BOLI ŞI TRATAMENTELE LOR 9 februarie 1983, Jangapura, New Delhi, India

Înainte de toate, vreau să vă spun ceva despre bolile oamenilor, despre care probabil nu v-am mai spus, cum să vindecaţi oamenii şi cum suferă oamenii din cauza diferitelor boli.

Fiind acum, pe principiul fiinţei, trebuie să înţelegem că ne îmbolnăvim dacă este ceva în neregulă cu principiul care clădeşte fiinţa umană. Sunt două principii de bază care afectează corpul, şi al treilea principiu afectează evoluţia.

Astfel, primul principiu, cel al părţii stângi Iccha shakti sau puterea dorinţei - dacă este în pericol, noi manifestăm multe disfuncţii datorate organelor letargice. Partea stângă este partea tamasică, este partea în care întunericul afectează oamenii. Aceia care trăiesc prea mult în întuneric, sau în trecut, sau duc o viaţă prefăcută, ascunsă, cei introvertiţi - mai pe scurt - cei care îşi petrec viaţa mai mult în cercuri foarte restrânse, sau trăiesc alături de oameni extrem de precauţi, cărora le este teamă de alţii, toţi aceia care nu vorbesc mult sau care se feresc să întâlnească alţi oameni, care evită oamenii - toţi aceştia sunt pe partea stângă, sunt prinşi în tamas (întuneric). Asemenea persoane, în cunoaşterea şi ascensiunea lor spirituală, încearcă să obţină bhakti (devoţiunea). Se îndreaptă mai mult spre bhakti. Ei Îl venerează pe Dumnezeu din inimă, cu emoţie. Lucrează prin emoţii. Există douăzeci şi patru de tipuri de relaţii pe care le stabilesc ei cu Dumnezeu.  Asta o putem numi relaţie bhakti, şi ei stăruie şi tot timpul se plâng şi spun: „O, Doamne, când Te voi întâlni?”; astfel de oameni sunt cei dominaţi de alţii, suferă, se sacrifică şi duc o viaţă plină de suferinţă. Dar în manifestările lor pentru a-L obţine pe Dumnezeu, ei încep cu bhakti. Şi ei cred că prin bhakti vor ajunge la Dumnezeu. Iar prin bhakti Dumnezeu vine la ei şi se încarnează pentru bhaktas, pentru devoţi; pentru aceia care plâng după El, Dumnezeu se încarnează. Aşa că nu este nimic greşit în asta.

Aceste persoane mănâncă foarte nesănătos, mai ales în ceea ce priveşte proteinele. Şi în această privinţă ei sunt atât de slabi, încât pot suferi de musculatură slăbită în toate sensurile. Puteţi vedea că aceste persoane – pe stânga - suferă de frig, suferă de diaree, deoarece au muşchii slăbiţi; mănâncă şi toată mâncarea se elimină prin diaree; au inimă letargică şi ea nu le mai pompează sângele; li se umflă corpul. De asemenea pot să se îmbolnăvească de gută şi să aibă probleme cu articulaţiile. Pot avea şi ficat leneş, care le dă alergii. Aceşti oameni au toate tipurile de alergii, datorită ficatului leneş.

Aşa că trebuie să ştiţi că toate problemele legate de organe letargice - de orice fel – sunt de parte stângă. De exemplu, o persoană ai cărei ochi sunt deschişi, dar nu vede, suferă, de asemenea, de acelaşi tip de disfuncţie.

 Aceşti oameni - pe stânga - sunt afectaţi de subconştient şi de subconştientul colectiv, de unde spiritele îi atacă şi ei devin dominaţi de spirite. Se autocompătimesc foarte mult. Se simt nenorociţi şi-i fac pe toţi să se simtă nenorociţi. Pentru că au idei de la ticăloşi ascunşi, şi de aceea nu pot vedea pe cineva fericit şi nici ei înşişi nu pot fi fericiţi. Vor face mare caz de aşa-zisele lor necazuri şi probleme şi boli, şi încearcă să creeze cât mai multe probleme celorlalţi. Dar problemele pe care ei le provoacă nu par agresive. Este mai mult pentru a atrage compasiunea celorlalţi. Şi o persoană care stă cu asemenea oameni poate şi ea să fie afectată, dacă încearcă să le arate compasiune.

Cancerul şi contracţiile musculare şi slăbiciunile în urma cărora muşchii devin extrem de slabi, şi pe rând - osteomielita, poliomielita - toate aceste lucruri letargice, fac până şi plămânii voştri letargici. Dacă plămânii sunt letargici, atunci puteţi face boli cum ar fi T.B.C., tuberculoza. Tuberculoza vine de la partea stângă.

Cei care sunt strict vegetarieni, care nu mănâncă nici măcar usturoi, sau care nu mănâncă nici măcar ceapă - toţi aceştia sunt foarte vulnerabili la problemele de pe partea stângă. Mai mult - dacă se duc la un guru care este pe partea stângă, sunt şi mai rău. Aşa că nu trebuie să duceţi o viaţă anormală. Trebuie să fiţi o persoană normală, să consumaţi în proporţie corectă proteine, carbohidraţi si grăsimi. Aceasta este una dintre părţile Sahaja Yoga în care vedeţi că cei pe pe stânga trebuie să fie foarte-foarte atenţi, şi nu doar să declare că sunt pe stânga.

Mulţi vin şi se ceartă cu Mine, susţinând că în Gita este scris – aşa spun ei, Eu nu ştiu – că persoanele tamasice mănâncă multă carne – nu-i adevărat. Nu este adevărat. Cei tamasici  sunt oameni – nu sunt deloc oameni răi, sunt un anumit tip de oameni – sunt cei care mănâncă prea mulţi carbohidraţi, deoarece partea stângă este hidrogen, iar carbonul vine de la Ganesha pe partea stângă, aşa că mănâncă mai mulţi carbohidraţi, nici vorbă să mănânce prea multă carne.

Însă cei pe dreapta, sunt foarte, foarte activi, personalităţi extrem de active. O astfel de persoană pe dreapta mănâncă prea multe proteine. Tot timpul carne. Şi devine o persoană foarte activă, iar o asemenea persoană prea activă primeşte „binecuvântările” egoului şi i se dezvoltă mult egoul. Un astfel de om îi distruge cu agresivitate pe ceilalţi - imaginea celorlalţi - îi doboară, îi critică, sare la ei, poate avea un temperament foarte aprins, poate fi chiar demonic. Aşa cum am mai spus, Hitler este un exemplu. Acest tip de oameni, care mănâncă prea multă carne şi prea multă mâncare grea, îşi dezvoltă prea mult capacitatea musculară, mai mult decât e normal la o fiinţă umană, aş putea spune, şi devin precum caii. Apoi încep să se comporte precum caii, chiar mai rău decât caii. Şi de aceea nu ar trebui să exageraţi în nici o direcţie, ar trebui să fiţi pe centru.

Toţi aceşti oameni pe dreapta au organe hiperactive. Datorită acestor organe hiperactive, dezvoltă o inimă foarte rea, care este şi ea hiperactivă, care pompează foarte repede şi apar palpitaţiile. La plămâni apare astmul. În intestine apare constipaţia, ficatul devine foarte, foarte rău, iar pielea - foarte nesănătoasă. Pielea devine extrem de palidă, iar o asemenea persoană este foarte, foarte certăreaţă şi agresivă.

            O persoană care duce o viaţă foarte ascetică şi de martir - de exemplu mulţi funcţionari guvernamentali cred că ei fac o muncă de martir pentru ţara lor şi devin foarte plini de ei pentru asta şi sunt ca nişte cărămizi încinse. Nu te poţi apropia de ei. Au un temperament extrem de aprins. Orice persoană care duce o viaţă ascetică sau severă (Mama se referă şi la mănăstiri – n.n.),  precum Vishwamitra, Durvasa - amândoi au fost foarte colerici şi blestemau oamenii - toţi aceşti oameni – toţi - devin atât de aprinşi, încât nici nu poţi vorbi cu ei. Sunt foarte agitaţi şi limba lor este foarte tăioasă, iar când vorbesc, poţi simţi că nu este vorba de o persoană echilibrată. Par foarte sclipitori şi se consideră foarte inteligenţi, dar de fapt sunt nişte proşti, pentru că fac tot felul de lucruri prosteşti; fac lucruri atât de stupide, încât oricine are înţelepciune vede că nu au simţul măsurii în ceea ce fac împotriva întregului.

Asemenea persoane - tipul ascetic şi tipul martir - sunt vulnerabile la multe boli; aşa cum am spus: inima, ficatul, ciroza ficatului. De asemenea diabet, leucemie, probleme de rinichi, hipertensiune arterială, probleme de uter. Femeile pot deveni sterile, s-ar putea să nu mai aibă copii deloc, asemenea femei nu mai pot avea copii. În special femeile care flirtează şi care cred că sunt foarte frumoase şi care mai au şi o viaţă foarte activă, pot deveni complet sterile. La rândul lor, bărbaţii nu sunt buni de nimic, dacă fac lucruri exagerate. Dacă atenţia lor se risipeşte tot timpul pentru a-şi împlini ambiţiile, pot deveni astfel. Deci aceia care tolerează prea multe în viaţă, cărora „le place să trăiască” şi îşi risipesc timpul cu băutura şi cu femeile şi toate astea, îşi pot ruina – nu doar averea, ci sănătatea, şi aşa precară.

La nivelul inimii drepte, ştiţi că asemenea oameni pot avea un comportament foarte greşit faţă de copiii lor, faţă de părinţi şi faţă de soţiile lor.

La nivelul lui Nabhi drept - vor avea probleme de digestie. S-ar putea să aibă bani, însă nu se pot bucura niciodată de ei sau nu se pot gândi  niciodată la o viaţă desăvârşită.

La nivelul creierului - devin orientaţi spre ego. Egoul se poate umfla atât de mult, încât să genereze paralizie. Paralizia este posibilă în ambele cazuri. Atât persoanele pe stânga, cât şi cele pe dreapta o pot face. Dar în special persoanele pe dreapta paralizează. Aceasta vine de pe partea stângă, dar afectează partea dreaptă a corpului. Deci sunt două tipuri de paralizie. Una este cea cauzată de prea mult ego, şi alta de superego. Aceia care au temperament letargic dezvoltă cheaguri în sânge şi hipotensiune, iar aceste cheaguri produc paralizii pe partea stângă. Cea de pe partea dreaptă este cauzată de probleme ale creierului prin dezvoltarea „domnului” ego în voi.

Acesta este – pe scurt – modul în care cele două dezechilibre cauzează boli la nivel fizic.

În afară de asta, oamenii au probleme mentale. O persoană pe stânga are probleme mentale, de pildă e o persoană vicleană, e o persoană fricoasă, nu vorbeşte cu alţii, este nervoasă, n-are încredere în sine şi fuge de lume. Apoi devine un schizofrenic, într-un fel hibernează în casă, devine ca o varză. Puteţi să-i spuneţi şi astfel. Aşa de nebuni devin!

Pe de altă parte, cel pe dreapta devine o persoană foarte temperamentală şi absolut antipatică. Un asemenea om poate fi atât de crud, poate crea aşa necazuri, încât ar putea fi o problemă pentru toată familia, pentru întreaga societate, şi poate fi foarte incomod. Deci asta este o a doua problemă, de asemenea un caz mental. O asemenea persoană s-ar putea să nu pară afectată mental - o persoană pe partea dreaptă. Dar când îmbătrânesc, vorbesc mult. Vorbesc atât de mult, încât nimeni nu poate vorbi cu ei. Nici măcar nu poţi deschide gura în faţa lor. Şi trăncănesc tot timpul despre orice. Şi – e chiar relevant - vorbesc despre Divin, despre atma, una, alta. Dar vorbesc doar, pentru că sunt atât de egoişti, încât vor doar să vorbească numai ei şi nu să-i lase şi pe alţii să vorbească. Şi mai sunt şi caractere oribile – chiar dacă e vorba de unul singur – vă fac probleme. Pentru că vă dau dureri de cap şi alte probleme, încât nici nu mai ştii cum să te porţi cu ei, cum să îi pui la punct cu decenţă. Deci şi ei sunt cazuri mentale, pentru că nu sunt normali.

Aşadar, pe plan mental avem probleme cu persoanele egoiste sau care acceptă să fie dominate de alţii şi devin sireţi. Cei vicleni sunt buni doar să distrugă relaţiile cu alţii, spunând ceva, purtând vorba de colo colo prin şiretenie. Astfel, ambele tipuri - tipurile extreme - sunt foarte vătămătoare pentru o viaţă socială adecvată.

Cei orientaţi spre ego au o altă mare problemă: îşi spun părerea despre orice. Aşa că mereu – pentru că un astfel de om e prost şi idiot – ideile stupide şi idioate vor supravieţui. Şi datorită acestor idei idioate, orice plan realizat de un astfel de om este un eşec. Acesta este motivul pentru care planurile noastre în India au dat greş. Peste tot au dat greş. Datorită idioţilor – sunt proşti, au ego doar ca să-şi susţină ideile, încearcă să planifice câte ceva. Şi astfel planul dă greş. Peste tot unde conducătorul îşi arogă mai mult decât ar trebui să aibă, însuşi comportamentul său este atât de idiot şi atât de departe de adevăr, încât toţi au de suferit dacă un asemenea conducător îşi impune programul unei ţări sau unei naţiuni. Cei mai răi dintre cei răi sunt Rakshasas (demonii), care sunt atât de egoişti, încât se gândesc s-O prindă chiar pe Adi Shakti, Mama Primordială. La o asemenea prostie se gândesc!

Deci prostul este o mare problemă pentru întreaga societate – deşi el niciodată nu-şi dă seama. El crede: „Eu trebuie să conduc spectacolul. Eu sunt cel mai plin de succes.” Dar cînd totul se termină, oamenii vorbesc  despre  el  ca  despre cea mai stupidă persoană care s-a născut vreodată pe pământ.  Ca  de  exemplu,

d-nul Idi Amin (cel mai crud dictator din Africa) care trebuia să fie  –  acum nu mai este, dar a fost - prim ministru al Ugandei. A fost cu adevărat idiot, vreau să spun, aţi văzut cum  vorbea - un idiot!  Şi spunea: „Oamenii din ţara mea ar trebui să se numească după numele meu, pentru că, vedeţi, eu sunt cel care reprezintă ţara”. Aşa că cineva a sugerat: „Bine, dar cum ar trebui să le spunem? De exemplu, cei din Cipru se numesc ciprioţi. Dacă îi numin după numele tău, vor fi idioţi!”; aşa că oamenii au refuzat să accepte această idee, deşi el a fost asa de dominator. A mai fost unul care şi-a făcut pentru nuntă pantofi  din perle - vedeţi ce oribil non-sens. Nu ştiu a câta căsătorie a fost. Dar el dorea să-şi facă pantofi din perle – tot felul de lucruri idioate se fac.

Vreau să spun că aceşti oameni care sunt extrem de orientaţi spre ego, în mod surprinzător devin foarte zgârciţi. Extrem de zgârciţi. Sunt atât de interesaţi de bani, încât sunt extrem de zgârciţi. Cheltuie toţi banii numai pentru ei. Dar nimic pentru alţii, pentru că vor să economisească. Indiferent ce lucru bun se face, îşi vor păstra banii. Dar pentru ei înşişi vor cumpăra cele mai bune vinuri, cele mai bune lucruri. Pentru ei. Dar pentru alţii nu au bani. Chiar şi unde e de datoria lor, încearcă să economisească bani, nu vor plăti. Ceea ce vedem la aşa de multe persoane chiar şi în Sahaja Yoga. Atunci când au de plătit ceva care este de datoria lor, pentru ceva care este foarte important, ei nu plătesc. Uneori vor chiar şi cărţile gratuit, ceva – orice - pentru care alţii plătesc. De exemplu, acest Pendal mare are acum nevoie de bani. Cine va plăti pentru el? Eu am plătit în ultimii trei-patru ani din buzunarul Meu şi fratele Meu M-a ajutat să fac toată această muncă. Şi ei au vrut ca Eu să plătesc în continuare! Imaginaţi-vă! Pentru Realizarea voastră să plătesc Eu! Am călătorit pe banii Mei, am făcut singură lucrurile. Vreau să spun că acum se cere ca persoanele care organizează programul să instaleze Pendalul cel mare. Eu vă dau Realizarea gratuit, dar nu plătesc pentru Pendal! Mâine veţi spune: „Mamă, plătiţi-ne drumul dus-întors!”. Nu M-ar surprinde, vedeţi. Asemenea oameni sunt extrem de zgârciţi. Orice bănuţ dau, cred că trebuie să-l primească înapoi. Iar dacă pentru ei se face în plus ceva, asta nu se plăteşte! Singurul lucru care contează: orice se poate primi trebuie să primeşti! Dar când trebuie să dea – sunt zero. Şi aceşti oameni orientaţi spre bani sunt - oribil de surprinzător - bogaţi. Nu poţi întelege cum de sunt bogaţi, pentru că nu există generozitate în ei, nu au priorităti, nici oportunităţi pe care să-şi cheltuie banii. Şi nu există respect de sine. Nu este respect de sine. Este foarte surprinzător.

Veţi fi surprinşi dacă le spun uneori indienilor pe care i-am întâlnit în occident: „Mergeţi la hotel cu alţii!” Nu am văzut niciodată pe cineva să se ofere să plătescă - cu excepţia soţului Meu sau a Mea. Ei dau din colţ în colţ. Dacă cineva poate plăti, foarte bine. Este foarte surprinzător. Chiar şi în ţări ca Suedia şi Elveţia. Elveţia este alt exemplu. Elveţia este cea mai zgârcită ţară pe care aţi putea să v-o închipuiţi. Europenii sunt foarte zgârciţi. Este uimitor cât de zgârciţi pot fi! Şi indienii din Delhi sunt - Sahaja yoginii; foarte ciudat,  trebuie s-o spun. Am fost surprinsă să aud că oamenii vin doar pentru mâncare gratis! Adică tot Eu trebuie să plătesc şi pentru mâncarea voastră? Să vă plătesc mâncarea, să vă plătesc taxiurile! Mâine aţi putea spune: „Plătiţi-ne şi chiriile!” Este absurd!

Toate acestea vin din ego, care nu vă permite să vedeţi valoarea lucrurilor. Este foarte surprinzător. Cheltuie banii pentru ei înşişi, cumpărând una, alta. Dar pentru a face ce trebuie, nu au bani - este cel mai surprinzător lucru. De fiecare dată când vin, d-nul Verma sau altcineva Îmi spune: „Iată, Mamă, aceştia sunt banii pe care i-au dat". Aşa că mereu trebuie să plătesc din buzunarul Meu ca să completez restul. De fiecare dată. Poate fi aşa şi anul ăsta. De data asta i-am spus: „Am să-ţi dau Kara Mea (brăţara de aur). Vinde-o şi…” Asta e situaţia in Delhi, unde Sahaja yoginii sunt atât de sărmani, încât nu vor să plătească nici măcar două sute de rupii (4$) pe an. Nu învăţaţi asta de la yoginii europeni! Ei trebuie să înveţe de la Sahaja yoginii din Maharashtra. Sunt oameni săraci, dar niciodată nu au luat nici un bănuţ de la Mine. Ei spun: „Mamă, este suficient că faceţi atât de mult pentru noi!"

Alţi guru le iau banii - toţi banii. Aici guru trebuie să cheltuiască tot timpul. Vă puteţi imagina o astfel de Sahaja Yoga? Aţi auzit de un aşa guru pe undeva? Ca gurul să cheltuie bani pentru Sahaja Yoga? Eu am cheltuit - nu anul ăsta – doisprezece ani de când vin în Delhi. Cred că până anul trecut am cheltuit bani din buzunarul propriu. Şi nu ştiu ce să-i spun soţului Meu. Nu înţelege. Spune: „Ce este această Sahaja Yoga, de  trebuie să plăteşti Tu pentru discipoli?" I-am spus: „Mulţumesc lui Dumnezeu că nu-Mi cer să le plătesc şi chiriile!" Este o situaţie foarte penibilă. Anume - unde e nevoie de bani, nu au bani, nu există deloc o prioritate bugetară. Voi sunteţi Sahaja yoghini, sunteţi sfinţi. Care vă sunt priorităţile? Însă trebuie să veniţi să învăţaţi de la cei din Maharashtra. Sunt oameni săraci. Nu au aşa multe bogăţii. Nu vedeţi multe maşini în Maharashtra. Abia câte unul sau doi au maşini în Maharashtra. Dar acolo nu apar niciodată aşa probleme, nici la sat, nici la oraş. Nimeni nu ţine socoteala, pentru că banii se duc pe electricitate, pe una, alta. Totul e plătit din buzunarul Meu. De aceea le vorbesc azi Sahaja yoginilor.

Trebuie să le spun şi Sahaja yoghinilor europeni că trebuie să se poarte mai bine. Nu aşa trebuie să ne comportăm în ceea ce priveşte banii. Este ruşinos - cum am auzit că Sahaj yoghinii europeni, unii dintre ei, au un comportament penibil. Nu este corect, nu este bine.

Aceasta este stupiditatea de pe partea dreaptă. Vedeţi, când întâlniţi un kanjoosa (zgârcit), râdeţi de el,  nu-i aşa? Sunt aşa multe întâmplări cu kanjoosas. Aşa că ce preferaţi: un kanjoosa ori un leneş? Nu mă deranjează un leneş. Dar un zgârcit - Doamne fereşte! Orice ai face pentru ei - vedeţi - un zgârcit nu are ruşine. Nici un pic de ruşine. Nu înţelege ce face. Uneori este aşa de surprinzător!

Nu poţi economisi bani când e vorba de a organiza Realizarea Sinelui. Mai surprinzător este că, atunci când oamenii se comportă aşa, toate ţările, una câte una, devin din ce în ce mai sărace. Cu cât sunteţi mai îngrijoraţi de bani, cu atât este mai rău.

Fireşte, Eu nu am nevoie de bani. Ştiţi asta. Nn ţin minte câte mii am cheltuit până acum din buzunarul Meu. Dar problema e că nimeni nu înţelege că este ruşinos ca un guru să cheltuiască pentru voi.

De aceea am spus că astăzi am să le vorbesc Sahaja yoghinilor din Delhi. Mi-a fost ruşine să aud că aici Sahaja yoghinii nu pot da nici 18 rupii pe lună! 18 rupii pe lună! Pentru cei care nu-şi permit, este în regulă. Pentru pensionari - este în regulă, pentru copiii - este în regulă, dar să nu puteţi da nici măcar 18 rupii pe lună! Nu sunt nici măcar 18 - mai puţin de atât! Nu ştiu. Acesta este minimul pe care îl puteţi plăti. Avem un ashram, vrem să avem diverse lucruri, vreţi să aveţi un loc unde să vă duceţi. Cum vine asta? Nu pot să cred! În Sahaja Yoga, dacă nu aveţi nici măcar atâta generozitate, mai bine renunţaţi la Sahaja Yoga. Mai bine renunţaţi. Nu sunteţi cei care să ducă mai departe Sahaj Yoga.

Uitaţi-vă la Mama voastră ce generoasă este. Vă dau Realizarea, muncesc de dimineaţa până seara. Azi nu am avut nici un minut liber. Am muncit. Toată ziua am făcut una, alta. Am şi cumpărat lucruri pentru voi, toţi Sahaj yoghinii. Ce departe am mers! Muncesc atât de mult, şi voi nu puteţi să daţi măcar 18 rupii (0.4$)! Nu-mi vine să cred! Am auzit despre Sahaja yoghini - acum voi staţi în pendal, cine va plăti pentru el?  Eu? Şi covoarele, Eu să le plătesc? Aşa e normal să vă comportaţi? Data viitoare, dacă cineva nu plăteşte, nu mai vin la Delhi. Vă spun: nu mai vin la Delhi! Nu-Mi mai pot permite. Să vin la Delhi înseamnă să Îmi cheltui banii tot timpul. Aceia care nu au plătit, vă rog plătiţi, altfel nu mai vin la Delhi. Vă spun. Nu-mi plac aceste lucruri, că nu puteţi să plătiţi nici măcar 18 rupii să păstraţi acest Ashram, să păstraţi aceste lucruri. Este prea mult.  Vă rog să înţelegeţi că trebuie să fiţi de un anumit calibru ca să fiţi Sahaj yoghini. Nu puteţi fi doar un raddad (ratat) de pe stradă, care poate deveni copilul lui Adi Shakti, nu-i aşa? Nu vreau ca milogii să fie copiii Mei. Vă rog acum pe toţi să hotărâţi că de acum nu mai e nevoie să vă vorbesc aşa. Este ultima dată când vă spun. Este ruşinos şi va rămâne în istorie că Mama nu a mai venit la Delhi, pentru că, de câte ori a venit, a trebuit să scoată bani din buzunar! Istoria Sahaja Yoga va fi scrisă cu litere de aur şi ţineţi minte că numele fiecăruia va fi pus acolo. Şi aceia care nu plătesc - vă rog daţi-Mi numele lor. Asta e. Vreau să ştiu cine sunt vinovaţii. Şi aceia care sunt zgârciţi - cu ei şi Dumnezeu poate fi foarte zgârcit.

Aşadar, acum am ajuns pe centru, pe calea centrală, Sushumna. Calea centrală Sushumna este pentru cei pe centru. Oamenii care au înţelegere corectă şi întelepciune. Aceştia sunt extrem de generoşi. Luaţi orice Guru - Satguru (Guru autentic), luaţi pe oricine, luaţi pe Nanaka, luaţi pe Kabeera sau luaţi pe Tukarama. Lui Tukarama, copiii săi i-au spus: „Să ne aduci trestie de zahăr"; aşa că el s-a dus, şi un domn, care era stăpânul său, cel al cărui câmp de trestie de zahăr îl căuta, i-a dat multă trestie de zahăr. Pe drumul spre casă, toţi copiii i-au spus: „Dă-mi o trestie de zahăr, o trestie de zahăr”. El a tot dat. Când a ajuns acasă, n-a mai avut trestie de zahăr pentru propriii săi copii. Toţi guru  sunt extrem de generoşi. Sunt aşa de generoşi, nu vă puteţi imagina! Ar trebui să întrebaţi oamenii care Mă cunosc pe Mine în acest aspect.

Generozitatea este singura cale prin care vă puteţi exprima dragostea faţă de alţii. V-am mai spus asta. Averea voastră materială - şi tot - nu înseamnă nimic, până nu vă arătaţi generozitatea faţă de oameni. Dar  trebui să fie în tăcere şi trebuie să fie în absolută linişte.  Am observat că este drăguţ să fii amabil cu cineva care vine în casa ta. Indienii sunt foarte buni la asta: „Vă rog, serviţi mâncarea asta şi asta!” Numai pentru a impresiona. Dar nu este nimic sincer în asta. Pe oricine vine, ajutaţi-l, nu contează. Orice cauză mare - ce poate fi mai mare decât această muncă a lui Dumnezeu pe care o fac Eu? Iar la voi am văzut aşa un comportament! Unde vă cheltuiţi banii?

Aşadar, persoanele pe centru – echilibrate - sunt extrem de generoase. Nu pot reţine mâncarea dacă o servesc la cineva acasă: sau o vomită sau vor face diaree. Dacă mănâncă într-un loc unde nu ar trebui să mănânce, dacă nu este bine vibrată, dacă mâncarea nu este bună, nu vor mânca. Chiar dacă mănâncă, vor vomita. Sunt extrem de amabili şi de generoşi. Ei nu vor sări la oameni să spună: „Oh! Aveţi o mâncare aşa şi pe dincolo." Dacă e aşa, ei încearcă s-o evite, nu o mănâncă. Dar uneori sunt sacrificaţi. În regulă, nu contează. Ei gândesc: „În regulă, voi mânca şi apoi voi vomita oricum.” Sunt extrem de înţelepţi şi plini de tact. Plini de tact. Ştiu cum să-i ia pe oameni. Sunt foarte diplomaţi în a-i mulţumi pe ceilalţi şi, într-un fel sau altul, îi aduc la templul lui Dumnezeu! Toată grija acestor oameni este să se cureţe ei înşişi, să se păstreze curaţi, să se păstreze în regulă şi să aducă tot mai multe persoane la această măreaţă muncă a Realizării. Niciodată nu fac pe grozavii, n-am văzut niciodată asta. Nu se dau mari. Nu se grozăvesc. Nu vor să-şi arate faţa. Sunt tăcuţi. Eu îi ştiu. Sunt dinamici şi duc treaba la bun sfârşit. Numai când au nevoie de un sfat important vin să Mă vadă şi vorbesc. Eu ştiu modul lor de lucru: extrem de tăcut şi frumos; sunt oameni binevoitori. Şi ştiu cum să-i ia pe alţii. Uneori se enervează – ceea ce este necesar - dacă trebuie să protejeze protocolul Mamei lor, sau protocolul Sahaja Yoga şi al lui Dumnezeu. În mod obişnuit ei sunt persoane foarte liniştite şi tăcute. Prezenţa lor este binecuvântată. În orice casă intră, aduc auspiciozitate. În orice magazin intră, aduc prosperitate. Oricui vorbesc, este benefic. Sunt auspicioşi. Sunt binecuvântaţi. Dau binecuvântări automat. Nu trebuie să spună: „Te binecuvântez", dacă ei se află acolo, te binecuvântează. Niciodată nu se gândesc să facă bani din munca lui Dumnezeu - niciodată. Nici un bănuţ. Sunt aşa de cinstiţi. Nu pentru că le este teamă că: „Dacă facem bani, vor veni hoţii şi vor lua totul” - nu de teamă. Ci cu încrederea deplină că ceea ce fac ei este cea mai mare fericire şi bucurie. Şi constituţia lor – a yoghinilor pe centru –  ei sunt mai degrabă graşi, aş spune, pentru că au gaz în corp, mult gaz - prana shakti – este în Sushumna, şi asta creează corpuri gazoase. Corpul gazos nu este greu, este foarte uşor – şi ei merg foarte repede, sunt foarte activi. Dar când îi priveşti, ei par durdulii, în mod obişnuit. Iar dacă nu sunt, încearcă să se îngraşe, încearcă să afle ce e în neregulă cu ficatul lor, aşa încât să se poată îngrăşa. Sunt mai degrabă rotofei. Principala lor disfuncţie este excreţia şi tot felul de stări de vomă. De exemplu, o persoană care mănâncă ceva ce nu e bun sau bea ceva ce nu e bun se duce imediat şi elimină. Asta e problema lor.

Altă problemă pe care o pot avea este că, dacă au prea multe vibraţii, li se poate face o umflătură pe corp. În  aceste  împrejurări, în  primul  rând  trebuie  să afle dacă  în  apropiere există  vreo persoană care e 

anti-Dumnezeu. Pentru că asemenea umflături apar când vibraţiile luptă cu activitatea anti-Dumnezeu a unei persoane care este cu voi. Să spunem că soţia este negativă, atunci o asemenea persoană va dobândi umflături, pentru că vibraţiile sale se luptă cu femeia. Pe el n-ar trebui să-l deranjeze această luptă, dar trebuie să ştie cum s-o corecteze pe femeie. Trebuie să ştie cum s-o îndrepte. Sau dacă bărbatul este aşa, femeia poate dezvolta în ea o forţă anti-diavol care îi va da această umflătură. Pot apărea diferite tipuri de umflături, cu vibraţiile care ţâşnesc cu viteză mare. Ele pot cauza artrite, dacă nu se dau vibraţii. Sau dureri în  articulaţii.

    Alte probleme ce ar putea apărea sunt: respiraţie scăzută, hipotensiune, datorită activităţii parasimpaticului. Şi când se luptă cu activităţile anti-Dumnezeu, s-ar putea simţi uneori obosiţi. Dar se redresează şi se simt bine. La fiecare centru, dacă vibraţiile încep să curgă prea mult, atunci toate aceste persoane pot dezvolta – spun: pot dezvolta - un fel de absorbţie sau emisie de vibraţii, în funcţie de calitatea persoanei care păţeşte asta. Şi când asemenea lucru se întâmplă, se poate corecta uşor, făcând bandhan. Şi în caz că descoperă că au prea multe vibraţii, pot cere altui Sahaja yoghin să ia vibraţiile dintr-o chakră şi s-o redea atmosferei. Pot suferi datorită problemelor de gât. De asemenea pot suferi de deshidratare, dacă au de luptat foarte mult cu elemente anti-Dumnezeu. Un fel de uscăciune poate să apară în peritoneu sau în straturile care îl acoperă. De aceea este bine să mănânce ghee sau unt. Trebuie să-şi maseze degetele şi mâinile – şi peste tot - cu ghee sau unt  pentru a le calma; deoarece căldura din alte persoane îi poate deshidrata.

La nivelul Agnya, ei - yoginii pe centru - pot avea uneori dureri de cap din cauza persoanelor care sunt foarte blocate pe Agnya dreaptă. Este important atunci să vă faceţi bandhan vouă înşivă şi persoanei care este foarte egoistă; şi nu o ascultaţi. Pur şi simplu închideţi-vă urechile şi persoana  nu va mai vorbi. De asemenea ei ar putea simţi presiune pe părţile laterale ale capului. Uneori când Kundalini nu se poate ridica, există un blocaj pe Agnya. Apoi puteţi simţi presiune în cutia craniană. În acest caz, ar trebui să încerce să aducă harul  deasupre sistemului simpatic, să-l coboare, stând pe Mama Pământ şi cerându-i să absoarbă. Astfel, presiunea lui Kundalini este redusă, deoarece când harul vine în corp, toate chakrele se deschid, iar Agnya se deschide şi ea. Dacă există probleme cu Agnya, ar trebui să se folosească o lumânare la spate, dacă vederea slăbeşte sau apare miopia. Dacă Agnya este prea mult aici - în faţă - există mantre care trebuie folosite, ca: „Iert pe toată lumea”, şi toate astea. La nivel subtil ştiţi mantrele care trebuie spuse.

Dacă un Sahaja yoghin descoperă că Sahasrara sa este blocată, atunci ar trebui să facă baie în mare, cred - nu ştiu unde ar trebui să facă baie. Deoarece Sahasrara este locul Meu, după cum ştiţi. Şi să fii blocat la  Sahastrara este un lucru foarte grav pentru un Sahaja yoghin. El ar putea dezvolta o Ekadesha cu asta şi atunci  ar avea probleme. Şi apoi va veni şi Îmi va spune: „Mamă, deşi sunt Sahaja yoghin, m-am închinat la fotografia Dumneavoastră şi toate astea, totuşi am probleme”. Motivul este că atunci când sunteţi Sahaja yoghin trebuie să Mă recunoaşteţi, aceasta este condiţia. Până acum niciodată nu aţi recunoscut pe nimeni, dar acum trebuie să Mă recunoaşteţi, altfel veţi dezvolta această Ekadesha, şi vă spun că, dacă faceţi aşa, atunci este imposibil să-i permiteţi lui Kundalini să urce. Aşa că Sahaja yoghinii care se îndoiesc şi sunt încă aşa n-ar trebui numiţi Sahaja yoghini. Ar trebui ţinuţi în afară, pe cât este posibil. Să-i învăţăm că nu sunt demni de asta. Să afle că Realizarea a fost dată de Mine şi de nimeni altcineva. Odată, Venugopalan Mi-a spus: „Krishna nu mi-a dat Realizarea, Rama nu mi-a dat Realizarea, Ganesha nu mi-a  dat  Realizarea, Shiva nu mi-a dat Realizarea, Parvati nu mi-a dat Realizarea, Adi Shakti nu mi-a dat Realizarea, ci Shri Mataji Nirmala Devi mi-a dat Realizarea. Aşa că Ea este cea pe care O recunosc.” Până ce nu înţelegeţi asta, toţi: Rama, Shiva şi Brahmadeva, Vishnu - toţi se vor supăra pe voi. Pentru că Ei nu vor înţelege că aţi obţinut Realizarea şi încă nu Mă recunoaşteţi, ceea ce înseamnă că e ceva în neregulă cu voi. Şi creierul întreg poate fi acoperit şi  puteţi dezvolta Ekadesha. Acesta este începutul sfârşitului.

A profita prea mult de Mine este la fel; prin prea mult ataşament faţă de Mine puteţi – de asemenea – să dezvoltaţi Ekadesha. Trebuie să fiţi atenţi. Dacă Mă presaţi prea mult - o veţi dezvolta; dacă-Mi întoarceţi vorba şi nu Mă ascultaţi. Când Eu spun ceva, iar voi: „Nu, nu, lăsaţi-ne să facem asta” – vă blocaţi.

Eu ştiu ce să fac, când să fac, unde să fac, Eu ştiu asta. Eu ştiu când trebuie să ajung undeva, când  trebuie să ridic Kundalini, unde va funcţiona -  Eu ştiu totul, trebuie să Mă lăsaţi pe Mine. Şi dacă începeţi să Mă provocaţi, vă veţi bloca Sahastrara. Şi atunci nu daţi vina pe Mine.

            Numai în Sahaja Yoga dacă puteţi să vă ridicaţi şi să creşteţi şi încercaţi să Mă recunoaşteţi, Eu nu voi avea probleme şi nici voi nu veţi avea probleme. Dacă există cineva – să spunem soţia sau soţul sau oricine, care vorbeşte împotriva Sahaja Yoga, închideţi-vă urechile, închideţi-vă ochii. Cel puţin nu ascultaţi ninda (critici) despre Mine. Dacă nu înţelegeţi, nu înţelegeţi, pentru că, totuşi, voi nu sunteţi Eu. Dar ştiţi că Eu v-am dat Realizarea. Şi să nu Mă provocaţi, pentru că Dumnezeu Însuşi va fi împotriva voastră. Este foarte nerecunoscător din partea voastră să vă purtaţi aşa. Aşa că primul lucru este să nu-Mi faceţi probleme sub nici o formă. Trebuie să Mă menţineţi prasanna (mulţumită). Asta este ceea ce noi mereu spunem: „Menţineţi pe Devi prasanna”. Ieri cânta muzica, Eu eram foarte prasanna, voi trebuia să fiţi fericiţi: cântă muzica, Mama este prasanna, asta este tot! Dar nu, voi vreţi să fie cum vreţi voi. Voi Mă grăbiţi. Voi spuneţi: „Veniţi acum, noi trebuie să plecăm.” Asta este. Atunci ascensiunea voastră nu este în regulă, dacă sunteţi un mare administrator. Asta este la birou, nu aici. Aici - în Împărăţia lui Dumnezeu - Eu sunt Aceea. Trebuie să lăsaţi lucrurile pe seama Mea. Nu încercaţi să Mă păcăliţi. Pentru că, pe lângă inima Mamei sunt multe Ganas, vedeţi, multe alte zeităţi, multe alte lucruri mari care aşteaptă şi care vă pot crea probleme. Deci, ca Sahaja yoghini, trebuie să vă avertizez. Cei noi n-ar înţelege asta. Pentru ei ar părea ceva egoist. Ei nu ar înţelege, lăsaţi-i. Dar sunt foarte puţine persoane noi, de aceea Mă adresez Sahaja yoginilor şi le spun adevărul. Pentru că până acum nu am avut şansa să le spun toate aceste lucruri. Aşa că nu contează. Ca Sahaja yogini sunteţi sfinţi. Şi trebuie să aveţi demnitatea unui sfânt şi generozitatea unui sfânt şi un simţ al priorităţii şi al proprietăţii. Sper că Sahaja yoghinii din Delhi vor începe de mâine o nouă viaţă în comportamentul lor.

Puneţi-o în practică; doar vorbind despre ea nimic nu se va obţine, deci puneţi-o în practică. Şi încercaţi să fiţi buni Sahaja yoghini - începeţi cu asta.

Nu puteţi compromite lucruri sigure. În Sahaja Yoga - veţi fi uimiţi, este o aşa mare ştiinţă, chiar şi o linie ici şi colo – ei sunt terminaţi. Într-o zi un domn a venit la Mine şi Mi-a spus: „Eu nu cred în cutare şi cutare sfânt.” De pildă, un musulman poate spune că el nu crede în Guru Nanaka. Imediat vibraţiile lui scad. Gata. Dar e mult mai rău când spuneţi asta despre Mine sau gândiţi asta despre Mine. Dacă şi un singur gând vine, alungaţi-l! Pentru că Guru Nanaka este o personalitate din voi, dar nu v-a dat realizarea. El şi Eu suntem unul, nu este nici o diferenţă. Dar ce simte el când a devenit Eu şi v-a dat Realizarea! Nu vreţi să Mă recunoaşteţi, e în regulă - el se va supăra, nu Eu. Aţi văzut mereu persoane care îl venerează toată ziua pe Shiva. Inima lor se blochează – este locul lui Shiva; pentru că Shiva însuşi este supărat.

Sahaja Yoga este un lucru foarte dinamic şi de aceea nu avem nevoie de cei care nu sunt buni de nimic.

Kanjoosas (zgârciţii) sunt terminaţi. Absolut. Trebuie să fiţi extrem de minuţioşi şi atur (nerăbdători) – să faceţi ce este necesar pentru munca Sahaja Yoga. Este o muncă enormă. În timp ce avem oameni care sunt aşa de nerăbdători! Sunt dispuşi să stea aici, sunt dispuşi să se ducă oriunde, sunt dispuşi să facă orice muncă în Canada, vor să meargă în America, să facă treabă! Şi aici avem oameni. Este surprinzător! În Yoga Bhoomi (Ţara Yoga), asta este Jangapura (numele locului unde Mama a ţinut cuvântarea – n.n.) – imaginaţi-vă asta este Jangapura! Poate aici este Jang (bătălia), nu ştiu cine locul cui a luat. În Hastinapur (oraş în nord-vestul Indiei unde a avut loc bătălia din Mahabharata – n.n.), s-a purtat un mare Jang (război) cu mult timp în urmă, iar forţele răului au fost învinse. Dar era vreunul ca cei pe care îi avem aici? Puteţi voi ţine spada dreptăţii prin comportamentul vostru? Noi nu putem fi ca politicienii obişnuiţi şi ca oamenii de afaceri. Noi suntem sfinţi! Înţelegeţi că sunteţi sfinţi. Nu vă puteţi comporta ca ei, într-un mod josnic. Eu nu am luat niciodată nimic de la voi. Este foarte dificil să-Mi daţi ceva. Detest să primesc ceva fără să existe un scop sau un motiv. Ştiţi asta. Aşa că Eu ar trebui să fiu idealul vostru. Veţi fi foarte respectaţi, dacă vă comportaţi ca un sfânt. Sfântul trebuie să fie sfânt şi în interior şi în exterior. O persoană care se comportă aşa, străluceşte şi toată lumea ştie: „Oh, iată un mare sfânt!”, nu trebuie să deveniţi foarte bogaţi pentru asta. Nu trebuie să fiţi un mare politician sau un mare ministru, nu. O persoană obişnuită poate manifesta întregul lucru.

Eu cred că un mod de a îmbunătăţi asta, ar fi ca voi să preluaţi responsabilităţi. Încercaţi să călătoriţi.  Unii ar trebui să călătorească. Mergeţi, stabilizaţi un centru, aveţi grijă de el. Apoi plecaţi în altă parte, stabilizaţi alt centru şi aveţi grijă de el. Stabilizaţi un centru în Jangpura sau în altă parte. Încercaţi să veniţi, să ţineţi programe, împărţiţi fluturaşi în pieţe. Atrageţi oamenii, stabilizaţi-i! Abia dacă sunt câţiva care se ocupă de organizare – aşa nu merge. Fiecare dintre voi este parte din întreg.

Acum trebuie să vă spun că azi din nou plec undeva, aşa că trebuie să Mă scuzaţi. Sper să nu vă supăraţi că azi nu  permit, nu e posibil să vă las să-Mi atingeţi Picioarele. Este în regulă. Nu este nevoie să-Mi atingeţi Picioarele.

            Vă voi spune o poveste foarte drăguţă despre Shri Krishna şi Radha şi apoi voi pleca. Odată s-a întamplat că doamnele care erau măritate cu Shri Krishna au devenit foarte geloase pe Radhaji şi i-au spus lui Shri Krishna: „Pe noi nu ne iubeşti”. Mai mult, Shri Narada a pus şi el paie pe foc, spunând: „Eu sunt chiar convins că niciodată nu i-a păsat de voi, îi place doar Radhaji, nu-i pasă.” Iar Shri Krishna, diplomat cum era, spuse: „Oh, Doamne, mă doare groaznic stomacul, ce să fac?”, aşa că ele - soţiile lui - au spus: „Ce e de făcut?” El spuse: „Este foarte simplu: dacă ştiţi pe oricine care este bhakta (devot) al meu şi dacă îmi puteţi da praful de pe picioarele sale să îl mănânc, atunci mă voi face bine“. Iar ele s-au speriat de moarte. Aşa cum se întâmplă şi cu voi, dacă Eu vă spun ceva, voi vreţi să-Mi daţi mereu solutii. Nimeni nu Mă ascultă. Dacă Eu spun: „Ia-o pe-aici” – „Nu, nu, e mai bine să merg pe-acolo.” „Vino aici!” – „Nu, nu, această cale este mai bună.” Toată lumea are idei nemaipomenite. Nu contează. Şi lor le-a venit o idee: „De ce nu iei leacuri?” Apoi cineva a spus: „Vom chema Vaidya (doctorul)!”. El  a spus: „Nu, ştiu precis că nu mă voi vindeca decât cu un singur lucru, şi anume luaţi praful de pe picioarele unuia dintre bhakta mei, şi-l voi mânca.“ Toţi au început să se uite unii la alţii. Aşa cum fac unii Sahaja yoghini când trebuie să plătească. Niciodată nu aud. Unii dintre ei niciodată nu aud. Mai bine. Vedeţi, era o şmecherie. Aşa că s-au sfătuit ce să facă. „Dacă nu îl vindecăm pe Shri Krishna, el o să se tot vaite, aşa că ce e de făcut?” Shri Krishna a spus: „Fie-vă milă de mine, daţi-mi  praf de pe picioarele voastre!” şi i-a cerut lui Narada să meargă să-i ceară lui Radha să-i dea praf de pe picioarele ei. Iar el s-a dus la Shri Radha. Shri Radha era în Vrindavan şi pământul acelui loc e galben ca şofranul. S-a dus şi i-a spus că Shri Krishna este foarte bolnav şi îl doare foarte rău stomacul. Ea s-a speriat şi a spus: „Chiar asa?! Ce poate fi asta? Nu te cred. Şi el ce spune? Ce leac l-ar ajuta?” Narada spuse: „El spune că, dacă oricare discipol al său, oricare bhakta îi trimite puţin praf de pe picioarele sale, se va însănătoşi. Acesta este leacul.” Ea spuse: „Bine, ia praful de pe picioarele mele!” El a fost uimit! Spuse: „Ce faci? Înţelegi că dacă îmi dai praful de pe picioare, toate punyas (merite) ale tale vor fi pierdute? El ne păcăleşte, ştii. Nu face acest lucru.” Ea spuse: „Nu-i nimic, ia-l.” El spuse: „Ce se va întâmpla cu punyas şi cu papas (păcate) ale tale?” Ea spuse: „Eu ştiu un lucru: că el este cel care se îngrijeşte de meritele şi păcatele mele. Nu trebuie să mă gândesc la asta.” Aşa că el a luat praful de pe picioarele ei, şi acesta era galben ca şofranul sau ca polenul unei flori. Şi s-a dus şi i l-a dat lui Shri Krisna. Shri Krisna spuse: „Ştiam că Shri Radha îmi va trimite. Dă-mi-l să-l mănânc!” Narada spuse: „Poţi să-l mănânci, dar trebuie să răspunzi la un lucru pe care  Shri Radha l-a spus: că tu ai grijă de meritele şi păcatele ei. Cum vine asta? Cum se poate? Ce înseamnă asta? Că tu ştii ce sunt meritele şi păcatele, iar ea nu este răspunzătoare de asta. Nu trebuie să se îngrijoreze de meritele şi păcatele ei.” El spuse: „Bine, acum lasă-mă să-mi iau leacul!” El luă leacul şi spuse că o să doarmă. Iar Shri Narada a văzut inima lui Shri Krishna deschizându-se şi în inimă era un frumos lotus roz. În acest lotus se afla Shri Radhaji. Iar picioarele ei atingeau polenul florii de lotus şi lutul galben din Vrindavan avea aceeaşi culoare cu acesta. Şi el şi-a dat seama că atunci când ea atinge acest lotus cu picioarele ei, ce mai contează? Şi aşa au realizat ei că iubirea lui Shri Radha era aşa de mare, pentru că ea nu se gândea la Dharma-Adharma, ci doar să fie la porunca stăpânului ei şi aşa a făcut, şi astfel ea îşi are locul în inima lui Shri Krishna.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!