LETARGIA Anglia - Chelsam Road - 27 septembrie 1980

Ieri vă vorbeam despre două lucruri pe care trebuie să le faceţi în Anglia, care ar trebui înţelese, deoarece fiecare ţară are propriile ei probleme. Iar noi absorbim problemele...

Lucrurile se înfăptuiesc, se răspândesc foarte rapid şi oamenii li se consacră. În Europa, în mod surprinzător, descopăr că pământul este mult mai fertil, iar oamenii, odată ce primesc Reali­zarea, devin fantastici, adică ei consideră că acesta este un lucru ce-l aşteptau şi înţeleg Sahaja Yoga mult mai bine decât îl înţelegem noi, aici. Deoarece Kundalini al vostru se ridică foarte sus, am văzut asta. Însă progresul nu este atât de bun. Am fost în India şi aţi văzut ce fel de oameni avem în India şi cum au progresat. Problema principală a ţării noastre este letargia. Şi letargia este ceva ce trebuie să depăşim cumva. Şi această letargie este în realitate o forţă satanică.

Nu este doar letargia materiei, care vine datorită dominaţiei materiale asupra Spiritului, ci este ceva cu adevărat satanic, pentru că vă opreşte progresul. Ea trebuie evitată. Pentru a ieşi din asta, trebuie să fii cu adevărat vigilent faţă de ea, ca să vezi cum se târăşte spre tine. Krishna a spus că cel mai rău lucru din întreaga lume este „alesy“, adică letargia. Totul izvorăşte din „alesy“. După El, mai întâi pătrunde letargia şi din cauza letargiei căpătăm vicii.

De asemenea, noi mergem pe partea dreaptă tot din cauza letargiei, pentru că, spre a evita letargia, mergem pe dreapta.

Deci, conform Lui, totul începe cu letargia şi datorită letargiei o persoană pierde esenţa vieţii. În aceasta este calitatea noastră specială şi aceasta este problema noastră adevărată, letargia. Pentru că Sahaja Yoga este un lucru despre care spunem că este o Kriya: nu trebuie să facem nimic, este ceva lipsit de efort, totul se înfăptuieşte fără efort, în mod spontan. Deci ne gândim că totul se va înfăptui pentru noi în mod spontan. Numai Kundalini Jagrut este spontan, pentru prima dată. Nu şi a doua oară! Numai prima dată, adică Eu trebuie s-o fac sau fotografia Mea trebuie s-o facă.

Însă după aceea trebuie să lucraţi, să vă menţineţi Kundalini sus. Trebuie să înţelegeţi care vă sunt problemele, în ce intraţi. În plan individual, fiecare dintre voi este o capodoperă, individual. Din cauza letargiei sunteţi acoperiţi cu noroi. În al doilea rând, din cauza letargiei sunteţi izolaţi.

Letargia vă dă de asemenea ego. Pentru că, pentru tot ceea ce pretinde letargia, vă suiţi pe capul unei persoane şi nu vă place acea persoană. Dar letargie au şi acei oameni a căror atenţie nu este asupra dezvoltării spirituale. Ieri v-am prezentat acele lucruri care nu sunt importante pentru viaţa spirituală. Acordăm atâta atenţie altor lucruri, mai mult decât vieţii noastre spirituale. De ce asta? De ce acordăm mai multă atenţie lucrurilor materiale, confortului material realizărilor materiale, obsesiilor materiale? De ce? Trebuie să ne gândim la asta. Şi de ce nu la înălţarea noastră spirituală?

Motivul este că ne-am identificat cu materia. Am pătruns în acel cerc. Ne-am gândit că trebuie să avem o dezvoltare materială, deci am avut revoluţia industrială; am creat o societate dominată de industrii. Au apărut maşinile şi am văzut că maşinile au început să ne domine. Am vrut să ne identificăm în mod eronat cu nişte maşini. Maşinile ne-au dat de asemenea letargie, pentru că folosim lucruri făcute de către maşini, mâinile noastre nu lucrează, aşa că ne-am pierdut toată dexteritatea mâinilor. Ne-am pierdut toată capacitatea de a merge, ştim doar să mergem cu autobuzul sau cu maşina. Nu mai vrem deloc să mergem pe jos.

Această mecanizare şi utilizare excesivă a materiei ne-a făcut un fel de materie, am devenit materie şi noi nu putem trăi fără ea. Atât am fost de identificaţi cu ea!

După Realizare, dacă mai sunteţi încă identificaţi cu materia, atunci Realizarea voastră încetineşte. Deci trebuie înţeles perfect că materia este absolut secundară. Fără a primi un trup, fireşte nu puteţi primi Realizarea. Trebuie să aveţi corpul. Dar materia care este grosieră nu are nici o semnificaţie. Pentru noi este bună materia subtilă, ea este importantă. Ca lumina aceasta care arde, ea este importantă. Apa aflată în ocean este bună. Cerul, cerul deschis – aici el nu este atât de bun,  dar la ţară este mai bine. Nu ştiu cum este aici Mama Pământ, dar în India, în anumite locuri, Mama Pământ este foarte subtilă.

Deci materia a fost identificată cu noi, am folosit-o, am trăit cu ea şi de aceea ne este foarte uşor să reintrăm în acel cerc al materiei. Şi intrăm în el. Îi dăm ei mai multă atenţie. Dacă spun nu-i mai daţi atenţie, atunci mergeţi pe cealaltă parte, în mod mai subtil, şi facem saltul în vicii, vicii ale murdăriei, necurăţeniei, prafului, al organizării greşite. De la o extremă, la cealaltă extremă. Pe centru ar trebui să înţelegem ce este materia, apoi să încercăm să ne identificăm cu Spiritul nostru.

Să aflăm ce este materia. Ce este creat din materie? Ştiţi că materia este alcătuită din cinci elemente. Cunoaşteţi cele cinci elemente care ne-au făcut corpul. Iar aceste cinci elemente se află pe partea dreaptă a fiinţelor umane. Aceste cinci elemente fie că vă împing către partea stângă, fie vă trag spre dreapta. Vreau să spun că atunci când începeţi să folosiţi materia, deveniţi treptat letargici, deveniţi un sclav al ei, vă creaţi un obicei. Dacă folosiţi un scaun, atunci nu puteţi şedea pe pământ. Dacă sunteţi obişnuiţi cu o viaţă confortabilă, nu puteţi trăi într-una neconfortabilă. Este un fel de sclavie.

În al doilea rând, dacă încercaţi să supuneţi materia, fiind exageraţi de activi cu materia, făcând din materie totul în mod corespunzător, frumos şi exagerat de eficient, atunci vi se dezvoltă ego-ul. Şi când vi se dezvoltă ego-ul, vă dedaţi la violenţă. Pentru că dacă produceţi mai mult, trebuie să fiţi violenţi, altfel nu ştiţi cum să vindeţi (produsele). Deveniţi un fel de om de afaceri agresiv sau o ţară care încearcă să vândă materia, încearcă să domine alte naţiuni prin avansul ei industrial. Prin violenţă mai înaintaţi puţin şi nu deveniţi decât materialist.

Oamenii materialişti nu au inimă, sunt uscaţi. Ei nu înţeleg decât banii, banii şi banii. Nu merg dincolo de asta. Ataşamentul exagerat faţă de bani este materialist. Risipirea banilor este tot materialistă. Proasta utilizare a banilor este cea mai rea dintre toate. A fi materialist este natura voastră, cu asta aţi început. Este în natura fiinţelor umane a fi materialist, pentru că am început cu materia. Dar în natura umană este şi a te înălţa. Aşa cum este natural să fi o fiară (un animal), este mai natural să fii un Sahaja Yoghin. Amândouă lucrurile sunt părţi ale naturii, dar contează pe ce cale mergeţi, pe una care vă duce în sus, sau în jos.

Dacă trebuie să mergeţi în sus, ochii voştri ar trebui să fie îndreptaţi în sus. Ce creează în voi aceste cinci elemente? Ele creează cele cinci chakre din interiorul vostru, sau, putem spune, cele şase chakre. Aceste cinci elemente, când creează chakrele, ne dau de asemenea un suport pentru ca Zeităţile să aibă o asana, un loc unde să vină Zeităţile să se aşeze. Deci ele sunt importante. Dacă trebuie să-i oferiţi unei Zeităţi un loc ca să se aşeze, nu-i daţi un loc murdar, îi daţi locul cel mai bun şi mai frumos cu putinţă.

Atunci când folosiţi materia trebuie să ştiţi să-i vedeţi auspiciozitatea. Trebuie să cunoaşteţi auspiciozitatea lucrurilor pe care le folosiţi, să vedeţi dacă sunt sau nu auspicioase. Cumpărăm haine la întâmplare. Cumpărăm lucruri la întâmplare. Dacă v-aţi putea folosi conştiinţa voastră vibratorie la cumpărarea lucrurilor voastre, ca să vedeţi ce ar trebui să cumpăraţi, ce ar arăta frumos... Căci frumuseţea şi auspiciozitatea merg mână în mână, ele nu sunt două lucruri (distincte). Frumuseţea este un lucru care dă bucurie Spiritului vostru. La fel auspiciozitatea – ea dă bucurie Spiritului vostru. Oricare altă frumuseţe nu este frumuseţe.

Pentru un Sahaja Yoghin este necesar să folosească toată materia care este auspicioasă. Lucrurile materiale auspicioase, oricare ar fi ele, sunt importante şi trebuie păstrate întotdeauna la un nivel mai înalt.

De exemplu, fotografia Mea. Ea este foarte auspicioasă, deci să n-o puneţi pe pământ şi să n-o călcaţi. Şi în asta există tradiţii ale auspiciozităţii.

Acum, deoarece sunteţi sfinţi, hainele voastre sunt foarte importante. Sunteţi sfinţi, realizaţi asta? Înţelegeţi stima pentru voi înşivă? Acum sunteţi sfinţi! Ce haine purtaţi? Nu sunteţi vagabonzi, nu sunteţi cerşetori, nu sunteţi de pe stradă. Deci trebuie să purtaţi haine demne. Am spus fiecăruia dintre voi să poarte ceva demn şi nu nedemn. Trebuie să fie ceva maiestuos, pentru că sunteţi acum un sfânt, nu mai sunteţi o persoană  ce aleargă pe stradă. Sunteţi sfinţi aleşi de către Dumnezeu. Aşa că hainele pe care le purtaţi să nu fie absurde sau ciudate; ele ar trebui să vă dea demnitate. Nu una falsă, ci o adevărată demnitate. Vedeţi care sunt vibraţiile unui articol de îmbrăcăminte. Să purtaţi hainele ţării voastre, nu pe ale altei ţări. Dar interesul faţă de haine să fie acela ca ele să vă dea acea demnitate şi un simţ al auspiciozităţii. Trebuie să purtaţi o haină ca să vă  păstraţi respectul. Aceasta este utilitatea îmbrăcămintei.

Să luăm un alt lucru pe care-l folosiţi. De exemplu, casa voastră. Casa voastră ar trebui să fie o casă a veseliei, o casă a demnităţii, unde oamenii vin şi au confort şi se simt confortabil. Dar prea mult confort este împotriva Sahaja Yogăi! Dar nici stilul spartan nu este necesar, acela prin care nu aveţi nimic pe jos. Ar trebui să fie ceva confortabil. Însă nu confortul personificat. Deoarece confortul se strecoară în voi. Confortul este ceva pe care englezii ar trebui să-l evite total. Este foarte bine ca ei să nu permită corpului să capete poziţii confortabile. În special băile sunt exagerate la englezi, am văzut asta. Este atât de exagerat încât, am fost atât de surprinsă, dacă mă duc la  o recepţie, pot să vă spun dacă este la un englez sau la altcineva. Dacă este la un englez, baia va fi foarte bine pusă la punct, vor fi prosoape pentru fiecare lucru, săpun pentru fiecare lucru, totul extrem de minuţios. Şi ştiu imediat că este făcută de către un domn englez, pentru că ei sunt foarte conştiincioşi în privinţa băii! Deşi nu fac baie! Am văzut numai în Anglia case cu 16 camere şi nici o baie. A face baie nu este calitatea lor. Dar sunt foarte minuţioşi în privinţa băilor şi dacă le pui acolo un scaun, nu se vor supăra să şadă în baie. În ceea ce priveşte baia, ar trebui creat obiceiul să se iasă din baie în zece minute.

Atunci când vă spun să faceţi baie, nu înseamnă ca dis-de-dimineaţă să faceţi un duş. Nu înseamnă asta. Ar trebui să faceţi baie cu o oră înainte de a ieşi din casă. Dar aceasta tot pentru latura voastră auspicioasă. Acum sunteţi sfinţi. Deci folosiţi  apa cât de mult puteţi. Spălaţi-vă pe mâini de 10 ori. Este esenţial. Ca să aveţi vibraţii bune, trebuie să vă spălaţi pe mâini. Însă în India sunt oameni care îşi spală mâinile de 64 de ori, numărat. Acum despre reversul situaţiei, cum ar fi spălatul pe mâini al doctorilor. Este exagerat. Nu trebuie să vă jupuiţi pielea de pe mâini, dar este bine să vă spălaţi de cât mai multe ori.

Sunteţi sfinţi, dar sunteţi copii şi Eu trebuie să vă vorbesc ca unor copii care sunt sfinţi. E puţin mai complicat. Fiind de asemenea adulţi, aţi putea  fi uneori răniţi de modul în care trebuie să vă vorbesc, dar asta este important. Însă trebuie să înţelegeţi că sunteţi sfinţi şi ca sfinţi trebuie să înţelegem ce să facem în ceea ce priveşte materia.

Într-o casă n-ar trebui să existe murdărie. Murdăria nu este semnul sfinţeniei. Nefericire = murdărie. Vii în casa cuiva şi găseşti un vas mizerabil de cerşetor. Acest fel de lucru n-ar trebui să existe. Trebuie să aveţi farfurii corespunzătoare, lucruri corespunzătoare, nu farfurii sparte. Toate aceste lucruri ar trebui să fie curate, plăcute, pot fi confecţionate manual. Chiar dacă nu sunt făcute manual, ele trebuie să fie curate, auspicioase. Dacă puteţi avea lucruri făcute de mână, este o idee foarte bună. Şi dacă le puteţi folosi, este foarte bine.

Cred că am fost să vedem ashramul lui Gandhiji, nu-i aşa? Aţi văzut, era un loc simplu, dar totul era foarte bine făcut. Japonezii  sunt foarte pricepuţi la astfel de lucruri. Trebuie să învăţăm multe de la ei. Trebuie să învăţăm de la aşa de mulţi oameni… Datorită Zen-ului, japonezii au deprins estetica vieţii. Ei au case foarte simple, dar totul este foarte confortabil şi ştiu cum să facă o casă să arate frumos şi oamenii să se simtă în largul lor.

Materia trebuie tratată cu respect, pentru că este creată de către  Dumnezeu. Dar tot ceea ce este de respectat, trebuie respectat; nu totul. Nu trebuie respectat totul în materie. De exemplu, dacă vedeţi o pictură care nu este auspicioasă, nu este auspicioasă şi ar trebui să refuzaţi să priviţi o astfel de pictură, ar trebui să evitaţi să o vedeţi pentru că nu vă va da nici o bucurie, nici o fericire. Ea nu va reuşi asta.

Un alt lucru pe care Mi-l spun oamenii mereu, este că Sahaja Yoghinii nu au o înfăţişare. Acesta este un lucru foarte important. Înfăţişarea este alcătuită de către materie. Dacă înfăţişarea noastră nu este corespunzătoare, oamenii pot remarca. Dacă toate lucrurile  aflate în noi devin auspicioase, noi vom avea o înfăţişare, un aspect. Oriunde vom sta, oamenii vor şti că există o prezenţă. Şi această înfăţişare este o binecuvântare a materiei în noi. Deci trebuie să respectaţi materia, în sensul că a arunca hainele pe jos, aici şi acolo, a trăi asemenea unui măgar sau ca într-o cocină de porci, nu este modul în care ar trebui să trăiască un Sahaja Yoghin. El trebuie să fie ordonat şi să-şi respecte hainele. Dar n-ar trebui să vă respectaţi atât de mult propriile haine, iar pe ale altora să le aruncaţi. Şi ceilalţi sunt Sahaja Yoghini. Trebuie să vă respectaţi reciproc, căci sunteţi cu toţii sfinţi. Dacă vă respectaţi pe voi înşivă, trebuie să-i respectaţi pe ceilalţi.

Odată ce începeţi să respectaţi, vedeţi materia care este esenţa din voi, atenţia. Esenţa materiei este atenţia. Atenţia vă dă înfăţişarea. De exemplu, recent Mary a fost cu Mine. În timp
ce-Mi traducea a spus că cineva din India  Mi-a trimis nişte flori şi a început să le aranjeze. A creat o situaţie foarte ciudată. Toţi au început să se gândească  „Ce o fi cu femeia aceasta?“. Însă acum ea a înţeles. I-am spus că în timp ce vorbeşti, trebuie să rosteşti totul cu deplină concentrare. „Unde este atenţia ta?“

Dacă atenţia voastră este asupra banilor, chiar dacă vă vorbesc despre cele mai înalte lucruri, voi vă veţi gândiţi la bani. Dacă atenţia vă este la altceva, chiar dacă vă vorbesc despre ceva, vă veţi gândiţi la altceva. De aceea înfăţişarea voastră ar trebui să fie astfel încât atenţia nimănui să nu fie distrasă sau indusă în eroare. Înţelegeţi ce vreau să spun? Dacă înfăţişarea voastră este ciudată, ca a unui jockeu sau clown, atenţia tuturor va fi distrasă. Dacă sunteţi îmbrăcaţi monden, atenţia va fi distrasă. Dar dacă sunteţi în totalitate o prezenţă, atunci oriunde staţi, oamenii vor simţi că stă  cineva măreţ. Ei respectă hainele. În realitate ei respectă hainele. Şi este ceva atât de remarcabil, că nu ştiţi cum încearcă oamenii să vă ajute!

Oamenii pot remarca dacă atenţia voastră este dominată de către materie. Asta este ceva de care fiecare trebuie să aibă mare grijă, pentru că acestea sunt ţări care au avansat atât de mult sub aspect material. Aşa că orice se întâmplă, materia vă atrage atenţia. Mergeţi pe stradă unde stă o femeie şi vinde ceva... Tot timpul atenţia. Vedeţi, meseria lor constă în a vă atrage atenţia, altminteri cum vă  vor exploata? Ei nu au justificări. Deci lucrurile produse, lucrurile cărora li se face reclamă sunt astfel făcute încât să vă distragă atenţia. Aceasta este o forţă ce acţionează împotriva atenţiei noastre.

Deci, atât cât este posibil, menţineţi-vă atenţia fermă sau îndreptată asupra Mamei Pământ. Dacă vă puteţi controla atenţia, puteţi depăşi dominaţia materiei asupra voastră.

Cel mai bun lucru este să vă puneţi atenţia pe Spiritul vostru. Dacă începeţi să vă puneţi atenţia pe Spirit, însăşi dulceaţa Spiritului va face toate lucrurile foarte dulci şi frumoase. Atenţia ar trebui să fie în Spirit; fiţi pregătiţi şi menţineţi atenţia pe Spirit. Nu este dificil, pentru că Kundalini a atins acea stare. Dacă aş fi spus asta înainte de Realizare, aţi fi spus: „Mamă, cum să procedăm?“ Dar acum, când aţi primit Realizarea, încercaţi să vă aduceţi atenţia pe Spirit. Înseamnă că mai întâi  când se ridică Kundalini, începeţi să vă uitaţi la Spirit, sau spuneţi că atunci când primiţi Realizarea, voi vedeţi Spiritul, în sensul că Spiritul începe să curgă prin voi şi începeţi să-i priviţi curgerea.

Dar după un timp, trebuie să intraţi în Spirit şi să vedeţi totul prin fereastra Spiritului, dezvol­tându-vă starea de martor. Dacă vă dezvoltaţi starea de martor, din atenţie deveniţi cunoaşterea, Adevărul. Atunci lucrurile materiale devin Cunoaşterea; estetica materiei începe să vă dea bucurie. Nu e nevoie s-o posedaţi, ci începe să vă dea bucurie şi chiar dacă vreţi s-o aveţi în posesiune, va fi doar pentru a vă bucura de ea şi de a o da altcuiva. Este chiar aşa: este pentru  a vă bucura şi vreţi
s-o daţi altora.

Când vă veţi dezvolta starea de martor, nu veţi mai păstra lucrurile pentru voi, vă va plăcea să daţi şi să împărţiţi cu alţii. A împărţi... acesta este momentul în care ştiţi că aţi devenit martor, pentru că vă bucuraţi. Starea de martor este starea  lui Shri Krishna, a Viratei. Când începeţi să împărţiţi cu alţii un lucru, este bine.

Esenţa Pujei este de asemenea cum să ne depăşim grosolănia materială. Puja nu este altceva decât modalitatea de a ne depăşi grosolănia materială. Când vrem să avem ceva material pentru noi înşine, trebuie să ştim că ne este dat de către Dumnezeu. Totul îi aparţine lui Dumnezeu. Să presupunem că îi dăm flori lui Dumnezeu. În fond, ceea ce dăm este propria creaţie a lui Dumnezeu! Ce dăm noi? Îi arătăm o lumină lui Dumnezeu sau îi facem aarti lui Dumnezeu. Este numai lumina lui Dumnezeu! Ce facem noi? Dar arătându-i o lumină lui Dumnezeu, ceea ce facem este să venerăm lumina din interiorul nostru. Elementul lumină se iluminează în interiorul nostru. Elementul lumină este aici, la Agnya. Când faceţi aarti, sau când aşezaţi o lumânare în faţa lui Dumnezeu, când îi arătaţi o lumină lui Dumnezeu, elementul lumină din voi este iluminat. Când dăruiţi flori, Mooladhara este iluminată. Când dăruiţi miere, atenţia voastră este iluminată.

De ce-i dăm ceva lui Dumnezeu? În fond, Dumnezeu nu are nevoie de nimic. Însă Dumnezeu este Cel care se bucură. Voi nu sunteţi cei care se bucură, nu vă puteţi bucura. Cel ce se bucură este Dumnezeu din voi. Când Dumnezeu este acolo, El se bucură. Acesta este Spiritul. Deci tot ceea ce îi face plăcere Spiritului vostru, este folosit ca ofrandă la Puja.

Oferiţi orez. Toate aceste lucruri au fost descoperite. Oferiţi orez Zeiţei. Orezul ar trebui pus într-un înveliş. Dar ce semnifică orezul, puţin orez pentru Zeiţă? Punând orez, se iluminează în voi satisfacţia de a primi hrană, hrană care vă dă satisfacţie. Dar asta nu înseamnă să revărsaţi lucruri peste Mine. Încerc să vă spun s-o faceţi cu demnitate şi înţelegere. Oamenii nu înţeleg de ce trebuie oferit orez lui Dumnezeu.

Dacă Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu, ce rost  avea să fie puse (...) pentru El? Sau să-i fie oferit ulei sau să fie spălat cu ulei  sau să i se ungă picioarele cu ulei? Toate acestea sunt ca voi să profitaţi. Acum, în Sahaja Yoga, este dovedit. Când îmi masaţi picioarele, voi vă simţiţi mai bine, nu Eu. Când îmi frecaţi mâinile, voi vă simţiţi mai bine. Când cădeţi la picioarele Mele, voi vă simţiţi mai bine. Ce faceţi voi? Reflexologie. E un nume mare, nu? Reflexologie!? Şi se presupune că persoana aceea ştie despre picioare şi lucruri de acest fel. Într-o zi ea venit şi a spus „Mamă, vreau să vă masez picioarele, etc.“ Am spus „Bine, vino“. Şi a venit să-Mi maseze picioarele (Shri Mataji râde). În loc ca Eu să devin mai relaxată, pe măsură ce Mă masa, ea devenea mai relaxată.

Deci, vedeţi, când faceţi ceva pentru Dumnezeu, binecuvântările vin asupra voastră. Sunteţi binecuvântaţi. Oricare ar fi problema voastră, voi o oferiţi lui Dumnezeu ca s-o rezolve. De aseme­nea, tot ceea ce vă aduce satisfacţie, îi oferiţi lui Dumnezeu, şi la voi vine satisfacţia.

Când îmi daţi aceste flori – Mooladhara – îmi daţi două lucruri, Swadisthana şi Mooladhara. Florile sunt foarte importante. Voi dăruiţi Swadisthana dacă florile sunt frumoase, iar dacă sunt parfumate ele vă vindecă Mooladhara. Gândiţi-vă că o faceţi pentru a vă ameliora chakrele.

Apoi alte lucruri care sunt folosite, cum ar fi ghee-ul. Lui Shri Krishna îi place foarte mult ghee-ul şi untul. Dar când îmi frecaţi picioarele cu untul vostru, Vishuddhi al vostru se va îmbu­nătăţi. Ştiţi asta. Nu al Meu. Eu n-am probleme. Eu am doar o problemă, aceea că sunteţi în interiorul Meu şi când aveţi vreo problemă, am şi Eu probleme. Pentru că aceste vibraţii trebuie să meargă la voi. Aşa că Eu pregătesc aici vibraţii, ca pe un antidot, iar ele trebuie să curgă.

Este un lucru foarte subtil de înţeles: a şti că cineva creşte spre Spirit. Acesta este lucrul prin care înaintaţi. Mai întâi vă iluminaţi chakrele. Iluminându-vă chakrele, Zeităţile voastre devin foarte fericite. Făcând Zeităţile fericite, voi menţineţi deschisă o cale prin care să treacă Kundalini a voastră. Făcând un culoar pentru Kundalini, Ea merge în sus şi atunci atenţia voastră începe să fie una cu Spiritul. Pas cu pas, înaintaţi de la materie la materia mai subtilă, de la  materia mai subtilă la chakrele voastre, de la chakre la Zeităţi, de la Zeităţi la Spirit. Atunci Spiritul se bucură  şi acolo nu trebuie să faceţi nimic, doar să oferiţi Spiritului Spiritul vostru. De aceea sunt prescrise aceste lucruri.

Oamenii nu au putut vedea această legătură. Ei s-au gândit: „ De ce ar trebui să-i dăm totul lui Dumnezeu? În fond, toate sunt ale Lui.“ Iar oamenii au început: „De ce să punem lumină? Nu este nevoie“. Dar aceasta este o evadare. Unde vă aflaţi, la ce nivel? Sunteţi în stadiul la care trebuie să vă detaşaţi de materie. Descopăr că trebuie să înţelegeţi viziunea completă a Sahaja Yogăi. Lucrul pe care-l faceţi este foarte măreţ. Voi nu sunteţi mici. Faceţi o muncă foarte măreaţă pentru că aceasta este soluţia problemelor întregii umanităţi. Este soluţia tuturor problemelor politice, economice sau oricum le-aţi denumi.

Nu numai atât, dar cu cât veţi avea mai mulţi oameni, veţi fi surprinşi, Eu voi lucra mai bine. În mod colectiv pot vindeca cancerul, dacă sunteţi mai mulţi, dacă sunteţi curaţi. Dar canalele voastre sunt atât de pline de probleme, încât nimic nu curge prin voi. Dacă vă veţi curăţa, pot opri în plan colectiv răspândirea cancerului. Pentru că dacă voi răspândiţi mai multe vibraţii, ceea ce se întâmplă este că părţile stângă şi dreaptă din Virata devin mai limpezi şi atacul de pe părţile stângă şi dreaptă, care creează cancerul sau aceste boli oribile, va fi mai redus. Dar voi nu înţelegeţi ce faceţi. Sunteţi mânuiţi de către forţele satanice. Nedând atenţie curăţirii voastre, nedând atenţie creşterii voastre spirituale, nu mă ajutaţi deloc, deoarece aceste vibraţii nu curg prin voi! Ele trebuie să curgă prin voi. Dacă le-aş fi putut mânui, n-aş fi avut nevoie să alerg după voi. Ele trebuie să curgă prin voi, voi sunteţi canalele şi dacă voi nu vă păstraţi curaţi, umili şi ordonaţi, atunci nu va merge. Nu Mă ajutaţi deloc. Deci ar trebui renunţat la problema localizată a problemelor voastre limitate şi ar trebui să priviţi la problemele mai mari pe care le puteţi rezolva.

Pot opri complet producerea cancerului dacă am 21.000 de Sahaja Yoghini. Complet. Cancerul va dispărea. Pot controla lepra. Deja controlez cancerul şi el va scădea şi în plan colectiv. N-am văzut statisticile, dar va scădea, căci este un alt atac pe stânga. Şi cu cât veţi încerca să mergeţi mai pe stânga, cu atât veţi fi mai atacaţi.

Atacurile de pe partea dreaptă produc războaiele. Toate aceste războaie şi aceste lucruri au loc deoarece suntem prinşi de pe dreapta. Toţi aceşti oameni violenţi ca Hitler sunt tot timpul agresivi. Cât de mult este nevoie ca voi să vă ridicaţi deasupra eu-lui vostru inferior! Ar trebui înţeles acest lucru! Şi nu vă complaceţi în nonsensurile pe care le faceţi. Trebuie să munciţi cu adevărat din greu pentru asta.

Chiar dacă trebuie să vă sculaţi dis-de-dimineaţă, să vă sculaţi şi s-o faceţi. Ar trebui să vă înţelegeţi responsabilităţile, acesta este aspectul principal. Oamenii sunt acum ocupaţi doar cu serviciul – „Lucrez aici“, „Cât câştigi?“, „Unde te duci? Când te duci la serviciu?“. Dar asta nu este important pentru noi. Dar asta nu înseamnă să renunţaţi la serviciile voastre şi să fiţi o povară pentru ashram. Nu înseamnă asta. Înseamnă să vă îndepliniţi serviciul. Banii sunt necesari pentru munca noastră. Eu am nevoie de bani. Voi ştiţi de cât de mulţi bani avem nevoie pentru toată această muncă. Avem un proiect aşa de mare, să mergem în Europa – dar având atât de puţini bani... Nu este cu putinţă. Însă o vom face cumva. Avem nevoie de bani, trebuie să-i câştigaţi. Trebuie să-i daţi, trebuie să daţi  bani. Aici sunt oameni care nu vor să dea zece lire sterline. Aşa nişte oameni! Cum o să fac cu ei Sahaja Yoga? Ei sunt atât de ataşaţi de bani, într-un mod mai subtil. Nu înţelegem că trebuie să dăm bani. Nu doar bani. Banii nu sunt unica soluţie. Noi înşine trebuie să fim canale.

Însă unii au bani şi atunci sunt exploataţi în mod greşit şi toţi banii sunt risipiţi. Aceştia sunt bani deosebiţi, sunt bani auspicioşi, ei merg într-o mână corectă, într-un loc corespunzător. Se creează probleme din această cauză.

Eu nu am nevoie de aceşti bani, ştiţi asta foarte bine. Dar pentru propria voastră îmbunătăţire trebuie să daţi bani. Întrebaţi-l pe domnul X. El vă va spune. Este un om foarte generos. Eu nu am nevoie de nici un bănuţ de la voi. Dimpotrivă, vreau să-Mi cheltuiesc proprii bani pe lucruri. Ştiţi asta clar. Însă trebuie să înţelegeţi că această muncă trebuie făcută, deci aveţi nevoie de bani. Nu este nevoie să vă spun că trebuie  să daţi bani. Indienilor nu le-am spun asta niciodată. Ei nu Mi-au creat niciodată vreo problemă, veţi fi uimiţi, Dumnezeu ştie cum îşi rezolvă problemele. Nu există vreo ceartă pentru bani, nimeni nu vorbeşte despre bani, nimeni nu-mi spune nimic. Nimeni nu chinuie pe altcineva, nici nu controlează pe altcineva. Totul decurge atât de bine. Banii nu sunt la o singură persoană, ci sunt mânuiţi  de două, trei persoane. Toţi ştiu câţi bani se iau. Această latură este importantă. Pentru rezolvarea acestei probleme, îmi daţi orez. Se spune că, pentru a-Mi da orez, Eu mă rog de voi. În realitate voi îl puneţi în sariul Meu. Orez... voi îmi daţi de cinci ori, Eu vă dau înapoi de şapte ori.

Este un simbol. Ştiţi cum lucrează simbolurile. Chiar atunci când spuneţi: „Mamă, eşti Tu Duhul Sfânt care înfăptuieşte?“ Eu vă dau Realizarea. Acesta este cineva atât de vigilent şi sensibil care stă în faţa voastră. Trebuie să ştiţi cum să faceţi simbolurile, cum să le faceţi corect, cu deplină maturitate şi înţelegere, în mod corect.

Sunteţi foarte nerăbdători să faceţi puja. Înţelegeţi? Înainte de puja există mereu câte o ceartă. Cineva care este o persoană foarte posedată va veni şi  toţi vor începe să se certe. Imaginaţi-vă! Trebuie să vă îmbăiaţi! Ce să faceţi? Dimineaţa să nu vorbiţi nimănui. Fiţi aspru. Sunteţi în interior pentru a vă deschide în faţa Marii Puteri care va rezolva problema lumii. Deci vă curăţaţi, vă spălaţi, vă curăţaţi pentru ca chakrele voastre să evolueze. Oamenii au vorbit împotriva Lui pentru că au devenit ritualişti, mecanici, pentru că materia a devenit foarte importantă. Apoi a devenit importantă numai înfăptuirea acestor lucruri.

Însă acum voi sunteţi diferiţi, sunteţi suflete realizate. Asta nu înseamnă să adoptaţi sanyasa sau altceva. V-am spus, ar trebuie să trăiţi ca oameni normali, dar foarte demni. N-ar trebui să existe nimic nedemn, copilăros, superficial, sau un comportament ciudat, de clown. Ar trebui să fiţi îmbrăcaţi în mod corespunzător ca să aveţi  un aspect, o prezenţă. Aceastea le spun unor copii.

Ar trebui să aveţi un aspect de Sahaja Yoghini maturi. Sunteţi cu toţii sfinţi! Voi ştiţi atât de multe lucruri pe care ceilalţi sfinţi nu le ştiu. Puteţi să mergeţi să-i întrebaţi pe atâţia! Dar este un lucru pe care ei îl ştiu: că Eu sunt Acela! Asta este marea diferenţă. Pentru  că sunt la îndemâna voastră, voi nu înţelegeţi. Pentru că sunt măreaţă. Aşa cum v-am spus ieri, aceşti sfinţi M-au recu­noscut şi au trimis oameni să Mă ajute.

Numai în sfinţenie se naşte recunoaşterea Mea. Pentru că dacă nu ar fi aşa, nu aţi ţipa în prezenţa Mea, nu v-aţi certa în prezenţa Mea, dându-mi dureri de cap. Îmi spuneţi lucruri pe care  nu ar trebui să Mi le spuneţi. Cineva mi-a spus: „El mi-a bătut la uşă...“ N-ar trebui să-Mi vorbiţi aşa.

Sunteţi din nou, legaţi material de vorbire. De unde vine vorbirea? Din Vishuddhi. Vorbirea vine din Vishuddhi, dar întreaga vorbire Vani, întregul sunet, începe de mult mai jos. Pentru a-l ridica mai sus, există etape ale intrării acestui sunet. Când  devine Madema, adică la nivelul inimii, el pulsează, dar voi nu simţiţi pulsaţia. Atunci el intră. Aici el devine Vaikhari. Apoi devine Pashanti. Acolo doar vede. Apoi devine Para, devine tăcerea şi unicitatea Prezenţei.

Trebuie să dezvoltăm acele stări, dar nu înţelegem că toate aceste lucruri sunt atributele noastre pe care trebuie să le iluminăm, să le înălţăm ca să facem frumoasă fiecare parte, fiecare petală a fiinţei noastre. Dacă aţi începe să înţelegeţi  aceste lucruri mici, mici, care sunt foarte impor­tante! Pentru că vă vorbesc despre lucruri măreţe. Dar şi lucrurile mici vă pot acoperi ochii cu totul.

Am o viziune foarte mare. O viziune foarte măreaţă. Şi această viziune poate fi înfăptuită prin intermediul vostru, oamenii. Să nu vă gândiţi că sunteţi obişnuiţi. Dacă ar fi fost aşa nu v-aş fi ales niciodată. Însă voi nu aveţi nici  recunoaşterea voastră, aşa cum nu Mă recunoaşteţi nici pe Mine. Trebuie să vă recunoaşteţi  şi să vă respectaţi.

Să nu respectaţi lucrurile materiale. Mai întâi respectaţi-vă pe voi şi materia din voi. Corpul unei fiinţe umane este un templu al lui Dumnezeu. Dar acest templu trebuie să fie iluminat şi trebuie să fie auspicios. Trebuie să vă limpeziţi şi să vă curăţaţi total fiinţa, ca ea să fie un templu frumos în care să locuiască Dumnezeu. Însă noi ne defăimăm. Când vorbesc, voi Mă ascultaţi şi vă gândiţi: „Oh, Mama vorbeşte foarte dulce, foarte frumos şi gata.“ Nimic nu merge în interior! De ce? Din cauza letargiei.

Letargia este o barieră. Ea nu-Mi permite să intru în interiorul vostru. Este o barieră. Este un lucru drăguţ a gândi: „Oh, Mama spune ceva frumos. Este măreţ! Îţi dă fericire, etc.“ Dar nu merge la interior, nu vă pătrundeţi. De aceea să încercaţi să vă puneţi atenţia pe voi înşivă şi să vă simţiţi demnitatea şi onoarea, să vă simţiţi prezenţa. Aveţi o prezenţă! Când le spun unora, ei zic: „Mamă, ştiu, ştiu că fac asta!“ Atunci de ce o faci? Înseamnă că eşti posedat. Înseamnă că eşti o persoană posedată din moment ce ştii că este ceva rău, dar tot faci acel lucru. Atunci eşti o persoană posedată. Atunci este mai bine să faci shoebeat.

Prezenţa voastră este cea care ar trebui să dea voioşie altora. Ei ar trebui să se simtă voioşi în compania voastră. Prezenţa este ceva ce puteţi înţelege. O prezenţă are prudenţă; ea înţelege cum să se comporte într-o situaţie particulară. Nu este imprudentă, nu se va grăbi înspre un lucru, nu va sări la ceva. Când cineva vorbeşte, nu va interveni dominându-l pe acela. Când vorbiţi, să nu vorbiţi într-un mod dramatic sau teatral, nici într-un mod nebunesc. Prezenţa îşi are propriul echilibru la centru şi această prezenţă trebuie menţinută. Prezenţa este foarte importantă. Să vedeţi: aveţi o prezenţă?

Unii oameni sunt Sahaja Yoghini foarte buni, dar nu au nici o hotărâre. Primesc lucruri, văd lucruri. Ar trebui să aibă hotărâre. Trebuie să le spună oamenilor, dar într-un mod apropiat, dulce, frumos, care să lucreze. Acesta este aspectul. Dacă nu funcţionează, ce rost are? Voi pleca la Viena pentru 17 zile. Voi fi plecată pentru un timp de 17 zile. Îmi va fi tare dor de voi toţi  şi sunt atât de îngrijorată, pentru că încă mai aveţi mult de crescut.

Simt că între voi nu există o înţelegere a colectivităţii. Sunteţi foarte irascibili unii faţă de alţii. Cum puteţi fi aşa? Sunteţi cu toţii sfinţi. Trebuie să vă respectaţi reciproc, trebuie să vă iubiţi reciproc, să vă vorbiţi dulce. Sunteţi sfinţi cu toţii. Un sfânt întâlneşte un alt sfânt. Aţi văzut vreodată cum se întâlnesc doi sfinţi, un sfânt adevărat cu un alt sfânt adevărat? Ar trebui să vedeţi. Voi nu arătaţi aşa. Primul lucru este: sunteţi cu adevărat sfinţi sau nu?

Aţi fost în India. Cum v-au primit? Cum se întâlnesc unii cu alţii? Se îmbrăţişează, se bucură unul de compania celuilalt, râd şi glumesc. Este un lucru atât de plăcut. Nimeni nu se gândeşte „Eu am dreptate“. Nimeni nu gândeşte aşa: „Eu am dreptate şi cealaltă persoană  greşeşte“. Ei se bucură atât de mult unul de celălalt. Râd tot timpul, se bucură. Se ajută reciproc foarte mult.

În timp ce noi la început, la Londra, eram doar cinci sau şase, unul mai bun ca celălalt. Deci se luptau cu toţii, se certau şi obişnuiau să ajungă să se lovească. Vă vine să credeţi? Asta se întâmpla. Atât de ruşinos… Şi toată lumea venea să-Mi spună: „Ce fel de Sahaja Yoghini ai, Mamă? Sunt ei cu adevărat Sahaja Yoghini, certându-se şi făcând una şi alta?“ Se petreceau tot felul de lucruri. Nu Mă informau despre toate, dar parţial, ajungeau la Mine. Îmi era atât de ruşine. Erau doi care şi-ar fi spart capetele. Puteţi crede? În timp ce în India, voi nu găsiţi nici un Sahaja Yoghin făcând aşa ceva. Nu am văzut pe nimeni aşa.

Oricine încearcă să se poarte ciudat iese imediat din circulaţie. Pentru Mine nu există grupuri, nimeni nu se luptă cu altcineva, nimic. Şi toţi erau surprinşi cât de ciudaţi erau oamenii aceia, unul  mai bun ca celălalt. Erau foarte irascibili, mânioşi, certăreţi. Erau aşa de surprinşi: „Cum se poate asta?“ Aveţi aici un exemplu al lui Chaya. Ea a fost destul de şocată şi nu a ştiut cum să ia lucrurile. Oamenii critică atât de mult, în timp ce ea încearcă să menţină echilibrul. Ea este mereu în spate, niciodată în faţă. Când este vorba de muncă, este prima care face; îşi asumă responsabilitatea. Asta s-a întâmplat înainte. Letargia este o lovitură de diavol şi când ieşiţi din letargie, explodaţi. În India n-am văzut oameni explodând, vă spun cu adevărat. Foarte rar veţi găsi oameni izbucnind. Oamenii nici măcar nu vorbesc tare sau cu mânie. Niciodată. În mod normal, oamenii sunt foarte tăcuţi acolo. Şi Sahaja Yoghinii? Oh, ar trebui să-i vedeţi cum se bucură. Fetele, băieţii şi toţi ceilalţi... cum se bucură. Ţi-e drag să-i vezi! Trebuie să încercaţi să vă bucuraţi unii de alţii.

Lucrul cel mai rău care li se poate întâmpla fiinţelor umane este ego-ul. Este cel mai rău. Posesiunea este mai bună. Cel puţin îi simţiţi chinul. Dar nu simţiţi niciodată apăsarea ego-ului. Nu simţiţi niciodată că există ego în voi. Şi consideraţi că sunteţi persoana cea mai corectă, că sunteţi persoana cea mai bună şi... vorbiţi pe nas. Aşa un ego!... Şi acest ego a fost preluat  şi de indieni de la voi, de cei care au venit în contact cu voi. Ca şi câinii care au venit în contact cu fiinţele umane şi învaţă multe lucruri, în acelaşi fel cel care a venit în contact cu voi v-a preluat ego-ul. Şi putem vedea diferenţa privindu-i pe sătenii cei simpli. Ei încearcă să fie drăguţi, buni, prin înţelegerea auspiciozităţii. Iar prezenţa auspicioasă  este atât de liniştitoare, de mângâietoare, de absorbantă, de frumoasă.

Şi cum dezvoltaţi acest lucru? Să faceţi puţin aarti la fotografia Mea, este o idee bună. Iar atunci când faceţi aarti, cineva ţipă cu vocea la maximum, încercând să-i conducă pe ceilalţi. Apoi un altul încearcă să-i conducă pe ceilalţi. Ar trebui să fie ceva omogen. Nu există ritm. Cântând la fel, cu acelaşi ton, încercaţi să faceţi un întreg. Ar trebui să existe o armonie într-un mod umil, plin de bucurie, că noi cântăm cu toţii. Toate inimile noastre cântă. Noi toţi ne aflăm aici pentru a face asta. Să simţiţi acea bucurie. Suntem atât de mulţi!

Şi asta are un efect foarte rău asupra altora când vă văd. Toţi vor fi şocaţi. De ce se răspândeşte în India? Pentru că ei văd acea iubire dintre oameni.

Dacă atenţia voastră se consacră Spiritului, veţi simţi colectivitatea. Atenţia ar trebui să fie, aşa cum v-am spus ieri, astfel încât să afle de câte ori aţi vorbit altora frumos şi de câte ori v-aţi certat. Chiar dacă cineva spune un cuvânt dezagreabil, tăceţi. Să nu vă supăraţi, este în regulă. Vine şi pleacă. Unii oameni sunt negativi în sensul că sunt pe stânga şi alţii sunt negativi pentru că sunt pe dreapta. Câteodată aceste combinaţii lucrează foarte bine. Când un om dominator încearcă să domine o persoană pe stânga, sunt prieteni minunaţi, pentru că unul domină, iar celălalt suportă dominaţia. De îndată  ce persoana de pe stânga devine puţin pe centru sau încearcă să vină pe dreapta, cel dominator începe să se blocheze şi ei sunt cei mai răi duşmani. Aşa se întâmplă. Deci fiţi vigilenţi.

O persoană negativă, de pe partea stângă, ar trebui  să încerce să vină pe centru. La fel, o persoană care este pe dreapta ar trebui să încerce să vină pe centru. Cum se face asta? În ce fel putem face asta? Să vedem.

O persoană care este foarte mult pe dreapta ar trebui să încerce să fie prietenoasă  cu cei de pe stânga şi persoana de pe stânga ar trebui să fie prietenoasă  cu cei de pe dreapta. Să începem aşa. Persoana care este pe dreapta va fi un organizator mai bun, poate da, poate nu. Cel puţin va fi un orator mai bun sau un lider mai bun. Poate da, poate nu. Poate va sugera lucruri şi va clarifica  lucruri şi va spune: „Voi face asta şi cealaltă“. Poate. Persoana de pe stânga va fi speriată, dar va fi umilă, mai iubitoare, mai afectuoasă. Va fi mult mai mult la comanda altora. Unii vor comanda şi alţii vor primi ordinele.

Cum rezolvăm problema acestei naturi? Cel care este foarte mult pe partea ego-ului ar trebui să încerce să asculte de persoana care este pe stânga. Şi cei de pe stânga ar trebui să încerce să comande o persoană pe dreaptă. Şi ar trebui să fie ceva acceptat, ca un contract: „Eu sunt o persoană orientată spre ego, tu eşti orientat spre superego. Să facem ceva: tu să încerci să mă domini pe mine şi eu voi încerca să ascult“. Va reuşi; este ceva psihologic. Încercaţi ca cineva care este pe stânga să vă domine. Dar aici este destul de greu să găseşti  oameni pe stânga, sunt foarte puţini. Cred că unii erau pe stânga, dar când ajung în ego devin mai răi ca oricine altcineva. Deci este destul de greu, dar puteţi avea o persoană care este pe stânga şi zece orientaţi spre ego, care să fie dominaţi. Până îşi dezvoltă ego-ul este în regulă. Dacă şi-l dezvoltă să-l opriţi. Dar cu înţelegere deplină,
privindu-vă cum vă dezvoltaţi, cât de departe mergeţi. Ar trebui construit un joc. Jucaţi-vă cu voi înşivă. Dar dacă vă identificaţi cu ceva: „Eu am dreptate şi nimeni nu are dreptate“, nu va merge. Pentru că, dacă sunteţi perfecţi, nu trebuie să-mi risipesc cuvintele aici. Deci cel mai bun lucru de făcut este: „Tu ordoni şi eu fac. Hai să vedem. Ce crezi? Tu organizezi şi noi vom face. Să ne spui cum să procedăm.“ Deci el îşi va folosi inima, iar voi vă veţi folosi atenţia şi va merge foarte bine. Combinaţia va fi bună.

Să ne decidem să ne ameliorăm şi să nu ne supărăm. Avem multe, multe de ameliorat, pentru că relaţia dintre voi pare a fi atât de proastă. Este ca un cancer. Absolut ca un cancer. Este malign. Deci încercaţi să vă vedeţi ego-ul. Chiar dacă le spui oamenilor să spună „Îmi pare rău“, ei nu vor spune aşa, ci vor spune (Shri Mataji imită un ton obraznic), „Îmi pare rău“. Cam aşa ceva. Este ceva sarcastic şi regretul nu are semnificaţie. Bine, bine, nu spuneţi nimic. Nu aşa. Acum s-a ridicat ego-ul: „Te rog, spune-mi ceva şi voi face“.

Hristos a spălat picioarele discipolilor Săi. Gândiţi-vă la asta. Chiar asta face un Sahaja Yoghin inteligent, spală picioarele unui alt discipol. Dacă v-o amintiţi pe nepoata Mea, când aţi venit în casa Mea în număr de opt sau nouă, ea era micuţă şi spăla picioarele fiecăruia. De fiecare dată ducea ligheanul la baie, arunca apa, îl umplea iar, cu mare grijă. Şi avea cinci ani neîmpliniţi. Şi ar fi spălat picioarele tuturor, le-ar fi şters. A făcut asta pentru toţi, şi apoi, după asta, a venit la picioarele Mele şi apoi a spus: „Nu mă voi uita la nimeni, voi fugi acum. Mi-am făcut treaba.“ Şi a plecat. Ea este o Sahaja Yoghină de calitate foarte înaltă. Dar ea s-a gândit că spălându-le picioarele este cea mai bună modalitate de a le arăta simţul colectivităţii.

„Partea aceasta din mine nu este în regulă. S-o curăţ“. De exemplu, dacă vă veţi gândi intens la Mine şi la voi, veţi înţelege cât de intens lucrez asupra voastră. De ce? Pentru că vă iubesc foarte mult şi sunteţi parte integrantă din Mine. Dacă voi nu sunteţi bine, Eu nu voi fi în regulă. Dacă luaţi asta în consideraţie, veţi şti că nimeni nu este mai prejos decât voi. Este mai bine să speli picioarele cuiva, decât să speli propriile picioare. Este o idee bună. Coborâţi-vă ego-ul de fiecare dată. Mohamed Sahib a folosit această metodă, ca şi Guru Nanaka: „Toţi sick-şii să facă sewa.“ Drept pedeapsă trebuia să facă "sewa". Ce este "sewa"? Chiar şi un guru, un mare guru, trebuia să cureţe pantofii tuturor oamenilor care au venit la program. I se dădea cremă de pantofi şi perie, în mod foarte decent. Era pedepsit să cureţe pantofii tuturor celor veniţi. Trebuia să le spele hainele, lucrurile – ca pedeapsă. Toţi cei aroganţi ar trebui s-o facă. Toţi cei care se ceartă şi se bat ar trebui s-o facă. Şi asta a mers şi merge. Ei trebuiau să le spele hainele. Trebuiau să le spele picioarele, să le frece picioarele, să-i maseze şi să se simtă mai bine.

În India, toţi Sahaja Yoghini lucrează pe chakrele celorlalţi. Dar aici nimeni nici măcar nu acceptă că are chakrele blocate. Aţi văzut asta? Ei lucrează în fiecare zi, curăţând pe toată lumea: „Curăţă-mi chakra.“ Şi când se face, ei spun „Mulţumesc“, şi apoi îi ajută. Aş vrea să văd mai multă înţelegere reciprocă, iubire reciprocă, atracţie reciprocă. Ar trebui să aşteptaţi cu plăcere prezenţa celorlalţi, să încercaţi să vă ajutaţi unii pe alţii, în loc să vă criticaţi. Detest să aud o critică despre cineva. Însă când ceva capătă proporţii, este mai bine să-Mi spuneţi. Însă voi ar trebui să vă judecaţi singuri: „Ce facem noi pentru alţii?“ Unii cred că atâta timp cât tac este în regulă. Nu este aşa. Încercaţi să fiţi drăguţi, daţi-le unele cadouri, vorbiţi-le. Există atât de multe expresii ale iubirii voastre faţă de ei. Daţi-le  câteodată flori, încercaţi să aflaţi ce le place şi ce nu le place. Este o idee foarte bună. Voi faceţi uneori lucruri care nu le plac oamenilor. Mai bine să nu le faceţi. Ce rost au? Dacă relaţiile se strică, mai bine să nu faceţi acele lucruri. Încercaţi să vedeţi ce nu le place. De exemplu, soţului Meu nu-i place să-Mi pun flori în păr. În Maharashtra însă, toate femeile măritate îşi pun flori în păr. Este un obicei. Lui nu-i place pentru că în comunitatea lui numai femeile rele obişnuiau să-şi pună flori în păr. Eu nu Mi-am pus niciodată flori în păr. Accept numai atunci când este o puja deosebită sau în Maharashtra. Dar nu fac niciodată un bandhan pe care să-l pun. Dacă nu-i place, e în regulă. Nu fac asta. Nu este nevoie să creezi conflicte şi probleme.

Nu faceţi nimic din ceea ce oamenii nu vor ca voi să faceţi. Asta creează probleme. Încercaţi să faceţi ceva care place altora. Să vedem dacă ştiţi şiretlicul prin care să plăceţi altora. Dacă faceţi altora plăcere, Zeităţile vor fi foarte fericite, pentru că ele sunt Una în voi, în noi. Ele sunt Una. Şi sunt fericite, căci sunt legate una de alta. Şi se simt nefericite când încercaţi să fiţi neomenoşi unul cu celălalt. Pentru că ele sunt una. Dacă asta se înfăptuieşte corect, cu înţelegere, voi toţi veţi fi măreţi. Vă văd imaginea în viitor. Unii dintre voi vor fi foarte, foarte măreţi şi unii dintre voi se vor ridica. Este un proiect lansat. Lansaţi un proiect împotriva voastră, către voi înşivă, construindu-vă. Să vedem cât de dulci veţi fi faţă de alţii.

Vorbiţi-le celorlalţi. Am văzut că unii stau tot timpul muţi. Vor avea un Vishudhhi foarte rău. Trebuie să vorbiţi, să fiţi drăguţi, cu inimile deschise. Yugoslavul acela are inima foarte deschisă, îmi place de el din acest motiv. Este o inimă mare. Vorbiţi cu o inimă mare, deschisă. Fără secrete  şi fără acest gen de maniere reci englezeşti (...). Mergeţi într-un tren şi nu vorbiţi. Lumea nu vă lasă să vorbiţi. Lor nu le place să vadă oamenii zâmbind, râzând sau glumind. Nici nu ştii ce să faci cu ei. Citesc doar ziare şi le împachetează mereu, dar ştiu toate detaliile despre voi. Ei sunt „insulari !“. Şi a fi „insular“ este un lucru foarte periculos pentru Sahaja Yoghini. Cel ce devine insular este pregătit pentru necazuri. Insular! Ştiţi de ce? Pentru că fiind singur va fi atacat. Fiţi împreună. Toate aceste bhoots-uri, dacă ştiu că sunteţi insulari, vă vor ataca. Dacă în orice fel veţi încerca să fiţi insulari, vă vor ataca. Unii oameni vorbind prea mult, pot deveni insulari, ceva unic, mai presus de toţi ceilalţi.

Este mai bine să fiţi împreună cu toţii. Fiţi una cu ceilalţi, apropiaţi de ei. Glumiţi despre alţii. Alţii să glumească despre voi, fără să vă supăraţi. Dacă glumeşte cineva: „Oh, taci!“ – să nu faceţi asta. Amuzaţi-vă de glumă. Limba engleză are o calitate a ei: cineva poate râde de el însuşi. Întreaga limbă a descoperit modalitatea de a râde de tine însuţi. Este ceva frumos ce ţine de limba engleză. Nu cred că mai există o limbă care are atâtea cuvinte pentru a exprima situaţiile foarte, foarte stânjenitoare. Poţi să-i stigmatizezi pe alţii şi stigmatizându-i, ştiţi ce sunteţi, exact câtă maliţiozitate este în asta pentru acel lucru. Este chiar a stigmatiza ceva.

Este foarte interesant să priveşti aceste lucruri în societate şi pretutindeni, lucruri care au fost descrise. Charles Dickens a dat exemple din vremea sa, el a descoperit aceste lucruri. Descrierea lor este atât de frumos făcută în literatură, încât eşti uimit cum au oamenii capacitatea să se vadă şi să-i caracterizeze pe alţii. Caracterizarea este construită şi devine o problemă socială. Aceasta este înţelepciunea adevărată a literaturii britanice. Este minunat să ai o persoană ca Shakespeare. Vreau să spun că sunteţi o ţară cu oameni măreţi. Şi aceştia nu sunt câţiva, sunt o mulţime. Iar voi veţi fi cei mai înţelepţi pentru că aveţi avantajul de a avea creaţia lor, ca o culme aveţi propria voastră creaţie şi aparţineţi unei ţări atât de măreţe! Imaginaţi-vă că această ţară intră în Maya letargiei. Cine va salva această ţară? Voi, oamenii.

Deci, iar şi iar, orice este letargic este anti-Christ, este anti-Dumnezeu, este anti-Mataji. Încercaţi să fiţi veseli, paşnici, fericiţi, demni, inteligenţi, dulci. Nu prea multe lucruri, foarte puţine. Este doar unul şi ştiu că noi ne vom bucura foarte mult de viaţă. Veţi fi oameni foarte fericiţi. Mai întâi scoateţi-vă din ca, mâniile de genul: „M-am supărat foarte tare.“ Însemnând ce? De ce v-aţi supărat? A fi mândri de mânia, de supărarea şi litigiile voastre... (nu este bine). Veţi fi foarte fericiţi, sunt sigură.

Creşteţi, însă creşterea voastră devine puţin cam lentă cu aceste lucruri absurde, aşa că trebuie să vă protejaţi creşterea de aceste lucruri, aşa cum se protejează plantele mici de îngheţ. Întocmai aşa. Îngheţul nu este nimic în comparaţie cu planta: planta creşte, însă îngheţul o poate ucide. De aceea să nu produceţi un îngheţ. Fiţi veseli.

Oamenii se înalţă şi coboară. Încercaţi să aveţi grijă de voi înşivă. După 17 zile voi veni să văd cum v-aţi dezvoltat frumos. Atenţia Mea este tot timpul asupra voastră, lucrez pe voi tot timpul. Sunt mult mai intimă cu voi decât cu oricine altcineva, pentru că aceşti oameni Mă văd doar două zile şi apoi încep să plângă, sunt pierduţi. Dar pe voi vă văd atât de mult, mai mult decât pe indieni (Shri Mataji îl dojeneşte pe Paul pentru că s-a certat cu Dhumal). Vreau să spun: „Unde a fost atenţia ta? Tu ştii că Dhumal a dat Realizarea la zece mii de oameni şi este fratele tău mai mare. Ar trebui să-l respecţi. El are un servitor pentru că în India situaţia este diferită. Dacă renunţă la servitor, acesta nu va avea de mâncare. Nu trebuie ca toată lumea să-şi folosească creierul. Acesta este un lucru pe care oamenii din această ţară nu îl înţeleg. El lucrează mai mult decât servitorul lui, ştii asta? Pentru că creierul tău nu se opreşte niciodată. Servitorul lui munceşte cu mâinile, el nu gândeşte. Energia lui merge în mâini şi restul se odihneşte. Aici există concepţia că este o cruzime să pui pe cineva să muncească cu mâinile. Dar creierele? Cantitatea de creier pe care o folosiţi tot timpul... Spune-Mi? Poţi să-ţi opreşti gândirea? Vezi, servitorii Mei, cei care muncesc din greu, sunt mai relaxaţi decât soţul Meu. Soţul Meu nu ridică nici un pahar. Şi ce se întâmplă? Cineva poate spune că este un leneş, se bucură de toate în viaţă, se bucură de tot confortul, în timp ce servitorul nu! Dar servitorul Meu îşi face munca manual, pentru că asta poate face, creierul său nu este atât de dezvoltat şi are parte de mai multă odihnă decât soţul Meu! Este mai relaxat.

Cineva este mâna, cineva este sentimentul şi cineva este capul. Dar dacă lucrezi cu capul, este la fel. Dacă faci o muncă cu creierul, trebuie să ai un anumit confort corporal, altminteri, chiar dacă trebuie să suporte corpul ceva... Nu vreau să spun în nici un caz că trebuie să te porţi urât cu servitorii, asta nu trebuie făcut. Dar nimeni nu-ţi dă bani în locul altcuiva. El este plătit pentru asta şi-şi face munca cu mâinile. Dar creierele? Vedeţi voi oare cum lucrează creierele? Aş vrea să aveţi un microscop ca să vedeţi cum lucrează creierul şi toate chakrele, cat-cat-cat-cat, mereu. Un singur gând este ca o dinamită. Şi voi nu-l puteţi opri. Continuă ca o maşinărie, lucrează (în voi) o maşinărie. Asta se întâmplă.

Deci fiecare ar trebui să ştie că atunci când mergeţi într-o ţară străină, sunteţi acolo o problemă. El a fost foarte nefericit şi Mi-a scris o scrisoare tristă. Asta nu a fost bine. Nu ai vrut să faci oamenii nefericiţi. (Shri Mataji îl dojeneşte pe Paul pe altă temă).

Aici în Anglia, oamenii au atâtea case care stau goale. Îţi dau ei casele lor? Există vreun sistem prin care să dai? Vedeţi, aceasta nu este problema lui Dhumal, este problema guvernului. Dhumal ne-a dat nouă un fort imens, ca un cadou pentru Sahaja Yoga. Dacă va da gratuit o casă servitorului, acesta va deveni un parazit. Ştiţi că în India cerşetorii au clădiri foarte mari? Unele clădiri sunt conduse numai de către cerşetori profesionişti. Deci, dacă vedeţi o problemă, ea are atâtea rădăcini mai adânci, pe care voi nu le vedeţi. Scrie, însă, o scrisoare cu scuze, pentru că am fost foarte rănită. El a făcut un lucru extraordinar. El ne va da un loc imens pentru Sahaja Yoga. Nimeni n-a putut face asta până acum. El mi-a dat zece mii de oameni ca Sahaja Yoghini. Apoi voi spuneţi „Am simţit“. Ce este acest „eu?“ Ştiu că aveţi inima plină de duioşie. Până la un punct este bună o inimă duioasă, dar ar trebui  să fie o inimă chibzuită, nu lipsită de înţelepciune. Trebuie să aveţi simţul proporţiilor. Adică acesta este un sistem din India unde nu vă puteţi descurca fără servitori. Şi aici, ce vi se întâmplă fără servitori? Sunteţi cu toţii oameni inteligenţi. De ce trăiţi în dezordine în stil mare? Pentru că vă folosiţi creierele şi nu ştiţi să vă folosiţi mâinile. Toate aceste idei comuniste sunt fără rost. Oamenii trebuie să aibă un fel de ocupaţie, aceasta sau alta. Unii oameni pot să facă o muncă cu creierul şi trebuie să facă o muncă cu creierul, cei care trebuie să facă o muncă manuală, să facă o muncă manuală. Sunt de acord că n-ar trebui să existe o mare deosebire între mijloacele de trai, dar asta nu este problema lui, ci problema întregii ţări.

Dar legat de servitori... era o doamnă infirmieră. Odată am fost destul de bolnavă şi ea obişnuia să vină să Mă ajute puţin. Aşa că m-am gândit să-i fac o favoare. Aşa că am trimis-o cu vaporul nostru în Africa. Vreau să spun că problemele sunt mult mai profunde decât înţelegeţi. Am trimis-o în Africa. Ea s-a întors şi a început să-l  pună la punct pe doctor de parcă ea ar fi devenit doctor. Doctorul M-a întrebat: „De ce ai făcut asta?“ Pentru că ea s-a dezechilibrat. Persoanele sărace, dacă le dai aşa ceva, se dezechilibrează.

Vă voi mai da un alt exemplu concret. Soţul Meu este foarte socialist în modul de abordare, ceea ce este un lucru bun, deci ceea ce a făcut a fost să mărească salariul şoferilor. Şoferii au început să primească o mie de rupii, ceea ce este o sumă foarte mare, cu o diferenţă foarte mică faţă de 1200 de rupii, venitul minim al unui funcţionar. Deci şoferii primeau o mie de rupii, ceea ce era prea mult. După şase luni soţiile lor au venit la Mine şi au spus că „acesta a fost un lucru foarte greşit pe care l-aţi făcut soţilor noştri. Ei au acum mijloace de trai, au început să bea şi au început să nu ne mai dea bani“. Deci dacă dai mai mulţi bani la săraci, ei nu ştiu să-i folosească şi-i vor bea. Săracii beau mult mai mult decât bogaţii. Ei trebuie educaţi cum să cheltuiască banii. Nu are rost doar să le dai bani. Voi nu înţelegeţi profunzimea lucrurilor. Oamenii trebuie crescuţi corespunzător.

De exemplu, noi avem în India casta Shidul. Sunt de acord că şi casta Shidul este un nonsens, nu ar trebui să existe, n-ar trebui să tratezi pe cineva ca fiind dintr-o castă inferioară. Dar ceea ce s-a introdus acum dintr-o dată a fost faptul  că şi casta Shidul trebuie să aibă locuri egale, drepturi egale în fiecare îndeletnicire, indiferent dacă sunt calificaţi sau nu. Deci avem oameni fără calificare. Chiar şi la examene, la colegii, trebuie să ai un anumit număr de persoane din casta Shidul. Ceea ce s-a întâmplat după ce s-a făcut această muncă extrem de grea a fost evidenţa faptului că ei sunt oameni absolut nefolositori  care nu ştiu să facă administraţie. În loc de aceasta, Gandhiji a spus: „Pregătiţi-i, educaţi-i, creşteţi-i.“ Dintr-odată se află acolo unii oameni educaţi şi alţii needucaţi. Este ceva insuportabil.

Noi am avut un servitor care a venit la Mine, Paramshivam. El abia primea o sută de rupii. Noi i-am dat un salariu mare şi altele când a venit aici.  A început să se poarte urât. Când i-am scris mamei lui că se poartă urât, că are obiceiuri rele, că-şi cumpără fotografii pornografice, că merge la cârciumă şi are prietene şi alte lucruri, mama lui mi-a scris un lucru foarte interesant. Ea a spus:  „Oamenii care dorm în noroi, dacă trebuie să doarmă în pat, îi doare.“ Deci dându-le brusc ceva material nu-i veţi îmbunătăţi. Trebuie să-i pregăteşti. Voi nu cunoaşteţi problemele sărăciei. Sărăcia este ca lepra....

Şi apoi un englez n-ar fi trebuit să spună asta, pentru că englezii sunt răspunzători de sărăcia din India, fie că le convine, fie că nu. Ei ne-au creat aceste probleme. Noi nu am avut aceste probleme înainte. Servitorii noştri erau parte integrantă  a casei. Ei (englezii)  ne tratau ca pe nişte sclavi. Deci noi am căpătat această idee de la ei. Cum ne tratau ei? Cred că Dhumal a fost foarte decent nespunând aceste lucruri, dar asta este realitatea. Nici nu aveţi idee cum ne-au tratat ei în India. Până ieri am avut cluburi de albi unde indienilor nu le era permis să intre. Şi eram independenţi! Se luptau pentru asta! Au ucis mii de oamenii, au chinuit atâtea femei.

Noi, englezii, n-ar trebui să spunem asta în acea ţară în care am condus şi am făcut sclavi din oameni. Ei nu ne-au permis să ne ridicăm. Ce faceţi voi lucrătorilor străini care vin aici? Cum îi trataţi? Cât rasism aveţi voi aici comparativ cu ceea ce avem noi în India? Noi nu avem deloc rasism. Ei (indienii) v-au tratat cu atât de mult respect! Ar fi trebuit să vă spună: „Sunteţi albi? În regulă, rasism – ne vom purta urât cu voi.“ Dar dacă vă duceţi în Africa ei vă vor învăţa rasismul.

Ceea ce vreau să vă spun este că, pentru a tăia cercul vicios, trebuie să încercaţi să înţelegeţi problemele fiecărei ţări. De unde vin aceste probleme ale Indiei şi ale majorităţii ţărilor subdezvoltate? Francezii au dominat de asemenea multe ţări. Asta ar trebui să înţelegem, că nu ar trebui să mai dominăm, ci ar trebui  să le spălăm picioarele. Asta e.

Aţi ucis cultura tuturor africanilor şi africanii au adoptat toată cultura franceză şi engleză. În mod absolut sunt la fel de prostituaţi ca şi voi, au femei la fel ca şi voi, au aceleaşi idei de eliberare ca şi voi. Numai indienii v-au rezistat. Altminteri n-aţi respectat cultura nimănui. Trebuie să priviţi asta în faţă. Dacă mergeţi în America de Sud veţi fi şocaţi văzând cum albii au nimicit pe toţi cei ce locuiau acolo, pe toţi, până la unul. Cu excepţia Columbiei. Vă puteţi imagina? Fiecare ţară, fiecare suflet a fost nimicit. Să vedeţi asta! Dacă ar fi fost trataţi prost, ai fi putut înţelege, dar ei nu i-au tratat urât. Aceste idei sunt idei occidentale. Ele vi se pot aplica vouă, nu indienilor. Aceasta este greşeala pe care o fac oamenii, că îşi aplică ideile pe alţii.

De exemplu, în domeniul reformelor. Ginerele Meu este un om foarte iluminat. El are 25 de km² de pământ. Le asigura lucrătorilor totul, îi plătea foarte bine şi aceştia trăiau foarte bine.
Dintr-o dată a apărut ideea: „Nu! Ei trebuie  să aibă doar pământul lor“, fără să se înţeleagă că ei trebuie pregătiţi, educaţi, că trebuie să existe comunicaţii. Aşa că toată lumea a primit o bucată aici, o bucată colo. Ce s-a întâmplat a fost că au devenit strangulaţi în acele pământuri. Nu exista nici o modalitate de a comunica cu ei. Nu şi-au putut căpăta nici grâul, nici seminţele, nu au putut face nimic şi au început să înfometeze. Au venit la ginerele Meu, „Să-ţi oferi serviciile. Tu ai fost intermediarul  şi ai făcut toate“. Însă agenţia intermediară a fost îndepărtată fără a-i pregăti pe aceşti oameni. Gandhiji a sugerat că trebuie să-i iluminezi pe cei bogaţi şi trebuie de asemenea să încerci să-i emancipezi pe aceşti oameni prin educaţie şi să-i faci să înţeleagă. Există o suprafaţă imensă în India numită (...) unde locuiesc aborigeni. Ei nu au nici un obicei sedentar, sunt ca nişte ţigani. Oamenii ară şi ei vin noaptea, jefuiesc şi trăiesc aşa. Au trăit aşa mereu şi se simt fericiţi.

În al doilea rând sunt aşa-numiţii săraci ai Indiei. Trebuie să vedeţi şi cum se dezvoltă lepra. Din Maharashtra a început o acţiune: „Vă vom oferi slujbe (ocupaţii), altminteri vă vom da o subvenţie.“ Acesta este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla oricui. Au înţeles asta foarte repede şi sper că au renunţat. Indienii sunt foarte vicleni şi deştepţi şi ceea ce au făcut  a fost că şi-au trecut numele pentru subvenţii. Lucrau de asemenea undeva şi primeau şi subvenţiile, o sumă dublă de bani. Apoi se duceau să bea. Ce altceva fac aceşti oameni decât să bea? Sunt atât de proşti. Ceea ce spun este că nu este bine să te dedai la aşa ceva la întâmplare.

Mi-a părut rău, căci soţia lui Mi-a scris ce mult a făcut pentru Sahaja Yoga. Singura soluţie este Sahaja Yoga. Nu există o altă soluţie care să ajute substanţial. El a fost foarte întristat: „Ce o să mă fac fără servitori?“ Pentru că aşa este sistemul servitorilor. Dacă dăm un acoperiş tuturor, el rămâne pe dinafară. Aşa o generozitate nu a existat nicăieri. O fi fost vreo agenţie care să facă aşa ceva, este posibil.

Chiar şi aşa-zişii comunişti; oriunde într-o democraţie, oamenii au proprietăţile lor. Când democraţiile vor pleca, ei nici măcar nu vor fi capabili să vorbească! Dar nu spun că capitalismul este soluţie. Spun că Sahaja Yoga este soluţia. Este Sahaja Yoga, iar el a făcut atât de mult pentru Sahaja Yoga. Nu-l putem nicicum insulta pentru acel servitor. Servitorul nu este deloc important pentru noi. Cine este acest servitor? Ce sunt aceşti săraci pentru noi? Nu suntem răspunzători pentru ei. Statul este răspunzător. Noi suntem răspunzători pentru Sahaja Yoghini pentru că acei oameni vor face deosebirea. Ce contează pentru Dumnezeu dacă o mie de oameni mor sau trăiesc? El poate crea încă o mie. Sunt oameni realizaţi şi printre săraci. Dar atenţia noastră nu ar trebui să fie acolo, altminteri ajungem ca femeia aceea Teresa. Ea adună bani de la oameni, nu are bani proprii...