IMPORTANTA DEDICĂRII SI A DEVOŢIUNII Palatul Nirmala, 6 august 1982

Astăzi am să vă vorbesc despre importanţa Devoţiunii şi a Dedicării în Sahaja Yoga pe care cineva trebuie s-o aibă.

De fapt, stînd foarte aproape de un munte, nu putem vedea prea mult din el şi asta e de ce nu realizăm volumul ce e atît de aproape de noi, mareţia oare ne apare în faţă. Asta e una din ilu­ziile ce funcţionează la oamenii ce nu realizează mental pentru ce au intrat în Sahaja Yoga, unde se află, ce au găsit, ce este reali­zarea Sinelui, care este însemnătatea sa, cît au de înaintat, de ce au fost aleşi, care este scopul lor în viaţă, la ce nivel se află, pînă unde ajunge înţelegerea lor. Toate aceste lucruri sunt dincolo de puterea de înţelegere şi cineva e buimăcit. Acel cineva nu ştie ce i s-a întîmplat de fapt cînd a primit realizarea.

Iată de ce a înţelege aceasta este posibil doar dacă înţe­legeţi cum să vă dedicaţi, cum să vă devotaţi.

Dacă doriţi să analizaţi totul pe baza propriei raţiuni de asemenea sunteţi buimăciţi. Vă depăşeşte, e fantastic. E prea mult. Realmente va depăşeşte.

Acum gîndiţi-vă: "Ai căpătat realizarea", îţi vine să crezi? Că ai putut, în timpul vieţii... dacă cineva_%v-ar fi spus asta, nu l-aţi fi crezut niciodată; cum e posibil să obţii realizarea în via­ţa aceasta? Desigur, aţi căutat, pentru că oamenii vă spuneau să că­utaţi şi totodata pentru că şi voi simţeaţi că trebuie să căutaţi, dar niciodată n-aţi crezut că se va materializa astfel, şi că veţi căpăta realizarea.

Apoi,după realizare, n-aţi putut sa simţiţi "ce a fost?". Ca şi cum aţi fi fost; aruncaţi în ocean necunoscînd care e dimensiu­nea acestui ocean, "Cît v-aţi scufundat în el? Ce e? Unde suntem? Care ne e scopul? Ba mai mult, devenim fără gînduri! Deci, nici mă­car în plan raţional nu puteţi descoperi ce este.

Deci, imensitatea acestei experienţe, gloria venirii Mamei voastre sau preţiosul dar al realizării Sinelui, nici una din aces­tea nu poate fi realizată prin înţelegere. Încercaţi sa vă imaginaţi ce aţi căpătat. Puteţi măsura cu înţelegerea voastră? Puteţi înţele­ge ce s-a întîmplat? Nu, nu puteţi. Pentru că raţiunea nu vă poate da dimensiunile în care aţi aterizat. De fapt raţiunea e copleşită; Nu mai există raţionalitate nici măcar pentru a comunica ce anume aţi căutat şi unde aţi aterizat.

Aşa că acum, singura metodă pe care o aveţi, singura cale care v-a rămas, pentru o picătură care a devenit ocean, este să se dizolve cît mai mult în ocean, astfel încît să simţiţi oceanul măcar. Si să comunicaţi cu celelalte picături într-un asemenea fel încît să cunoaşteţi întregul prin ele.

Deci mai întîi: Devoţiune Completă. E foarte important. Nu­mai în această încarnare e atît de important, pentru că aţi căpătat realizarea. Dacă n-aţi fi avut realizarea. "Bine, suflete murmurînde, bine. Oameni copţi pe jumătate, bine. Se poartă puţin cam urît, bine. Asta poate fi iertată, astalaltă poate fi iertată, totul e iertat"; aparent, fiecare crede că Mama ne iartă. Dar nu asta e impor­tant.

Eu iert din cauza propriei Mele naturi. Dar să n-o luaţi de bună. Vă faceţi rău vouă înşivă acceptînd acea iertare. "O, Mamă, eşti atît de iertătoare, iartă-mă,te rog". Sunteţi deja iertaţi, pe dată. Imediat ce mă chemaţi, Mamă, v-am iertat. Dar care e avanta­jul? N-ai nici un avantaj din asta. Tu eşti cel care pierde. Si acest punct dacă îl înţelegeţi măcar raţional atunci veţi înţelege ce e Devoţiunea.

Deci în Devoţiunea din Sahaja Yoga, cineva trebuie să înţe­leagă că lucrurile care sunt în Sahaja Yoga, pe care le-aţi văzut în Sahaja Yoga sunt mai presus de mintea voastră - primul lucru. Ca­tegoric ele depăşesc concepţia umană. Deci la nivel uman să nu le discutaţi şi să nu vorbiţi despre ele. Dar la nivel colectiv puteţi vorbi.

Dar ajungînd la nivel colectiv atunci trebuie să înţelegeţi că relaţia cu mine este mai stabilizată, mai bine stabilizată, dacă vă stabilizaţi relaţiile voastre cu ceilalţi într-un mod foarte co­lectiv şi omogen.

Aşa cum vă spuneam, picătura devine Ocean şi picătura tre­buie să devină Ocean dizolvîndu-se toată alături de alte picături. Si toate aceste picături dizolvîndu-şi natura lor devin în final Ocean.

Deci vedem că acea Devoţiune e dublu orientată. O dată unii către alţii şi altă dată către Mama voastră.

In Sahaja Yoga nu puteţi vedea tot ce văd Eu. E dovedită asta pentru voi oameni? Sau mai vreţi dovezi? Acum este dovedit că Mama vede mult dincolo de noi, şi orice vede Ea, se întîmplă.

Aşa că oricine încearcă să joace Mamei farse, de fapt îşi joacă sieşi farse. Orice şmecherii încercaţi să faceţi cu Mine - sau poate gîndiţi că Mama e foarte iertătoare şi ne va ierta - în reali­tate vă torturaţi pe voi înşivă, şi e în detrimentul vostru.

Există mulţi oameni care spun că "de vină e Swadisthanul stîng". Alţii spun "am fost posedat, a fost un bhoot". Alţii dau vi­na pe altceva. Pe orice aţi da vina, cine vă cere explicaţii? Numai voi vi le cereţi. Nu,vă înfruntaţi pe voi înşivă.

Deci, Devoţiunea către Mine înseamnă de fapt a vă înfrunta pe sine. Mai întîi înfruntaţi-vă pe sine şi observaţi ce faceţi.

Voi sunteţi propriul vostru duşman. Nimeni nu vă este duş­man. Categoric, Mama voastră nu vă e. In nici un caz Ea nu e duş­manul vostru. Si nici bhoots-urile nu vă sunt duşmani, în sensul că dacă nu le permiteţi, ei nu pot sta acolo. Nici o persoană rea nu vă este duşman pentru că nu poate fi eficientă dacă voi sunteţi echi­paţi spiritual. Hotărît lucru, voi vă sunteţi propriul duşman.

Singura cale de a scăpa de acel duşman al vostru e Dedicarea.

Presupunînd că spui: am încredere în Mama, sau în Dumnezeu, deci te ţii bine de ceva, nu-i aşa? Si respingi altceva. Dar aceas­tă strînsoare trebuie să fie foarte puternică. Atunci cînd te scufunzi vei raţionaliza dacă "să apuc sau să nu apuc mîna acestei per­soane care ma salvează, e corect sau nu?"} Nu, strînsoare va fi foar­te puternică şi te vei agăţa cu toata forţa, cu toată încrederea: salvează-ma cumva!

Astfel de sentiment trebuie să existe în noi, că: "Sunt o persoană care se scufundă din cauza mea. Si dacă e sa fiu salvat....."