puteţi folosi în scopul vostru personal pentru prepararea hranei sau pentru lumină, pentru puja, de asemenea. In acelaşi fel, când realmente echilibrăm tendinţele, devenim apoi treptat stăpânii întregii situaţii. Atenţia nu se mai blochează (agaţă) în lucrurile pe care le facem sau pe care le-am înţeles prin amintiri sau experienţe sau altceva şi nu se mai agaţă nici de noi pe dreapta ca să încercam a-i supune pe alţii. Căci dacă vă mişcaţi prea mult pe partea aceea veţi deveni sânge???. Oamenilor le vine greu să înţeleagă cum atunci când ei devin foarte reli­gioşi, ca acum în Iran, mişcarea ce se produce este pe dreapta. Creştinii au făcut la fel, Brahminii la fel în India, Budiştii au făcut acelaşi lucru, chiar adresându-se sau nu lui Allah, au făcut măceluri. Pentru că mişcarea lor era pe dreapta. Mişcarea pe stânga vă va duce spre ataşamente slabe şi dogmă. Deci per­soanele orientate spre dreapta ca marile naţiuni care sunt pre­supuse a fi naţiuni dezvoltate, au făcut războaie justificative. Trebuie să avem arme pentru a sta unii în faţa altora, dar şi unii şi alţii, toţi sunteţi la fel din punctul de vedere al lui Dumnezeu, de ce să vă bateţi? De ce să vă bateţi, de ce să vă luptaţi? Vă luptaţi pentru teritoriu, acesta este al Tatălui vostru. El aparţine lui Dumnezeu. De ce a creat El acest Pământ, de ce să vă luptaţi? Atenţia voastră este astfel încât ea reacţio­nează imediat:" Oh, asta-i terenul meu, ăsta e al mamei, ăsta e al tatălui, ăsta e al fratelui meu. Dar cu teritoriul din inte­riorul vostru, cu el ce se petrece? Acesta nu este al vostru?

Prin Realizare, atenţia voastră se ridică şi se separă de acest strat din care provin aceste lucruri. Acum înţelegeţi ce vreau să spun? Stratul se înalţă, atenţia se înalţă la un nivel superior şi aceste lucruri care obişnuiau să pătrundă printr-o mişcare pe dreaptă aducând confuzie, sunt părăsite. Orice intelectual, oricât de strălucit ar fi, este confuz. Si cu cât e mai confuz, cu atât (se) afirmă mai mult, pentru că e confuz, nu este sigur de el, de aceea spune: este aşa, aşa este. Dacă este aşa, dacă ăsta este lucrul, atunci de ce să mai afirmi? Dar el continuă cu afirmaţia: aşa este, aşa este. înseamnă că nu e sigur. Devine ca posedat. Cum experimentează cineva prin creier, începe: aşa este, aşa e bine, toţi trebuie sa facem aşa. Si mulţi alţii sunt confuzi ca şi el. Depind de el iar el devine un lider căci ei sunt mult mai confuzi decât el... şi cu toţii se duc la război sau la vreun măcel sau ceva unde vor să vadă sânge. Devin lipsiţi de inimă, de simţire, de compasiune, oameni lipsiţi de dragoste.

Cealaltă mişcare este mişcarea pe partea albastră. Al­bastrul e culoarea lunii, ştiţi doar... Pe aici vin în atenţie lucruri legate de pasiune, de dragoste. Aceste lucruri nu re­prezintă bucuria adevărată. De aceea s-au scris atâtea poeme despre dragoste unde se afirmă că dragostea este lucrul cel mai dureros, este mai rău decât moartea. Si după dragoste vine de­cepţie, şi una şi alta.

Dacă din fericire te poţi opri la un anume punct prin căsătorie cu cineva care e suficient de drăguţ şi o persoană realizată, atunci dragostea şi căsătoria şi toate aceste lucruri sunt pe centru, sunt asemeni focului în bucătărie, focului în templu. Este ceva căutat, apoi toţi fac ceva pentru aceasta şi în final poate deveni folositor.

În acelaşi fel se petrece şi cu mişcarea pe partea dreaptă, solară. Oamenii ştiu că soarele este important. Trebuie să avem soare în casă. Dar nu trebuie să vă expuneţi în exces la soare căci puteţi căpăta cancer de piele. In acelaşi pericol se află o persoană care se expune la prea multă planificare, îşi propune să facă şi asta şi asta; atunci se va trezi în mari di­ficultăţi.

Deci, trebuie să vă echilibraţi şi această parte şi să fiţi pe centru.. Acest echilibru nu există în viaţa de zi cu zi. Există doar în ficţiune sau poate în aşa numita cercetare ştiinţifică. Insă fiinţele umane nu cunosc acest echilibru. De aceea, atenţia se agaţă şi după Realizare, pe o parte sau pe cealaltă, conform a ceea ce ara numit "vrtis" ale noastre. Si când această identificare acţionează încă, persoanele sunt înclinate sa revină de unde au plecat şi atenţia lor începe din nou să "spumeze" după cum sunt ei.

Trebuie să deveniţi mai uşori în mintea voastră şi să gândiţi că am aruncat toate acestea, de ce mai suntem aici? Trebuie să deveniţi mai uşori aruncând afară tot acest lest căci voi sunteţi aici ca să vă ridicaţi atenţia din ce în ce mai sus până atingeţi punctul unde deveniţi una cu ATENTIA LUI DUMNEZEU. Imediat atenţia voastră devine scânteietoare şi prin ea veţi putea vedea ce nu este în regulă cu voi, ce nu e în re­gulă cu alţii, puteţi vedea cât de departe mergeţi cu voi înşivă.

Dar progresul este întârziat pentru că voi nu ştiţi că această atenţie nu este pură şi că tot ce daţi voi acestei atenţii este doar o umplutură iluzorie. Dacă veţi arunca trep­tat acest mit şi nu veţi depinde de a fi fericit sau nefericit, dacă doar veţi vedea lucrul, atenţia voastră va decola pur şi simplu spre un nivel mult mai înalt, e limpede? Mişcarea voastră este în fiecare moment pe o parte sau pe alta. Iar mişcarea spre în sus este mult mai slabă, chiar când vă ridicaţi în sattva guna puteţi să fiţi şi mai rău în această situaţie. De exemplu, vă spuneţi: "să fiu sattva guni", în această stare veţi începe să vedeţi fiecare lucru, discriminând prin înţelegerea voastră, nu prin vibraţii, prin înţelegere. Asta n-ar trebui să fie, tre­buie să fim caritabili, etc... vor fi persoane care îşi spun: "oh, vom face ceva măreţ", ceva de tipul armatei salvării...

Aceste idei, idei spun, în satva guna vă imobilizează şi vă pot realmente îngheţa definitiv. Si aceasta se poate in­sinua în voi într-un mod foarte subtil, tainic, aşa încât să nici nu vă daţi seama. Toate aceste idei de a-i ajuta pe alţii fiind caritabil ... terminat. O dată ce v-aţi băgat într-o aso­ciaţie caritabilă, atenţia voastră e terminată. Dar dacă atenţia va merge mai sus, totul merge de la sine, curge, voi veţi deve­ni caritatea însăşi. Aşadar, diferenţa între o persoana reali­zată şi una nerealizată este aceea că atenţia care oferea mitul drept realitate, s-a dus acum, s-a dus mai sus. Ea poate vedea că e vorba de iluzie şi puteţi vedea şi voi înşivă asta şi să îndepărtaţi. Trebuie să aveţi un impuls dar trebuie să mai ştiţi ca lucrurile mitice (iluzorii) trebuie pur şi simplu aruncate. Altfel nu veţi creşte. Tot ce e iluzoriu trebuie aruncat şi cel mai bun mijloc de a o face este de a vă afla în starea fă­ră gânduri, căci îndată ce veţi depăşi această trigunas veţi fi fără gânduri. Trebuie să traversaţi Agnya şi o dată traversată Agnya pătrundeţi într-o stare în care sunteţi dincolo de gunas. Deci nu veţi face totul în mod deliberat. Analiza este una din bolile Vestului. Ce tot analizaţi? Prin analiză tot ce a fost stocat în minte, se activează. Prin analiză mă uit la TV, prin analiză ceva mi se potriveşte sau nu. Dar să zicem că nu aţi fi descoperit toate aceste lucruri, dacă ştiinţa nu ar fi descope­rit, atenţia voastră ar fi fost mult mai bine. Din cauza ştiinţei atenţia voastră este într-o mare confuzie. Aşa că nu ştiu ce să preţuiesc mai mult, ştiinţa sau primitivismul?

Vedeţi, atunci când v-aţi ridicat la ştiinţă, v-aţi şi dus în cealaltă extremă, ca de obicei.

Vă spun că nici unul din aceste lucruri mitice nu tre­buie sa vă atingă atenţia. Toate acestea nu sunt altceva decât mituri, iar voi daţi prea mare importanţă miturilor. Le luaţi în serios. Dar ele sunt iluzorii. Vreau să spun că atunci când sunteţi realizaţi, râdeţi de cei care-şi pun mintea cu lumina lunii... Dar cum se obişnuieşte să se facă astfel, veţi fi so­cotiţi lipsiţi de inimă, de simţire. Iar despre voi se va crede că nu sunteţi de nici un folos, nu sunteţi buni de nimic, sun­teţi doar nişte pierde-vară. Voi, însă, trebuie să înţelegeţi că acum sunteţi realizaţi şi că atenţia voastră trebuie să meargă tot mai sus, într-un spaţiu tot mai sus.

De fapt ce s-a întâmplat în Realizare?

Kundalini a voastră s-a ridicat şi a ieşit exact ca un fir de păr. Acesta a străpuns Sahasrara. Si acum harul curge pe acolo. Dar aceasta e o mişcare foarte slabă care, desigur, e mişcare foarte dificilă. Nu aţi extins. Chakrele voastre sunt doar străpunse în centru. Dar restul atenţiei este intact, iar voi nici măcar nu simţiţi că este pătruns. Pentru a o extinde, trebuie deschis aşa încât tot mai multe fire ale lui Kundalini să se ridice.
Atenţia voastră care se afla în aceşti centri se extinde. Prin extindere ea împinge afară toate acele înţelegeri mitice. Si fiecare centru va avea o atenţie iluminată în centru, prin acest firicel care-l străbate. Dar lumina e prea mică pen­tru întunericul pe care l-aţi acumulat, în special oamenii din vest, vreau sa spun, confuzie acumulată: trebuie să scăpaţi de ea. Dar voi sunteţi încă identificaţi. Căci dacă întreb"ce mai faci?", asta ce înseamnă? înseamnă că sunteţi încă în confuzie. O astfel de confuzie a fost privitor la Realizare. Acum măcar credeţi în Realizare. Spuneam: "acum sunteţi realizaţi", "acum sunteţi". "Nu, nu suntem, Mamă. Noi aşteptam asta şi cealaltă de la Realizare. Vrem să zburăm pe fereastră..." Când sunteţi realizaţi, a venit lumina în voi. Trebuie să creşteţi doar prin despărţirea atenţiei voastre de mituri (iluzii). Totul e iluzo­riu. Nu mă mai joc cu voi. Sunteţi siguri că Eu nu vă dau idei greşite despre voi. Vreau să văd cât de departe se mai mişca atenţia voastră. Si ştiu că nu sunteţi încă siguri. Încă nu sunteţi siguri de voi înşivă. De aceea nu există încredere. întâi de toate trebuie să învăţaţi să conduceţi şi apoi să vă luaţi permisul. Abia atunci sunteţi stăpâni. Stăpânirea atenţiei voastre vine atunci când începeţi să vedeţi că totul e mit. Totul este iluzie. Această supărare e un mit. Daţi la o parte pur şi simplu, înţelegeţi că voi sunteţi atenţia veşnică, că voi sun­teţi viaţa veşnică şi că unicul lucru ce vă desparte de ea este necunoaşterea iar necunoaşterea e prea nepricepută ca să înţe­leagă că voi aţi luat iluzia drept adevăr. Pur şi simplu daţi la o parte. Totul e iluzie- Veţi fi uimiţi cum se va înălţa atenţia voastră. Si veţi vedea că toate aceste lucruri lipsite de sens care obişnuiau să vă înspăimânte sau sa vă bucure, vor cădea. Iar voi doar le veţi zâmbi. Si doar atunci voi vă veţi bucura de voi înşivă, căci atenţia voastră va fi complet cufun­dată în bucuria Sinelui. Spun, veţi fi, spun, sunteţi. Deja va cufundaţi în această fericire. Păstraţi-o. Cum s-o faceţi?

In viaţa de zi cu si cum să poţi ucide amintirea tre­cutului. Pentru a ucide memoria trecutului trebuie să constru­ieşti o nouă memorie. Amintiţi-vă cum ati primit Realizarea, mereu să vă gândiţi la asta. Ori de câte ori o astfel de amin­tire vă vine, încercaţi să vă gândiţi cum aţi obţinut Realiza­rea. Orice amintire îmbucurătoare sau supărătoare vă vine, în­cercaţi să vă amintiţi cum aţi primit Realizarea. Când vă înfu­riaţi pe cineva, amintiţi-vă cum aţi simţit bucuria abandonării. Gândiţi-vă doar la această bucurie a abandonării, a topirii per­soanei voastre. Deci trebuie clădită o nouă memorie şi apoi veţi începe să colecţionaţi momente care să stabilizeze alte momente care au astfel de amintiri. Ca amintirea pe care o aveţi despre ridicarea lui Kundalini la cineva. Problema e că atunci când încercaţi să ridicaţi Kundalini a altora trebuie să fiţi în starea fără gânduri şi lipsa gândurilor este singurul lucru care se imprimă şi această stare va rechema bucuria ridicării lui Kundalini. Dacă puteţi rechema bucuria ridicării lui Kun­dalini la alţii, veţi afla o nouă bogăţie a adunării acestor momente minunate şi aceasta se va acumula din ce în ce şi toate acele momente care vă aduceau confuzia sau teama sau aşa numita fericire ori nefericire vor dispărea. Si va apărea bucuria pură pentru că acum, în cea mai mare parte, trăirile avute de voi sunt de bucurie. Bucuria nu are gânduri, e doar o trăire des­părţită de acţiune.....