INIMA LA SAHASRARA Delhi, 09.02.1981

Femeia trebuie să fie o personalitate graţioasă şi nu trebuie să se lase provocată. Nu este înţelept să se lase pro­vocată de bărbaţi. Cel puţin femeile indiene, ştiu asta, majo­ritatea lor ştiu, sper, şi se vor menţine la un anumit nivel. Dar bărbaţii trebuie să înţeleagă acum că trebuie să respecte femeile. Dacă nu-şi respectă femeile, atunci fiicele pe care le vor avea vor da nişte rezultate care-i vor şoca pe bărbaţi. Intr-o bună zi, ele îi pot pălmui pe taţi pe obraz - este po­sibil. Și în această ţară se pot întâmpla astfel de lucruri.

Deci trebuie să fiţi foarte atenţi. Am spus toate aces­tea deoarece aceşti doi centri sunt foarte importanţi. Shri Rama este Zeitatea comportamentului perfect (maryadas), a modului în care trebuie să trăiască o fiinţă umană. În întrea­ga sa viaţă nu a arătat un interes deosebit în a le da oameni­lor Realizarea, dar l-a distrus pe (demonul) Ravana şi i-a distrus pe mulţi Rakshasas (demoni). Insă mesajul principal al vieţii Sale a fost viaţa de soţ dăruit, care şi-a iubit foarte mult soția; de bărbat care şi-a sacrificat soţia iu­bită de dragul de a fi un rege bun.

Insă în această ţară, unde considerăm că iubirea este măreaţă, lucrurile sunt diametral opuse. Am cunoscut mulţi miniştri ale căror soţii conduceau familia. Nu există sacri­ficiu. Dimpotrivă, soţiile sunt atât de importante încât îşi pot determina soţii să stea într-un colţ şi nimeni să nu obiec­teze... Nimeni nu se va îngrijora cine este acela, cine este fiul vostru, cine este fiica voastră sau cine este cine. Acei oameni care încearcă să creadă că şi copiii lor sunt impor­tanţi, ar trebui să înţeleagă că Shri Rama, cel care şi-a sacrificat iubita când a fost gravidă, a dus o viaţă de pustnic, păstrând amintirea soţiei. Acest sacrificiu a fost prea mare pentru Shri Rama, pentru că a iubit-o cu adevărat, pentru că nu putea să existe fără ea. Si la un moment dat şi Sita l-a părăsit. L-a părăsit la rândul Ei în mod cuviincios. Ea nu i-a permis să-i atingă trupul şi a dispărut aşa cum o femeie trebuie să o facă.

In timp ce în vremurile moderne, lucrurile nu stau aşa. Dacă soțul v-a făcut un rău, voi mergeţi la tribunal, îl du­ceţi la închisoare şi urmăriţi ca el să fie pedepsit cores­punzător. Deci, pentru că ne-am ocupat de alte femei. Ceea ce spun este că, dacă voi consideraţi că vă iubiţi soţul şi de aceea sunteţi supărate - el n-ar trebui să aibă de-a face nimic cu alte femei - de ce să-l duceţi la închisoare, de ce să-l necăjiţi și să-l chinuiţi?

Aşa că ar trebui si realizăm că relaţia soţ-soţie este foarte important! pentru Sahaja Yognini. Voi sunteţi com­plementari unul altuia. Dacă relaţia nu eate bună, Sahaja Yo­ga Nu funcţionează. Nu soţia trebuie să devină predominantă, ci iubirea dintre cei doi, complementaritatea, frumuseţea iubirii înţelegerea reciprocă. Nici nu este nevoie să-i zâmbiți soţului, nici măcar atunci când pleacă. Am văzut că oamenii se sărută şi fac tot felul de gesturi pentru a arăta că se iubesc. Nu contează să arăţi, dar trebuie să simţi în inimă acea unitate cu soţul, acea iubire pentru el. Iar soţul trebuie să simtă acea iubire. Aceasta este singura relaţie, credeţi-mă, singura relaţie care este cea mai frumoasă - relaţia cu copiii voştri, veţi înţelege când ei vor câştiga bani muncind, cu fiicele voastre, veţi înţelege când ele sunt căsătorite, cu părinţii voştri, când sunt în vârstă.

Sunteţi adulţi, aveţi propria soţie. Veţi descoperi că vanitatea lor se ridică, dar relaţia cu soţia voastră este cea mai intimă, cea mai preţioasă relaţie. De aceea oamenii au cântat-o în atâtea poezii...

Este ceva atât de pur, atât de pur. Si dacă oamenii pot înţelege cum să te bucuri de acea puritate, vor deveni ei înşişi puri şi vor recepta esenţa ei. Când vreţi să cumpă­raţi ceva, doriţi mătase pură, diamante pure, aur pur. In ceea ce priveşte iubirea noastră, ne dorim tot felul de ames­tecuri cu impurităţi, perversiuni, şi apoi spunem; "Oh, am obosit. Nu-mi place". Pentru că nu este ceva pur.

Trebuie să ne placă puritatea acestei relaţii deoare­ce în Sahaja Yoga nu credem în Sanyasa (pustnicie; N-ar trebui să mai existe Sanyasa, pentru că există multe suflete mari care vor să se nască pe acest pământ şi trebuie să facem pregătiri pentru aceştia. Trebuie să avem oameni feri­ciţi în căsătoria lor, care se respectă reciproc, se iubesc unul pe celălalt, astfel încât marii sfinţi să se poată naște aici.

Până când nu ne vom respecta cu adevărat soţiile şi nu le voi acorda atenţia cuvenită şi ajutorul cuvenit, nu se va îmbunătăţi disciplina acestei ţări. Soţia este cea care-i disciplinează pe copii. De aceea este important să i se ofere un sentiment perfect de siguranţă, iar vanitatea masculină trebuie să dispară, vanitatea prin care el se consideră foar­te important. Nu este aşa. Amândoi sunt. Dacă ei sunt împre­ună, este importantă unitatea lor. Nu puteţi trăi cu un ochi. Trebuie să aveţi ambii ochi. Dacă un ochi se crede mai impor­tant, înseamnă că unul ar trebui să dispară pentru a vedea ce se întâmplă fără el.

Dacă nu aveţi simţul purităţii în relaţia cu ceilalţi, dezvoltaţi acest Vishuddhi stâng. Având Vishuddhi stâng, dez­voltaţi o mulţime de probleme, care apar atunci când oamenii nu au un simţ corespunzător al feminităţii și al naturii băr­băteşti. Este foarte obişnuit în Anglia şi în alte ţări occi­dentale - cum ar fi America, unde este mai rău - faptul de a nu putea deosebi un bărbat de o femeie. Femeile se îmbracă precum caii, păşesc ca nişte cai. Totul este atât de ciudat. Pentru noi este o mare problemă cum să ne adresăm şi mi se întâmplă uneori ca la o întrunire să uit tot timpul că acela este bărbat... Spun mereu "ea" în loc de "el". Chiar şi ei spun "ea", deşi acela e bărbat. Nu-mi amintesc că e bărbat! E aşa o problemă!

SFATURI PENTRU FEMEILE OCCIDENTALE

Elveţia, 1982

Aşa este în occident. Femeile sunt inteligente şi fiind inteligente şi cu studii, au creat o situaţie foarte compli­cată în jurul lor. Acestea le-au făcut să fie un fel de băr­bat fără bărbăţie, şi prin urmare, comportamentul lor devine foarte straniu. Câteodată nu-l înţeleg, dar acum am început să înţeleg că prin felul lor de a fi, femeile vor sa îi domine pe bărbaţi, fără să vadă că prin dominare nu pot crea o relaţie bună,

O modalitate de a-l domina pe bărbat ar fi sa te porți mereu ca un bărbat, tratându-l pe acesta ca pe un nimic, spu­nând: "Nu fac asta, nu-mi place asta; asta nu e bine, aceea nu e bine". Asta însă nu este ceva sofisticat, o altă modali­tate oste să vorbeşti tot timpul despre nenorocirile trecute: "Sunt aşa, asta este rău la mine". Ba este mereu bolnavă, este mereu nefericită, este mereu nesigură„ Ea este mereu atât de dependentă, are nevoie de soţul ei. Doreşte atenţia soţului și soţul trebuie să aibă grijă de ea. În final, cred că soţii se satură şi fug de nevestele lor. Acesta trebuie să fie motivul pentru care prostituţia este atât de puternică aici, pentru că prostituata încearcă cel puţin să placă şi nu să-l facă pe bărbat nefericit, căci ea trebuie să-şi câştige existenţa.

În India cred că este diametral opus. Acolo bărbaţii sunt cei care te enervează- Ei spun: "Asta nu e bine" sau "Suntem bolnavi, trebuie să aveți grijă de noi", etc. Nu spun "trebuie să avem grijă de voi", ci "voi să aveți grijă de noi" Iar femeile gândesc la fel, pentru că sunt soţiile lor, sunt shaktis (puterile) lor şi trebuie să suporte toate şi să le dea bucurie.

Femeile de aici (occident) au o altă însuşire foarte rea. Ele spun mereu în Sahaja Yoga, pentru orice motiv, că negativitatea atacă. Chiar acum mi-a spus cineva că atunci

când ai un copil, te simţi mai atacată de negaţivitate pentru că eşti pe propria răspundere. Imaginaţi-va! Când aveţi un copil aveţi tovărăşia atât de minunată a copilului vostru. O femeie indiancă, de îndată ce este gravidă, se simte ferici­tă. Când copilul se naşte simte tovărăşia copilului. Da nu are nevoie de nimic altceva decât de prezenta copilului şi atunci, cu ajutorul copilului, învaţă cum să iubească alţi copii.

Dar aici, chiar şi atunci când se nasc copiii, ele le spun aceleaşi absurdităţi: "Oh, ce rău este soțul meu, mi-a făcut atâtea şi ce rea este lumea şi ce rea a fost mama mea... Astfel ele încearcă să-i domine pe copii, făcându-i nefericiţi In acest fel obţinem aceşti "Les miserables". De unde au apă­rut? Sursa este aici.

Dumnezeu. Ele trebuie să înţeleagă asta. Totul constă în fap­tul că au egalitate, fără să fi evaluat ele însele până la ce punct.

Este cam ca la arabi, care au maşini Cadillac. înainte mergeau pe camile sau pe măgari, apoi s-au îmbogăţit şi au avut maşini Cadillac. Stând într-un Cadillac, nu au devenit culţi.

La fel se întâmplă când femeile se simt brusc egale. Insă ele nu au cultivat acel rafinament. Aşa că sentimentul inferiorităţii lucrează şi ele continuă să-şi chinuie bărbaţii, tot timpul prin fiecare cuvânt. Iar limba nu are nici ea acea dulceaţă.

În Sahaja Yoga este obligatoriu să fii fericit, să fii vesel şi trebuie să fiţi veseli. Nu este loc pentru neferi­ciţi. Dacă vor continua aşa, vor trebui să părăsească Sahaja Yoga. Ascultaţi-mă. Cu toţii vor fi îndepărtaţi. Dacă nu vreţi să vă ridicaţi, veţi fi dați afară. Deci este o provo­care pentru toate Sahaja Yoghinele din Occident faptul că trebuie să fie pline de bucurie. Trebuie să fiţi fericiţi.

În orice situaţie ele îşi înalţă ego-ul în mod foarte subtil. Dacă spui doar "Nu, asta nu este bine", imediat ele încep să plângă, ca să ştii că sunt supărate. Bărbaţii nu ştiu ce să facă, pentru că femeile şi-au construit nişte ima­gini proprii şi vor să facă mai mult decât fac ei şi spun: "Fă asta, va fi mai bine". Ei sunt terminaţi.

Ele se identifică cu aceste lucruri şi nu poţi spune că sunt pe stânga, ci că sunt egoiste, iar în acest ego există o atitudine funestă prin care îi fac nefericiţi pe bărbaţi, femei şi copii deopotrivă.

Trebuie oprit acum acest lucru. În occident trebuie oprită această nefericire. Ce este această nefericire a voas­tră? Ar trebui să mergeţi să le vedeţi pe femeile din India, care zâmbesc şi râd. Ele au copii de îngrijit. Au l0, 11, 12 copii de îngrijit. Nu au bani. Se scoală în fiecare dimineaţă la ora patru şi fac baie - aşa sunt condiţiile în India. Ele nu pot lenevi ca voi. Apoi se duc la fântână, iau apă şi o aduc acasă. Să vedeţi - frumoase că le vedeţi feţele strălucind. Apoi vin acasă, pun mâncarea jos, îşi trezesc uşor soţii, le pregătesc locurile pentru baie, au grijă de copii, fac cură­ţenie în casă. Când se scoală copiii, găsesc casa curată. Ar trebui să vedeţi cât de mult muncesc. Și n-o să ştiţi că mun­cesc . Sunt perfect tăcute. Și aţi văzut cum găteau acele femei. Aţi auzit pe cineva să ia masa în oraş? De îndată ce vin oa­meni în casă, ele sunt senine şi au grijă de ei. Ele sunt in­teligente .

In India educaţia este foarte puternică. Majoritatea fetelor în india sunt cel puţin absolvente. Dar nu există ego legat de acest lucru. Ele îşi înţeleg poziţia ca soţie şi femeie şi știu că ele sunt sursa bucuriei şi că trebuie să dea această bucurie celorlalţi. Aici femeile nu înţeleg în ce măsura pot da bucurie. In fond mama este o femeie şi poate

da atât de multă bucurie. De ce voi n-aţi putea s-o faceți?

Asta este. Nu înţeleg cum se frânge aşa un mare poten­ţial, aşa o mare sursă. De aceea lipseşte moaternitatea, nimic altceva decât natura materna. Femeile sunt în regulă, nu este nimic rău la ele, este însă natura maternă...

Dacă situaţia este tot timpul la a-i separa pe alţii, asta vine dintr-un fel de idee foarte funestă, foarte res­pingătoare. N-am văzut asta numai o dată, dar când le vorbesc mă simt cu adevărat foarte dezgustată. Si simt "Oh, Doamne! Ce se va întâmpla când se vor mărita aceste femei?" Si când se mărită, văd... De aceea bărbaţii de aici nu ştiu ce să facă. Dacă aveţi vreo problemă, femeia trebuie s-o suporte.

Femeile indiene au un mare curaj. Când a început răz­boiul în India, o femeie, care era văduvă şi regină, a călă­rit ea însăşi, şi-a legat sari-ul, şi-a luat copilul la spate era o regină - a sărit din fortăreaţă de la 30 de metri şi s-a luptat cu britanicii. A murit, desigur  au ucis-o. Dar generalul britanic a scris "am câştigat bătălia, dar victoria şi gloria îi aparţin lui Lakshmi Bai".

Nu numai atât, dar acolo exiştă multe astfel de femei minunate. Dar ele se arată numai decă există o calamitate, când lucrurile ating apogeul. Atunci apar ele. Altfel sunt tăcute.

Aşa ar trebui să fie natura feminină. Dacă ar trebui să vă vorbesc despre femeile indiene, ar trebui să vă ţin o prelegere amplă. Adevărat. Iar voi le-aţi văzut cum se com­portă, cât de demne şi dulci... Trebuie să-mi scot pălăria în faţa lor. În privinţa naturii feminine, în privinţa po­tenţialului femeilor, ele sunt mature în cel mai bun sens.

Ele au muncit atât de intens. Poate vă amintiţi fetiţa aceea care s-a căsătorit şi care ne-a invitat la micul dejun acum trei ani. Noi ne duseserăm la un canal şi ea a spus: "Mâine,Mamă, vino la mine la micul dejun". Eu i-am spus: "Nu, este prea mult. Suntem atat de numeroşi, circa 3o de oameni. Cum o să ne hrăneşti?" Si mai erau şi liderii acolo. „Oh! O să mă descurc" a spus ea. Si când ne-am dus acolo, ne-a dat un mic dejun aşa de reuşit. Si toate femeile din vecini s-au sculat de la 4 dimineaţa, au făcut totul toate cu mare bu­curie că Mama vine în casa noastră şi ele au fost încântate de acest lucru.

In India, asta se numeşte "cordialitate, dragoste". Nu există cuvinte pentru bucurie acolo. Nu există cuvinte pentru diferite bucurii, dar există cordialitatea oamenilor şi ei se simţeau obligaţi că noi mâncam. Si am tot mâncat. Am spus "Nu, sunt prea sătulă. Nu mai pot mânca" ele au spus: "Mamă, nu ţi-a plăcut nimic?" - şi dădeau şi dădeau. Atât de dulci şi atât de multe. Cred că erau 5o. Si au aranjat totul în faţa acelei case micuţe. Foarte tăcuti, foarte tăcute. Foarte efi­cient au putut organiza totul datorită eficienţei iubirii.

Ele fac lucruri dulci şi mici, mititele care cuprind atât de multă energie. De această dată le voi scrie doamnelor

din Poona să ne pregătească mâncarea, nu în Rajwade Karyalaya şi veţi vedea cum o vor aranja. Vor lua cele mai bune legume de pe piaţă, cei mai buni pui de pe piaţă şi locurile cele mai bune şi vor face tot ce este posibil, punând întreaga lor inimă acolo. "Sfinţii vin în casa noastră, sfinţii vin în casa noastră".

In ciuda acestui lucru, mulţi oameni consideră că fe­meile indiene sunt foarte oprimate din cauza bunătăţii lor. Ele nu se supără, ci spun că bunătatea noastră nu poate fi oprimată. Bunătatea este mai importantă decât reprimarea, opresiunea şi altele la fel. Ele nu acceptă toate aceste idei absurde. Deloc.

Este atât de frumos. Prin urmare, soţii se simt ata­şaţi. Fiica Mea primeşte telefon aproape în fiecare zi de la soţul ei din Arabia Saudită. Priviti-1 pe soţul Meu. Este un om în vârstă, are 65 de ani. După el, m-ar suna de zece ori. Îi spun "Nu mai suna tot timpul", dar el continuă să telefoneze. Vedeţi, aceasta este sursa... Astfel vrei să vorbeşti şi vrei să ai ceva...

Dar aici este invers. Ei vor să se separe de voi. Ce au de dat bărbaţii? Femeile sunt cele care trebuie să dea. Femeile trebuie sa dea. Ele nu-şi înţeleg potenţialul şi con­tinuă să batăa pe cineva la cap tot timpul. Cum îl pot iubi? Nu pot.

Acesta este motivul pentru care le spun indienilor să se însoare cu femei occidentale. Ei se infioară puţin căci dece s-ar face singuri nefericiţi? Gândiţi-vă, ei ştiu cum sunt femeile occidentale.

Deci aceasta trebouie să se schimbe. Suntem Sahaja Yo- ghini. Nu avem nimic de-a face cu ideile occidentale despre femei. Nu ştiu ce carte am citit despre femeile occidentale, despre eroine, etc. Ele nu au fost niciodată aşa. Ceea ce văd în realitate este diferit de ceea ce am citit.

Nu este nevoie să le imitaţi pe indience, pentru că sunteţi Sahaja Yoghine. Primiţi aceasta în mod spontan. Doar să acceptaţi. Acceptaţi asta. Ceea ce ţine de trecut este trecut. Puteți face asta.

Datoria noastră este să-i facem pe toţi fericiţi şi bucuroşi. Asta este. Asta este munca noastră. Asta este sursa pe care am primit-o. Suntem sursa bucuriei. Acceptaţi această situaţie. Suntem sursa bucuriei, a încrederii, a iubirii, afecţiunii, amabilităţii şi delicateţii. Apoi, din când în când, dacă soţul greşeşte, aveți dreptul să-i spuneai, nu se va supăra niciodată. Dar dacă-1 convingeţi mereu, el va spune "Oh, în permanenţă, zilnic..." Asta trebuie spus. Chiar şi australiencelor trebuie să li se spună. E ceva foarte obiş­nuit. Dar ele sunt foarte drăguţe. Nu supăraţi fetele. Dacă ei nu vă supără, atunci nici voi n-ar trebui să-i supăraţi.

...Aş spune că lucrul principal este cât de importantă este o gospodină. Principalul lucru pe care-1 fac soţii, când

se scoală dimineaţa, este să citească ziarul. Când citesc ziarul, au primul şoc, căci ziarele conţin mereu lucruri în­grozitoare. Dacă soţia este drăguţă îi va spune: "Nu contea­ză. Nu ni se întâmplă nouă. De ce eşti supărat? Mai întâi calmează-te şi apoi întreaga lume se va calma o dată cu tine".

După asta trebuie să mergeţi la muncă. Ei nu au timp, îşi iau pantalonii şi aleargă pe scări la maşină, fără a-şi lua micul dejun, iar soţia aleargă după ei cu micul dejun. Iar ei lucrează într-un fel sau în altul să introducă micul dejun înăuntru în timp ce conduc şi pe drum este o încurcă­tură de circulaţie, ei sunt supăraţi şi spun tot felul de lucruri pentru că întârzie. Începe alt şoc.

... Poate că în India oamenii au realizat asta cu mult timp in urmă. Sistemul este astfel: Dacă biroul se deschide la ora l0, soţia se va scula pe la 4, va găti, etc. Soţul se scoală şi noi nu avem ziare ca voi; în aceste zile, fireşte că ne bombardează, dar ziarele noastre, slavă Domnu­lui, sunt cenzurate şi nu sunt aşa de rele. Nu avem fotografii cu femei murdare şi alte lucruri murdare. S-a cenzurat totul. Deci ea găteşte dimineaţa, se aşează lângă el cu un evantai şi îl răcoreşte în timp ce ia masa. Iar evantaiul creează un ritm.

Dar nu se foloseşte evantaiul pentru a lovi, ci pentru a da un ritm pentru întreaga zi şi soţul nu intră într-un rim agitat. Apoi soţia ia aceeaşi stare sufletească ca şi bărbatul şi nu discută dis-de-dimineață treburile neplăcute ale gospodăriei, pentru a-l tulbura. Ci, ceea ce face este să creeze un sentiment de pace în gospodărie. Și aceasta prin faptul că fac faţă situaţiilor, absorbind lucrurile asemeni Mamei Pământ. Ea este o persoană matură, care poate constata inutilitatea certurilor, luptelor şi a discuţiilor aprinse. Ea este atât de puternică, încât nu poate lua nimic, doar dă, se bucură dăruind. A da este singura bucurie şi primeşte ener­gie din acea bucurie.

... Legat de Sahaja Yoga, aici aflându-se atât de mulţi oameni şi deoarece principiul Mahalakshmi (al evoluţiei spi­rituale) al vostru s-a trezit, sunt sigură că vor începe noi activităţi. Iar oamenii vor veni la un fel de cale de mijloc a progresului ca şi a înţelegerii emoţionale a vieţii de fa­milie. Dar pentru aceasta, femeile din gospodărie trebuie să înţeleagă, trebuie să se maturizeze şi să nu-şi supere soţii cu lucruri absurde. Si ar trebui să încerce să-şi hrănească soţii. Sunt sigură că având o astfel de atitudine, vom avea pace, dreptate şi prosperitate în aceste două ţări. De aseme­nea, bărbaţii trebuie să respecte femeile care sunt demne de respect. Acolo unde femeile sunt demne de respect şi respec­tate, locuiesc zeităţile. Asta înseamnă că femeile ar trebui să fie demne de respect şi să nu ducă o viaţă nedemnă. înţe­legând această viziune, sunt sigură că veţi realiza marile voastre puteri şi poziţia voastră grandioasă.

Nu există o dominaţie reciprocă, dar înţelegeţi că

suntem asemeni roţilor unei trăsuri şi cele două roţi sunt egale, dar nu la fel. Roata din dreapta nu se potriveşte în stânga şi cea din stânga nu se potriveşte în dreapta. Dar sunt egale. Dacă n-ar fi egale, n-ar exista mişcare, trăsura s-ar roti în loc. Dar roţile nu sunt la fel - dacă roata din stânga este pusă în dreapta, ea nu se potriveşte acolo, Na­tura ne—a făcut cu două picioare, nu cu un picior. Deci nu ne putem interschimba picioarele. Insă pot exista soţi ingrozitori şi soţii îngrozitoare. Numai în religia Vishwa Nirmala Dharma, numai în această religie exista ideea că, în aceste împrejurări, ei ar trebui să divorţeze. Numai în această religie. Aceasta reprezintă un progres sau o degenerare, nu ştiu.

O metodă simplă de a te bucura de viaţa conjugală este a ști că acela este soţul tău şi ea este soţia ta. Dacă voi considerați că aceasta este casa mea, acesta este locul unde trebuie să trăiesc, atunci să ştiţi că trebuie să fiţi feri­ciţi în această casă. Nu să tânjiţi după casa altuia. Aceas­ta este realitatea, aceasta este casa mea şi trebuie să locu­iesc aici şi să mă bucur de ea. Dar dacă încep să mă uit la casele altora, nu pot să fiu niciodată fericit. Este o pros­tie să nu vrem să ne bucurăm de ceea ce avem şi să dorim alt­ceva. Aşa nu puteţi fi niciodată fericiţi. La fel, în viața conjugală, dacă începeţi să vă uitaţi la alţi bărbaţi şi alte femei, pe motiv că sunt mai buni... Aveţi un soţ sau o soţie, bucuraţi-vă. E stupid să încerci să te bucuri de altcineva care nu este al tău. Profitaţi la maximum de această viaţă bucurându-vă de ea. A te uita la soţia altuia sau la soţul alteia şi sa te gândeşti tot timpul: "Oh, ea putea ,fi soţia mea, putea fi soţul meu", este o prostie, o absurditate. Ca atunci când priveşti părul cuiva: "Aş vrea să am părul acela!" Dece? Vedeţi prostia... Sau, nasul acela ar trebui să fie al meu. Acesta este nasul tău, da? Aşa o prostie...

In acelaşi fel, familia, gospodăria, copiii sunt ale voastre ca parte integrantă. Dacă sunt parte integrantă, dece ar trebui să-ţi fie ciudă sau să bombăni că "N-am putut face asta, să bei asta, nu face asta?!" Cine este acesta? Aces­ta este soţul meu, aşa cum este. Atât. E atât de simplu să spui că oricum este soţul tău, în fond este soţul tău. Aşa este el. Ce să-i faci?

Să încercaţi de asemenea să vă înţelegeţi soţul sau soţia. Trebuie să încercaţi să înţelegeţi cum pot fi soţii ciudaţi cu soţiile. Bărbaţii sunt bărbaţi, au mereu ceasuri, ajung la aeroport cu două ore mai devreme, sunt oameni aflați în frunte. Îşi grăbesc soţiile: "Hai, ce mult timp îți ia, îţi ia mereu prea mult timp". Bărbaţii trebuie să înştiinţeze. Ei nu au probleme. Si-au rezolvat problemele legate de vesti­mentaţie , care este foarte simplă. Croitorii şi-au îndeplinit munca. doar se îmbracă şi pleacă. Nu trebuie să-şi facă griji pentru păr, pentru altele. Dar femeia trebuie să se îm­brace corect, trebuie să găsească un costum adecvat, pentru că ea reprezintă culoarea şi frumuseţea creaţiei. Soţul este foarte neliniştit de relaţiile sale oficiale, este mereu în faţă, dând mâna cu fiecare de zece ori "Imi pare rău, îmi pare rău, Mulţumesc, mulţumesc".

Femeia este o fiinţă sfioasă. Ea nu este îngrijorată să creeze toate aceste relaţii. Insă el o necăjeşte, o împin­ge, se supără pe ea. E o idee greşită. In mod normal, femeile nu înţeleg prea multe despre bănci, ceea ce în fond este bine. Dacă ea nu înţelege prea bine afacerile bancare, e foarte bi­ne, atunci bărbatul poate ascunde banii. N-ar trebui!

Bărbaţii sunt invers. Pot fi foarte agresivi cu femeile dar şi ei ar trebui să înţeleagă că trebuie să se schimbe foarte mult. Insă şi femeile ar trebui să ştie că n-ar trebui să încerce niciodată să-și atace soţul în prezenţa altora. In dormitoare, da. Femeia trebuie să înţeleagă ce fel de soţ are.

De exemplu, căsătoria Mea. M-am căsătorit într-o zi când soţul Meu a mers la birou şi când s-a întors acasă, s-a căsătorit - pe la ora şase seara. A doua zi s-a dus iar la birou şi de atunci a mers la birou ani de-a rândul. Până să venim la Londra nu şi-a luat nici o zi liberă, nici măcar duminica. Acesta este soţul Meu drag. In casă, de asemenea, venea sâmbătă cu aşa nişte teancuri de hârtii la care lucra. El consideră că a căpătat un serviciu important pentru că a lucrat foarte intens. Insă Eu nu ştiu ce avantaj am avut de la acest serviciu important. Numai dezavantaje! Dar nu m-am plâns deloc. În întreaga Mea viaţă n-am cerut nimic. Dimpo­trivă, l-am ajutat în munca lui  oricând a fost nevoie, i-am ţinut tovărăşie. Si acum, pe data de 25 este o zi îngrozitoa­re, Ziua -Marinei. In aceasta zi este posibil să dau mâna cu 3oo de oameni ciudaţi şi cu 800 de beţivi care pleacă.

Dar el este în întregime dependent de Mine. În ziua în care îi voi spune "Acum voi deveni sanyasin (călugăriţă), va trebui să-mi îndeplinesc munca", totul, tcot ce a construit- imaginea se năruie. Oricum, el este un soț model. In orice caz, v-aş sugera faptul că trebuie să fiţi o soţie model. Pentru că voi vă bucuraţi de propriile virtuţi, nu de virtu­ţile altuia. De exemplu, un noţ care spune " Mă bucur de virtu­ţile unui om cinstit şi nu de ale mele". Atunci cum va fi el? Vreau să spun că trebuie să ne bucurăm de propriile virtuţi.

La fel, femeile care sunt caste, bune şi drăguţe, dar se laudă cu asta... Daca voi credeţi că este greu pentru voi, mai bine să renunţaţi. Adică virtutea este podoaba voastră, nu este un ştreang în jurul gâtului vostru, numai cei cărora le plac propriile virtuţi sunt oameni măreţi. Asta trebuie să înţelegeţi acum că nu contează că păreţi a suferi din ca­uza calităţilor pe care le aveţi.

0O0